Cor de îngeri se adună
Smeriţi pe-o rază de lună
Cântă melodia noastră
Zguduind zarea albastră.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut...

Sărut palma vântului
Şi buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Şi pasărea cea măiastră.

Sărut viaţa, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".

Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.

Sărut mâna ta, măicuţă,
Şi guriţa de frăguţă,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.

Sărut tot ce e lumesc
Căci îmi place să iubesc,
Sărut pana şi cuvântul
Prin care îmi exprim gândul.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie-n paradis

Plânset, vaiete, suspine
Adunate-n trup la tine
Spasmele-nfricoşătoare
Te topesc rău pe picioare.

Muget de pleoapă-mpietrită
Peste ochi plini de ispită
Rotocoale-nfierbântate
Spală urmele ridate.

Se năruie universul
Răpindu-ţi până şi ghersul
Durerea buluc, buluc,
Te izbeşte tăvălug.

Candele înmiresmate
Răspândesc parfum de moarte
Îngerii se odihnesc
Pe tărâm Dumnezeiesc.

Te priveşte cum te stingi
Doamna lună prinsă-n chingi
Te sărută pe obraz
Şi te trage de grumaz.

Te ridică pe-a ei rază
Şi pe-o stea uşor te aşează
Pe ea numele ţi-e scris
Veşnicie-n paradis.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima albastră

Din liniştea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.

Din tâmpla noastră
doar versul mai grăieşte
lacrima albastră
doar Luna o iubeşte.

Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ţie ţi-e stăpână.

Din iubirea noastră
doar liniştea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.

În dorinţa noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.

Din inima-mi de fată
doar tu cuvânţi cu dor
de vei pleca vreodată
voi şti decât să mor.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi timpul plânge despărţirea noastră
Secundele sunt îngheţate pe cadran
Tic-tac-uri mute te-aşteaptă la fereastră
Sclave-n reduta dorului suveran.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Migraţii autumnale

Când biruri se adună,
Venitul coboară
Şi lună de lună
Doar banii... mai zboară!

epigramă de Maria Ioniţă din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iatacul de safir
Luna mă ademeneşte
Cu agheasmă din potir
Trupul mi-l tămăduieşte.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici,unde viorile canta

Visez cu ochii deschişi
un colţ de paradis se deschide
soarele auriu apare
e stare de bine,
inchidere a pleoapelor grele de vis
gânduri îmi poartă paşii
prin iarbă,
flori
şi mare...
auzi cum sună valul?
cântă melodia sufletului
în acord de zefir
dezmierdând plete lungi de alge
acum....
când primăvara
etalează veşmânt de curcubeu.
Desfac palmele;
din braţele zefirului
culeg sunetul mării
în mângâierea caldă a soarelui
îl duc aici
în partea
unde viorile
într-un concert sublim
pe flori cu petale sângerii
îngemănă cântecul prins,
ascult...
văd melodia inimii
leagăn de val,
fior,
rază de soare
pe fire de algă aprinsă de dor.

poezie de Maria Nicolae
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de pescăruş

Am înflorit...
în ziua întâlnirii tale
înălţam privirea
în braţele de curcubeu
şi mă purtai în primăveri
senine
stingând neliniştea
din sufletul meu.
Azi te privesc
în zbor de pescăruş
în amurgul serilor
de toamnă
vibrează clipa
în adieri de vânt
renaşti ca un fior
din zarea albastră.
Alerg spre tine
prin roua de cuvinte,
cuprind pământul
cu lumină
din palma ta fierbinte
ca o rază.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Zvon porneşte dinspre crânguri
Înspre zarea cea senină,
Picură uşor în gânduri
O tristeţe dulce, lină.

Raze-n alinări de îngeri
Vin din lacrima albastră,
În suavele lui curgeri
Timpu-îmi cântă la fereastră.

Săruturi de-adio, dulci,
Îşi pun florile-n petale,
Plesnesc cojile de nuci,
Mere roşii curg în poale.

Vântu-împrăştiind prin vie
Iz de sidefie coarnă
Mi-a stârnit melancolie
Şi emoţie de toamnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te perinzi printre suspine
Dor nebun şi-alambicat
Mă bântui cu-amărăciune
Fluviul vieţii mi-ai secat.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminează-mi, Doamne, mintea
Să aleg calea cea bună
Presară-mi cu raze puntea
Să înfrunt orice furtună!

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt primăvara din privirea
Verii ce dogorăşte-a toamnă
Când ploaia spală nemurirea
Ce-ngheaţă-ntr-un apus de iarnă.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu chitara albastră (extras I, VI)

I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaş ca atâţia alţii. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt".

Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuşi,

Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viaţă noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."

VI

O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbaţi de chitara ta albastră;

Prezenţi în melodie, dar într-un spaţiu cu-alte legi,
Diferit, dar noi aceeaşi – locul altul, înţelegi?

Un teritoriu unde lucrurile sunt cum se văd,
Doar teritoriul e schimbat de chitara ta albastră

Şi plasat astfel încât, dincolo de-orice schimbare,
Este perceput în atmosfera lui finală

Şi în momentul lui final, în felul-n care
Conştiinţa artei se îndreaptă spre final când

Gândirea zeului este rouă-înfrigurată,
Iar spaţiul însuşi îi devine melodie. Chitara-albastră

Se transformă în locul lucrurilor cum sunt ele-n viaţa noastră,
Creaţia-înţelesurilor din chitara cea albastră.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de stele invadează omenirea
Îndrăgostiţii-şi pun dorinţe pe ascuns
Eu nu pot decât să îmi plâng menirea
De-a fi părtaşa dorului de nepătruns.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duet

În a noastră căsnicia
Soaţa cântă, şi-o repect,
Chiar de n-are melodia,
Ştie textu-n schimb perfect.

epigramă de Mihai Teognoste din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindătorii

Sărbători cu gânduri bune
Cu miros de cozonaci
Oamenii-ncep să se-adune
Pregătesc nuci şi colaci.

Căci le vin colindătorii
Datina să o respecte
În Ajunul Sărbătorii
Clipele vor fi perfecte.

Glasul cristalin răsună
Contopit la unison
Îngerii încet se-adună
Ajutându-i c-un ison.

Vrăjiţi, oamenii ascultă,
Emoţia îi cuprinde
Ruga-ncet devine artă
A trăirilor profunde.

Asta-i datina română
Respectată din străbuni
Colindătorii se adună
La case cu oameni buni.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria Magdalena

Maria Magdalena. Mântuirea prin voluptate.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebuni fără păcate pe drumuri diferite
Cândva în armonie cu-ntregul Univers
Azi umbre ponosite cu suflete spoite
Trofee pe altarul destinului pervers.

catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino s-asculţi privighetoarea

Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-aşteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Şi cântă privighetoarea.

Vino, privighetoarea cântă
Din piculină şi din nai
Şi trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopţi de mai.

Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.

Vino, privighetoarea cântă
Ea ştie ce şi pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.

Vino, privighetoarea cântă
Poveşti duioase de amor
Şi melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.

Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.

Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune şi talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.

Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile îşi cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii slăvit Isuse!

Fii slăvit Isuse,
Prunc Dumnezeiesc,
Îngeri se coboară
Şi te proslăvesc.

Şi îţi cântă cu iubire
Imnuri sfinte de mărire
Gloria, gloria, gloria,
In excelsis Deo.

Păstoraşi cucernici
Vin şi ei grăbiţi
Şi în jurul ieslei
Se-nchină smeriţi.

Şi îţi cântă cu iubire
Imnuri sfinte de mărire
Gloria, gloria, gloria,
In excelsis Deo.

Şi îţi cântă cu iubire
Imnuri sfinte de mărire
Gloria, gloria, gloria,
In excelsis Deo.

Cerul şi pământul
Astăzi s-au uimit,
Că un Dumnezeu
Pe lume a venit!

Şi îţi cântă cu iubire
Imnuri sfinte de mărire
Gloria, gloria, gloria,
In excelsis Deo.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!