* * *

din întunericul pernei
îmi înfăţişez dragostea
înaintea ta, femeie

tu,
cea care ai unit puncte în mine
şi m-ai încercuit
cu braţele tale senine

tu,
cea care ai renegat
ceaţa din ochii mei
şi ţi-ai creat trup de lumină

tu,
cea care repeţi apele
cu coapsele tale proaspăt înmugurite
şi cu sfârcurile tale bruşte
imiţi dorinţa în ochii mei

fii gazda focului meu
acum cât îţi plantez
cascade în pântec

îngăduie-mi
să povestesc zorilor
aştrii din tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

învaţă-mă
să mărturisesc
buzelor tale
mândria pământului
să neglijez zorii
şi să proclam amintirea
pe coapsele tale
burgheze
doar
jeleul nostru de cafea
şi bâlbele de ora 5
mai pot consola
vinul şi scoicile
au altă cină

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am povestit în şedinţele mele de terapie
te-am desenat cu crengile lipite de sânge
te-am adăpostit la pieptul meu
într-o inimă amintind de gecile
neprobate

am râs şi am stăpânit firele de iarbă

aveam promisiunea cărnii tale şi tremurul
vinului din pahar

ştiam că pot găsi o femeie care
să nu fie sedusă
femeia care să nu SE DUCĂ...
o femeie ca tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aseară
am fost
în slujba viselor tale

mi-am cunoscut
însemnătatea

acum iată
aştept mâhnit
o lumină nemotivată

particip la ceaţă
din calvarul meu

îmi fracturez singurătatea
citind poeme scrise de tine

acum câteva ore
îmi faceai cu mâna
timid de pe trotuar
(încercai să defineşti
o lacrimă)

era luni
iar numele tău devenea
o tradiţie în mine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am rostit pas
în dansul solstiţiului
(nu te-am întrebat
cât albastru ai întâlnit
în delfinii din mine
sau în nisipul nemistuit
de pe mal)

bârfeam
capriciile pielii
sub fazele lunii
şi
ambra pierdută
de cântec

cât de senină îmi pareai
cu buzele tale de pânză
(vestind iarăşi nordul )

repetându-ţi sfârcurile
în mâinile mele de sare

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e prima zi
în care
nu ai mai numărat
păpuşile
de pe asfalt

nu le-ai mai povestit
rănile tale porumbeilor
nici nu ţi-ai mai pus
vreo dorinţă
care să îţi semene

te-ai simţit tare straniu

obişnuiai
să le roteşti feţele
înainte să-mi întinzi cenuşa
pe rochia ta

te-ai maturizat
înainte de vreme

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte braţe te-au strâns până acum oare?
(şi cât târziu ai adunat în modulele tale de piele)

nu voi ştii niciodată

măcar am aflat
cum tremură întunericul pe chipul tău

ia spune-mi,

te-ai pregătit cum trebuie pentru
ura mea din această seară?

vom fi pe Neptun, iubire
vom cădea în albastru

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dar ce-ar fi viaţa fără vocea ta blândă?
fără parfumul tău de floare de câmp?
fără buzele tale ce vestesc cerul cu tot cu primăvară?
ar mai îngheţa oare pământul sub pântecul lunii?

fă-ma una cu mângâierea

pregăteşte-mă de tăcere, căci mâna ta
are formă
de cruce şi ramă

priveşte
cât pot dura în tine

ţi-ai gasit
un călău
care îţi demonstrează legendele
şi te povesteşte

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine sau de ele?

Poate că, de fapt, nu mi-e dor de tine
Ci de felul în care Universul ţi se-nchină
Când mi te-apropii sau când eşti cu mine
Mi-e dor de întunericul făcându-se lumină
Să-ţi mângâie picioarele fugind pe-a mea retină
Tălpile tale, fac pământul gură
Pe care apăsat şi-n mers o fură
Gleznele tale fac din iarbă floare
Iar tălpile fac artă din covoare
Coapsele tale vântul scot din minţi
Părându-i şi de gheaţă şi fierbinţi
Mijlocul tău, mişcându-se ceresc
Dă naştere la răget bărbătesc
Şi pieptul tău şi spatele şi gâtul
Duc în ispită mare absolutul
De gura ta, de ochi, de suflet sau de păr
Nu mai vorbesc, dar fac într-adevăr
Minuni de care mi se face dor
Nu făr' de tine, făr' de ele mor.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2 august 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vântul blând de vară
din părul ei
îngăimă şi acum povestea
mestecenilor

umbrele trandafirilor
îi veghează coapsele

palme nespuse
pe-un cedru
şi câtiva fluturi
ce debutează
în pântec
victorioşi

trădând iarăşi noaptea
din aceeaşi carne
ca el

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci

dă-mi sânul tău stâng
să-l îngemănez cu gura mea flămândă,
da-mi-l să-l strâng într-o muşcătură,
să simt cum viaţa din tine
se scurge pe-un geamăt

vreau iarăşi
să-ţi simt căldura, femeie

îţi sunt, îţi sunt
îmi tot repeţi.
iar eu te descopăr în tremur

simt cum sângele tău se strânge
în forma inimii mele

mă mângâi pe piept
mă povesteşti gleznelor tale

nu-ţi fie frică
sunt aici să te ţin de suflet
şi carne

combină silabele
ce mă rostesc
şi fluturii
cu geometria
de Mai

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

intră lumină în trandafiri
de când fugim
de capătul lumii

ne mărturisim
fără scăpare
în adevărul
cărnurilor noastre

grădina târzie
şi cerul proaspăt stors
pe sânii tăi moi
te strâng timid
într-o fotografie

ai gust de totdeauna
în poveştile cu îndrăgostiţi

aştrii sunt lenţi
în anonimat

noi în căinţă
nu

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulbură-mi chipul cu mâinile tale

(risipeşte-mi povara)

strălucirea ta
să sporească în mine
atunci când mă voi stăpâni

schimbă suspinul
cu vecii buzelor calde

îmi voi veghea strigătul
în numele prăpastiei
(dar tu mă vei mijloci cu iubirea ta)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adoraţie

Ţi-a spus vreodată cineva
Că ochii tăi
Îngenunchează demoni
Şi buzele tale
Îi transformă în îngeri?
Obişnuiam
Să te devorez privindu-te,
Până când ochii tăi
M-au descoperit
Şi au pus stăpânire
Pe sufletul meu...
Acum, gura ta
Se hrăneşte cu mine,
Iar eu sunt
Servitorul dorinţelor tale,
Un înaripat demonic
Care ţi se închină
Zvârcolindu-şi iubirea
Pe buzele tale
Ca un animal încolţit
De propria-i pasiune carnală...
Aştept să mă ucizi
Cu plăcere!

poezie de Florin Răileanu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În braţele sufletului tău,
ochii mei au căpătat strălucirea soarelui şi sfinţenia cerului...
liniştea mea are acum culoarea răsăritului şi puritatea unui crin aşezat în faţa unei icoane.
În toate sunetele lumii aud acum gingăşia şoaptelor tale,
Iar în fiecare raza de soare şi adiere de vânt simt atingerea lina a gândurilor tale...
ca un mir tămăduitor pentru sufletul meu...
ca o ruga sfânta in care îmi înfăşori sufletul şi cu care îmi ungi rănile...
În tine... unindu-ma cu cerul...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fii-mi continuare la aer şi vis
fă-mă abur
pe ferestrele tale ovale

***

ENVOI
ridică-mi copacii de sub genunchi
şterge cu grijă,

iubirea va sângera în palme
la vremea solstitiului

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pornesc televizorul şi
beau în cinstea urii tale
trag în ştirile cu noi
acum cât
iubirea nu are pancarte
eşti uşor de ţinut
chiar şi cu gloanţe în tine
nu promiţi să între lumina vreodată
sa trântim soarele
amândoi
doar doar
om muri în aceeaşi beznă
ai dreptate
focul ne va răscumpăra cu siguranţă
însă priveliştea noastră nu e de vânzare

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aşa de mult a iubit-o
încât s-a condamnat
la umilinţă nemărturisită

şi-a admirat rănile

le-a pus în dreptul
unor promisiuni
şi a spus:

aminteşte-ţi
lacrimile
de pe obraz

ele nu sunt
acolo
pentru a
promite mâini
care să şteargă

fii lângă ele,
femeie

reneagă-mă
cu aceeaşi glorie
cu care m-ai sărbătorit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

când eşti
în preajma mea,
femeie,
şi descătuşezi
aştrii din văzduh
lumina mă învaţă
de-a pururi

eoni de alb
fără trup
pe rănile mele
mute

cât aş vrea
să râdem împreună
de ocean
şi de albastrul lui

nu ştie cât de roz suntem
pe dinăuntru

unge-mă cu carnea ta
întru pacea inimii

suflarea ta caldă
să fie
titlul poveştii noastre
cu şi despre
nisipuri

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia de sticlă

Acum ştiu femeie de sticlă
Te-am învins.
Mă atrăgea vinul coapselor tale,
Focul de sânge al cărnii,
Tainele frumuseţii
ascunse sub piele,
Vibraţia blând rotundă
a aerului din formele tale,
Mierea din păr.
Acum ştiu femeie de sticlă
E de ajuns
să pui toate acestea la loc,
E suficientă jertfa
acestor daruri către Dumnezeu
care te-a creat din foc,
vin şi lapte
Aer şi miere
Şi-atunci rămîi goală,
goală de tot
În smalţul sticlos al formelor tale,
Femeie de sticlă
în care dansează acum
Jumătatea geamănă
a sufletului meu.
Abia azi
mă-ndrăgostesc cu adevărat!
Abia acum ştiu femeie de sticlă
Cine eşti, cine sunt, cine am fost
La început de Lume

În sfera Paradisului...

poezie de Rodica Elena Lupu din Ferestre colorate
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aromele tale
curg în josul tău prin mine, femeie
am creat cuvinte ce-ţi hrănesc timpul
sunt zeul gemetelor atât de divine
psihicul altarului tău
cel pe care l-ai lăsat în urmă

Zilele se scurg
însă apusul îmi aparţine
ai pictat dragostea prin ochii mei
permiţând iubirii
să ne rostească nebunia...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!