* * *

când eşti
în preajma mea,
femeie,
şi descătuşezi
aştrii din văzduh
lumina mă învaţă
de-a pururi

eoni de alb
fără trup
pe rănile mele
mute

cât aş vrea
să râdem împreună
de ocean
şi de albastrul lui

nu ştie cât de roz suntem
pe dinăuntru

unge-mă cu carnea ta
întru pacea inimii

suflarea ta caldă
să fie
titlul poveştii noastre
cu şi despre
nisipuri

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt munţi
care nu ştiu
să te ascundă
şi văi
ce nu s-au lepădat
de poala ta

încă
devreme
pentru a fi
în rănile mele,
femeie

crudă cum o poiană

înmoaie roua în rădăcini
tresari nepăsătoare

fă-mă
să-mi pierd coşciugul

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

intră lumină în trandafiri
de când fugim
de capătul lumii

ne mărturisim
fără scăpare
în adevărul
cărnurilor noastre

grădina târzie
şi cerul proaspăt stors
pe sânii tăi moi
te strâng timid
într-o fotografie

ai gust de totdeauna
în poveştile cu îndrăgostiţi

aştrii sunt lenţi
în anonimat

noi în căinţă
nu

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

puritatea
ne-a unit
(aşa spune în povestea noastră)

bezna din mine
şi lumina ce adăposteşte scuzele universului

(nici zeii nu ştiau
că se poate astfel
întru iubirea de om)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pământul scade în noi femeie
iar umbrele ne aprobă răceala

văile nu mai sunt solemne
nici calmul mugurilor

să
adunăm rănile în siguranţă
şi să consimţim dispreţul vântului

acel totdeauna din noi
nu ne mai înspăimântă

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte chipuri străine vor înnopta pe feţele noastre
şi câte curcubeie ne vor separa
de acum înainte?
vom mulţumi orgoliilor
pentru cât ne-au dispreţuit
surâsurile şi inimile pregătite de lumină?

am făcut bine?
suntem oare liberi atunci când
ne blestemăm cu lacrimi perfecte?

opreşte-mi carnea te rog

sângele meu nu mai are direcţie
s-a oprit în dragostea de tine
şi a amorţit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fii caldă precum zăpada
de sub sănii
(vreau să deosebesc
iernile de bulgări.)

catren de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisindu-mă

ia-mă de gât,
repară-mă

asta ştii să faci
de când ai fost creată,
femeie

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

răspunde-mi, femeie

la ce ţi-ar folosi
un bărbat
care să nu-ţi greşească deloc?

eşti în viaţa lui
pentru a-i fi decizie
nicidecum înţelepciune.

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu ştiu de ce
îmi place aşa mult
când eşti geloasă
şi mă trimiţi la dracu'

când faci pe nebuna
şi vrei să pari inaccesibilă

vorba unchiului meu
ai sare şi piper
chiar şi atunci când vrei
să-mi dai cu vaza-n cap

la pieptul meu
te-ai lepădat de răzvrătire

în braţele mele
te-ai lepădat de gânduri
şi ai fost
TU

femeia
ce m-a cusut
cu flori
atunci când rănile
se tolerau
cu sânge

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din întunericul pernei
îmi înfăţişez dragostea
înaintea ta, femeie

tu,
cea care ai unit puncte în mine
şi m-ai încercuit
cu braţele tale senine

tu,
cea care ai renegat
ceaţa din ochii mei
şi ţi-ai creat trup de lumină

tu,
cea care repeţi apele
cu coapsele tale proaspăt înmugurite
şi cu sfârcurile tale bruşte
imiţi dorinţa în ochii mei

fii gazda focului meu
acum cât îţi plantez
cascade în pântec

îngăduie-mi
să povestesc zorilor
aştrii din tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

PAVET:
laudă
trupului mâhnit
şi inimii vrăjmaşe

trestiilor risipite
feţelor tulburate

spaima acestora
să nu mi se întindă
pe obraji

către ea am strigat
iar strigarea mea a ajuns-o

suflarea ei blândă
nu s-a depărtat de la mine

paşii ei
mi-au cunoscut
fărădelegea

***
COMMISERATIO:
,, scoate-mă din lanţuri!!"
auzi tu oare suspinul meu?

mă vei asemăna oare
cu umbra ierbii
atunci când
roua te va înrobi?

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cel ce se risipeşte pe sine
stă mereu în preajma mării

aceasta se opreşte în dânsul
atunci când vântul e orb
iar pielea facultativă

el strânge fantomele celor vii
într-o grămadă moartă
si nu respiră

nisipul nu trage niciodată la sorţi

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aşa de mult a iubit-o
încât s-a condamnat
la umilinţă nemărturisită

şi-a admirat rănile

le-a pus în dreptul
unor promisiuni
şi a spus:

aminteşte-ţi
lacrimile
de pe obraz

ele nu sunt
acolo
pentru a
promite mâini
care să şteargă

fii lângă ele,
femeie

reneagă-mă
cu aceeaşi glorie
cu care m-ai sărbătorit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

binecuvântată eşti tu,
cea care potriveşti inima pentru mângâieri
şi decizi (oglinda apei
si vina ierbii)

binecuvântată eşti tu,
cea care separi rănile de speranţe şi împaci temerile cu reflexiile neconfruntate

binecuvântată eşti tu,
cea care ţine porumbei în palme
(şi ştergi de sânge
pădurile întunecate)

binecuvântată eşti tu,
cea care îmi povesteşti cascadele
în numele iubirii

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pricina verii -
apele risipite
sub ochi fără scop

haiku de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aprinde marea
c-o vorbă de vată
şi braţe
ce nu cunosc umbra

o mărturie a fluturilor
şi-a ploilor blocate
în părul tău de vară

vreau ca
nisipul
să-ţi rateze
tălpile
în noaptea aceasta
iar cântecele mele
nedevenite încă
ecouri
să se aşeze
lipsite de poveste
sub zorii tăi

prefă-mi şi astăzi
rănile în mângâieri

învaţă-mă
să colorez luna

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fericit
cel
ce te va privi
de sub valuri
şi va cerceta apele
după chipul tău

acesta
îţi va sluji
pântecul
şi-ţi va alunga
ruşinea

aminteşte-ţi
când te-ai adăpostit
în laudă
iar iubirea
ţi-a stins osteneala

iată
uitat sunt
pe nisipul reavăn
şi
neabătut

te aştept
în veştile mele

ia aminte la
strigătul meu

nu te clătina
căci nu te-am ocărât
încă

înaintea ta
mă risipesc
întru vrăjmăşia sângelui

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbeşte-mi
despre
sânge şi fluturi pe dos
acum că
durezi
cât un cuvânt
rostit pe jumătate
să trăim adolescenţa
unei crime perfecte

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iată că Domnul
se mânie iarăşi

nu doar pe mine
ci şi pe potrivnic

eu şi heruvimul
ne vom povesti
despre încăpăţânarea cenuşii
şi chinuri

îl voi ţine în braţe
de 56 de ori

îmi va cunoaşte spaimele
şi generaţiile ei
din mine

voi învăţa împreună cu el
cum se încălţă flăcările

vom regiza amândoi
viaţa
şi vom afla cum
căinţa poate curma
eternitatea

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am povestit în şedinţele mele de terapie
te-am desenat cu crengile lipite de sânge
te-am adăpostit la pieptul meu
într-o inimă amintind de gecile
neprobate

am râs şi am stăpânit firele de iarbă

aveam promisiunea cărnii tale şi tremurul
vinului din pahar

ştiam că pot găsi o femeie care
să nu fie sedusă
femeia care să nu SE DUCĂ...
o femeie ca tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!