* * *
te-am rostit pas
în dansul solstițiului
(nu te-am întrebat
cât albastru ai întâlnit
în delfinii din mine
sau în nisipul nemistuit
de pe mal)
bârfeam
capriciile pielii
sub fazele lunii
și
ambra pierdută
de cântec
cât de senină îmi pareai
cu buzele tale de pânză
(vestind iarăși nordul )
repetându-ți sfârcurile
în mâinile mele de sare
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.