Adorație
Ți-a spus vreodată cineva
Că ochii tăi
Îngenunchează demoni
Și buzele tale
Îi transformă în îngeri?
Obișnuiam
Să te devorez privindu-te,
Până când ochii tăi
M-au descoperit
Și au pus stăpânire
Pe sufletul meu...
Acum, gura ta
Se hrănește cu mine,
Iar eu sunt
Servitorul dorințelor tale,
Un înaripat demonic
Care ți se închină
Zvârcolindu-și iubirea
Pe buzele tale
Ca un animal încolțit
De propria-i pasiune carnală...
Aștept să mă ucizi
Cu plăcere!
poezie de Florin Răileanu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
am să-ți spun că te iubesc
acum când începe meciul cu ronaldo
chiar dacă el nu-mi place
dar mi-mi plac cireșele negre și amare
din care-mi promiseeși dulceață
după care mor
mai ales în clătite
dulci ca și buzele tale
toate buzele tale
în sfârșit e vară și nu sunt
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăznește...
Îndrăznește,
atinge-mă cu buzele tale!
Nici nu știi că sunt eu,
cea pe care ai iubit-o odat':
foc si vârtej sălbatic,
zâmbet neterminat.
Acum,
sunt această ceașcă,
din care obosit,
îngândurat,
și poate încercănat,
bei același capuccino,
al cărui gust...
cu mine l-ai aflat.
Eu azi sunt rece,
el incă-i cald.
Îndrăznește,
atinge-mă cu buzele tale!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capriciu...
Culoarea ochilor tăi
cum sunt, iubite?...
Verzi, albaștri, căprui,
sau negri?...
Buzele?.. buzele sunt pline
cu șoapte de iubire...
Brațele tale sunt
adăpost pentru furtună
și pașii tăi îi aștept în
fiecare zi pe aleea
sufletului meu...
Dimineața mă trezesc
sărutările tale...
Ești dorința oricărei
femei ce iubește...
căldura ta îmi face bine...
ca un soare cu raze
fierbinți ce-ți colorează
ochii în albastru,
căprui sau negri...
Culoare ochilor
tăi, iubite, o știi?...
Eu știu... sunt verzi
ca pădurea!...
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respect de sine
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu pui mâna pe-o armă sau nu-ți pui dinamită la brâu
Și ucizi pe cineva conform versiunii tale de umanism
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu bei câteva pahare-n plus
Și nu urci la volanul unui SUV
Pentru a ucide pe cineva conform versiunii tale de a te distra.
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu-i spui cuiva veneticule sau cioroiule
Și ucizi pe cineva conform versiunii tale de adevăr
Nimeni nu dă doi bani pe tine
Până când nu înveți să dai doi bani pe tine
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste melancolică
Teiul își scutură florile
Pe pletele tale,
Parfumate flori și petale
Deschid codrul și porțile,
Aurite ale cerului
Îngeri cu stele în frunte,
Strălucesc ca apele izvorului
Argintiu ce alunecă pe munte.
Apleacă-ți capul pe mine
Să-ți șoptesc la ureche tainele iubirii,
Nu-ți fie frică de stelele fine
Care apar din cerul nemurii,
Și numai lasă-mă să te îmbrățișez
Cu o dragoste melancolică,
Iar buzele să mi le așez
Pe buzele tale când noaptea te ridică.
poezie de Octav Hrițcu (19 iulie 2021)
Adăugat de Octav Hrițcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul gândurilor tale
Te strâng în brațele privirii mele
Și îți străpung tăcerea cu a mea,
Învăluindu-ți trupul în dantele
De mângâieri cum le visai cândva.
Ai ochii-nchiși, am buzele petale,
Aroma vieții capătă contur
Și se revarsă-n simțurile tale
Cu teama doritoare-a unui fur.
Devin, pe cerul tău, un duh ce poate
Înlocui dorințele din vis
Cu-nflăcărarea inimii ce bate
Când sufletul îi cere drum deschis.
Mă mai strecor prin gândurile tale...
Ai ochii-nchiși, am buzele petale.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un ins...
Sunt un ins ce ți-am ieșit în cale
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
N-ai să ajungi nicicând iubirea s-o-nțelegi.
Tu dragostea ți-o dai pe doi arginți,
Bărbații din mulțime ți-i alegi,
Făcând orice ca să îi scoți din minți.
Acum când pleci ce rost mai are
Un simplu ins ce ți-a ieșit în cale,
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
Și câte nopți n-am adormit
Gândindu-mă la tine!
Dar pentru tine-i ceva obișnuit,
Când unul pleacă, altul vine.
Un simplu ins ce ți-a ieșit în cale,
Acum când pleci ce rost mai are,
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
Și cântecul pe care zici
Făcut-ai pentru mine,
E-un cântec pe care-l dedici
Cu aceleași vorbe la oricine.
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale,
Un simplu ins ce ți-a ieșit în cale,
Acum când pleci, ce rost mai are.
Privește-n jur și vei vedea,
Ce-nsemnă mâine frumusețea ta!
poezie de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (2008)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb. De jur împrejur, un alb orbitor rănește retina. Dacă nu ar exista buzele tale roșii, la câțiva milimetri de gura mea, tot acest decor fantomatic mi-ar strânge privirea în pumn de gheață, condamnându-mă să închid ochii până la venirea primăverii.
Cristian Lisandru în Alb (2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din întunericul pernei
îmi înfățișez dragostea
înaintea ta, femeie
tu,
cea care ai unit puncte în mine
și m-ai încercuit
cu brațele tale senine
tu,
cea care ai renegat
ceața din ochii mei
și ți-ai creat trup de lumină
tu,
cea care repeți apele
cu coapsele tale proaspăt înmugurite
și cu sfârcurile tale bruște
imiți dorința în ochii mei
fii gazda focului meu
acum cât îți plantez
cascade în pântec
îngăduie-mi
să povestesc zorilor
aștrii din tine
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmplător sau oare...
Întâmplător mă aflu în buzele tale
în vizită de sânge
cu dinții încheiați până la gât
cu gulerul brunet
și cu mânecile ochilor suflecate peste pleoape.
Mi te-ai prezentat o petală de nor
de care îmi era
a rupere de dor
și de ceva peste altceva
mai aproape.
Întâmplătoare zi în miez de noapte
când mă aflu în vizită de uimire
în buzele tale decomandate
înghesuite într-o privire.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele
Cu buzele tale tandre mă vei umezi la noapte
Ale mele pleoape mi le vei umbri cu trupul tău
Sculptat de un mare maestru în arte
Trăirile mele mă vor marca prin tine
Mă-ntorc în amintirea noastră-n doi
Ce mă aduce prin lumina din pădurea gurii tale
O plăcere nesăbuită mă vindecă de tine, de orgolii cretine
Devin statuie în cerul gurii tale
Și-am să plesnesc din ceară, ca un fluture-n desert
Sau poate ca o ploaie așezată pe san, pe sfârcurile aburind de atâta dragoste.
Prin fumul gurii tale ma-ntorc în eden
Culeg din pomul vietii si al cunoașterii roadele-ți
Mă-ntorc iubite valuri, descântec, univers
Te-mbiu pe tine-n pagini, iubit mereu să-mi fi
Eu stăpână gurii tale, templu nedeschis.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt că sunt plin
ochi de dragoste și alte boli
de inimă în sufletul care pictează
buzele tale pe buzele mele
mai mult pe retină îmi urcă
am ajuns la punctele de suspensie
sufletul e un fluture albastru
iubesc intens părul blond
lacrimi de nebunie ies să-l ude
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele tale
strivesc tăcerea departe
de mine ai plecat
vrei să mă uiți
șoptesc ceva de iubire
nici nu mai vrei să auzi
e chinul dragostei întrerupte
cu brutalitate cer să te întorci
buzele tale vreau să le strivesc
în sărutul nostru bestial
încerc să comunic telepatic
dar ți-ai închis toate ușile
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâm... beau cât pot
Stai cu urechea lipită-n pământ
ce floare din mănă ți-a crescut aiurită
pe buzele tale călugărește-n ispită
gândul ce-mi bate
prefăcut în ce sunt!
Ce fântâni uriașe cu gâlețile mici
și e vai de mine
de setea
din sete
mai vreau să aud din adâncuri ce zici
când vorbești cu iarba prin plete...
colorate
de omizi
pere dulci îți dau târcoale
tu în mintea mea ucizi
floarea cu mâinile goale.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ochii mei...
Când ochii mei se vor închide
Și voi avea mâinile reci,
Tu atunci inima-ți deschide
Și pe la cripta mea să treci.
A tale lacrimi când vor curge
Vreau să le simt calde pe piept...
- Ca și amorul ce n-ajunge,
Deși eu încă-l mai aștept.
Te-ai rătăcit prin tainic gând
Și ai uitat că mai exist,
Grăbită te-am văzut plecând
Și de-atunci sufletul mi-e trist.
.......................................................
Acum sunt dus în veșnicie,
Eu cu speranța am murit,
Nu mi-ai dat iubirea mie,
Și pân' la moarte-am suferit.
poezie de Răzvan Isac (27 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?
Cum? Cu ochii?
Nu, mi-ai spus.
Ochii înșeală
Când privesc prea sus,
Sau prea jos...
Își schimbă culoarea
La soare,
Ochii mint...
Atunci cum? Cu buzele?
Nu, mi-ai zâmbit.
Buzele sunt pătate
De vorbe prea multe,
Buzele caută sărutări
În vise
Mai mult decât căință,
Buzele mint...
Cum pot atunci? Cu mâinile?
Nu, mi-ai șoptit.
Mâinile au urme
De reproșuri în degete,
Mâinile alungă,
Când arată depărtarea
Refuzând îmbrățișări,
Mâinile mint...
Cum? ți-am zâmbit stins;
Cum să te iubesc?...
Mi-ai strâns cu grijă
Părul după ureche,
Fără grabă,
Ca să te aud,
Și ți-am simțit respirația caldă
Pe obraz
Șoptind:
Cu sufletul...
poezie de Gabriela Chișcari (6 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul
Dorul
este precum deșertul
usucă tot în urma lui...
sufletul se ofilește
fără sufletul pereche...
inima se sufocă
și bate din ce în ce mai încet
în așteptarea bătăilor inimei tale...
buzele se usucă
de atâta nesarutare...
ochii devin pustii și goi
fără prezența ta...
iar
mâinile încep să crape
în așteptarea mângâierilor tale....
nu există durere mai mare
decât... dorul... de tine...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Buzele mele au șoptit
Când mă așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început să plângă, să râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșii, dulci, două petale
Roșii, dulci, două petale
Așa văd buzele tale,
Ori de câte ori, de mână
Ne plimbăm sub clar de lună.
Vezi iubito, ce-ți spuneam
Când de mână ne țineam?
Străbăteam alei înguste
Gura mea, gura-ți să guste.
Îți spuneam vrute, nevrute
Gura ta să mă sărute...
Dintr-o simplă joacă, atunci,
Azi în brațele-mi te arunci.
Și o faci cu nonșalanța,
Eu scorpion, tu ești balanță,
Amândoi romantici, sinceri
În iubire flori de nuferi.
Cine-ar fi crezut vreodată
Că va fii adevărată,
Dragostea-ncepută-n glumă
Azi n-i tată, dar și mumă.
S-a-ntâmplat fără să vrem,
Unul pe-altul ne avem,
Dragostea pe noi ne leagă,
Îți sunt drag și îmi ești dragă.
S-a-ntâmplat în acea seară
Când eu pentru prima oară,
Am gustat buzele tale,
Roșii, dulci, două petale.
poezie de Razvan Isac (14 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăcit prin mine
Ți-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un călător pierdut prin labirinturi nepătrunse.
Te simți absent, dar ești acasă,
în adăpostul ființei mele.
Iți sunt călăuză prin gândurile tale,
pe care le simt cu fiecare suflare.
Iți mângâi umbletul prin potecile mele
sărutându-ți umbrele răsfirate prin părul meu.
Ți-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un drumeț flămând cu traista ușoară.
Iți întind palmele pline de iubire
și-ți hrănesc buzele arse de atâtea lacrimi.
Aseaza-te pe inima mea
și adoarme-ți temerile în ochii mei.
Iți veghez liniștea în toate anotimpurile tale
poezie de Emilia Mariam (12 noiembrie 2004)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!