* * *
când ești
în preajma mea,
femeie,
și descătușezi
aștrii din văzduh
lumina mă învață
de-a pururi
eoni de alb
fără trup
pe rănile mele
mute
cât aș vrea
să râdem împreună
de ocean
și de albastrul lui
nu știe cât de roz suntem
pe dinăuntru
unge-mă cu carnea ta
întru pacea inimii
suflarea ta caldă
să fie
titlul poveștii noastre
cu și despre
nisipuri
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre învățătură
- poezii despre râs
- poezii despre pace
- poezii despre ocean
- poezii despre nisip
- poezii despre inimă
- poezii despre femei
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.