* * *

te-am rostit pas
în dansul solstiţiului
(nu te-am întrebat
cât albastru ai întâlnit
în delfinii din mine
sau în nisipul nemistuit
de pe mal)

bârfeam
capriciile pielii
sub fazele lunii
şi
ambra pierdută
de cântec

cât de senină îmi pareai
cu buzele tale de pânză
(vestind iarăşi nordul )

repetându-ţi sfârcurile
în mâinile mele de sare

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am povestit în şedinţele mele de terapie
te-am desenat cu crengile lipite de sânge
te-am adăpostit la pieptul meu
într-o inimă amintind de gecile
neprobate

am râs şi am stăpânit firele de iarbă

aveam promisiunea cărnii tale şi tremurul
vinului din pahar

ştiam că pot găsi o femeie care
să nu fie sedusă
femeia care să nu SE DUCĂ...
o femeie ca tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fericit
cel
ce te va privi
de sub valuri
şi va cerceta apele
după chipul tău

acesta
îţi va sluji
pântecul
şi-ţi va alunga
ruşinea

aminteşte-ţi
când te-ai adăpostit
în laudă
iar iubirea
ţi-a stins osteneala

iată
uitat sunt
pe nisipul reavăn
şi
neabătut

te aştept
în veştile mele

ia aminte la
strigătul meu

nu te clătina
căci nu te-am ocărât
încă

înaintea ta
mă risipesc
întru vrăjmăşia sângelui

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulbură-mi chipul cu mâinile tale

(risipeşte-mi povara)

strălucirea ta
să sporească în mine
atunci când mă voi stăpâni

schimbă suspinul
cu vecii buzelor calde

îmi voi veghea strigătul
în numele prăpastiei
(dar tu mă vei mijloci cu iubirea ta)

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din întunericul pernei
îmi înfăţişez dragostea
înaintea ta, femeie

tu,
cea care ai unit puncte în mine
şi m-ai încercuit
cu braţele tale senine

tu,
cea care ai renegat
ceaţa din ochii mei
şi ţi-ai creat trup de lumină

tu,
cea care repeţi apele
cu coapsele tale proaspăt înmugurite
şi cu sfârcurile tale bruşte
imiţi dorinţa în ochii mei

fii gazda focului meu
acum cât îţi plantez
cascade în pântec

îngăduie-mi
să povestesc zorilor
aştrii din tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cât de frumos
îmi pare părul tău
dat după ureche

cât de moi
îmi par
tăcerile tale

parcă-şi revin
la simţire
odată cu glasul meu

cât de fini
îmi par genunchii tăi
atunci când
mâinile mele
repetă tandreţea

cât de mult
te pot căuta
în nisipurile altor tărâmuri
şi totuşi iubirea mea
să te strângă mereu
în aceeaşi ţară din piept

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dar ce-ar fi viaţa fără vocea ta blândă?
fără parfumul tău de floare de câmp?
fără buzele tale ce vestesc cerul cu tot cu primăvară?
ar mai îngheţa oare pământul sub pântecul lunii?

fă-ma una cu mângâierea

pregăteşte-mă de tăcere, căci mâna ta
are formă
de cruce şi ramă

priveşte
cât pot dura în tine

ţi-ai gasit
un călău
care îţi demonstrează legendele
şi te povesteşte

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vorbeşte-mi
despre
sânge şi fluturi pe dos
acum că
durezi
cât un cuvânt
rostit pe jumătate
să trăim adolescenţa
unei crime perfecte

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mărturiseam
prada, leoaicei
şi fuga
către flăcări
însingurat
în papyrusuri şi cerneală

luminând întunericul
din iazuri
necunoscute
stânjenelului şi ambrei

vestind
iasomia şi piersicile
de pe sânii ei
repetaţi aievea
în vise adoratoare
şi cedri

clipeam doar pentru
a o cuprinde
în poveştile mele
despre
florile de neroli
şi a nu o încheia

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ascunde-ţi vulpile-n mine
tânjeşte noapte străină
şi bate-mă cântec

zideşte-mă drept
sub clipa ta de sân

trezeşte iarna din alb
te voi sătura cu struguri de măliniţă
acum cât măceşele scârţâie
neştiute
sub gheaţă

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am vrut să explorez continente îndepărtate
să descopăr fluvii neştiute, împreună cu tine
să nu-mi fie teamă de rătăciri sau de triburi
să-mi păstrez raţia mea de apă pentru a-ţi unge buzele crăpate de atâta iubire

ce sete cumplită, Doamne
suflă furtună degrabă

alizeul din părul ei să chinuiască nisipul

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iată că Domnul
se mânie iarăşi

nu doar pe mine
ci şi pe potrivnic

eu şi heruvimul
ne vom povesti
despre încăpăţânarea cenuşii
şi chinuri

îl voi ţine în braţe
de 56 de ori

îmi va cunoaşte spaimele
şi generaţiile ei
din mine

voi învăţa împreună cu el
cum se încălţă flăcările

vom regiza amândoi
viaţa
şi vom afla cum
căinţa poate curma
eternitatea

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte braţe te-au strâns până acum oare?
(şi cât târziu ai adunat în modulele tale de piele)

nu voi ştii niciodată

măcar am aflat
cum tremură întunericul pe chipul tău

ia spune-mi,

te-ai pregătit cum trebuie pentru
ura mea din această seară?

vom fi pe Neptun, iubire
vom cădea în albastru

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

învaţă-mă
să mărturisesc
buzelor tale
mândria pământului
să neglijez zorii
şi să proclam amintirea
pe coapsele tale
burgheze
doar
jeleul nostru de cafea
şi bâlbele de ora 5
mai pot consola
vinul şi scoicile
au altă cină

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aprinde marea
c-o vorbă de vată
şi braţe
ce nu cunosc umbra

o mărturie a fluturilor
şi-a ploilor blocate
în părul tău de vară

vreau ca
nisipul
să-ţi rateze
tălpile
în noaptea aceasta
iar cântecele mele
nedevenite încă
ecouri
să se aşeze
lipsite de poveste
sub zorii tăi

prefă-mi şi astăzi
rănile în mângâieri

învaţă-mă
să colorez luna

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cel ce se risipeşte pe sine
stă mereu în preajma mării

aceasta se opreşte în dânsul
atunci când vântul e orb
iar pielea facultativă

el strânge fantomele celor vii
într-o grămadă moartă
si nu respiră

nisipul nu trage niciodată la sorţi

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fii-mi continuare la aer şi vis
fă-mă abur
pe ferestrele tale ovale

***

ENVOI
ridică-mi copacii de sub genunchi
şterge cu grijă,

iubirea va sângera în palme
la vremea solstitiului

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-ai spus mai demult
că şi roboţii pot construi oameni
nu te-am luat în seamă atunci
mi-am văzut conştiincios
de spălatul rufelor

(am văzut într-un tutorial
că dacă le pui într-un borcan
se usucă mai repede)

prostul de mine

voiam să te impresionez
cu ceea ce ştiu să fac

aveam mâncarea pe foc
ştiam să şi gătesc
aveam setările din fabrică
îmi făceam update-uri des
(îţi plăcea asta la mine
nu doar faptul că aveam
instrucţiunile în română)

lucram şi la un film împreună
mă învăţai totul despre otrăvuri

ştiai că şi toastul
poate fi o cascadorie

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taci

dă-mi sânul tău stâng
să-l îngemănez cu gura mea flămândă,
da-mi-l să-l strâng într-o muşcătură,
să simt cum viaţa din tine
se scurge pe-un geamăt

vreau iarăşi
să-ţi simt căldura, femeie

îţi sunt, îţi sunt
îmi tot repeţi.
iar eu te descopăr în tremur

simt cum sângele tău se strânge
în forma inimii mele

mă mângâi pe piept
mă povesteşti gleznelor tale

nu-ţi fie frică
sunt aici să te ţin de suflet
şi carne

combină silabele
ce mă rostesc
şi fluturii
cu geometria
de Mai

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mereu m-am întrebat
câte coroane poate adăposti un spin
şi cât am contribuit la cuiele Lui

am construit eu oare
în trupul meu suficiente umilinţe?

am omorât suficienţi prunci?

sunt gata
să caut darurile
ce le voi înfăţişa
înaintea luminii

nu voi studia
noaptea din umbre
nici frigul din mine încă

doar sângele ce-avea
să se obişnuiască din iesle
cu mântuirea noastră

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sărutul nostru pare o rugăciune

în el ne auzim inocenţa
şi tăcem fără scuze

câtă cruzime

liniştea
se sprijină
pe un înger
şi zboară

strângem
bezna
sub un
deal de lumină

auzim porumbei
cum trosnesc
pe buzele noastre

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!