* * *
așa de mult a iubit-o
încât s-a condamnat
la umilință nemărturisită
și-a admirat rănile
le-a pus în dreptul
unor promisiuni
și a spus:
amintește-ți
lacrimile
de pe obraz
ele nu sunt
acolo
pentru a
promite mâini
care să șteargă
fii lângă ele,
femeie
reneagă-mă
cu aceeași glorie
cu care m-ai sărbătorit
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
sunt munți
care nu știu
să te ascundă
și văi
ce nu s-au lepădat
de poala ta
încă
devreme
pentru a fi
în rănile mele,
femeie
crudă cum o poiană
înmoaie roua în rădăcini
tresari nepăsătoare
fă-mă
să-mi pierd coșciugul
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pământul scade în noi femeie
iar umbrele ne aprobă răceala
văile nu mai sunt solemne
nici calmul mugurilor
să
adunăm rănile în siguranță
și să consimțim disprețul vântului
acel totdeauna din noi
nu ne mai înspăimântă
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
spune-mi,
te-a iubit cineva
atât de mult încât să fie dispus
să te caute în umbrele fiecărei pietre?
fiindcă visul nostru
era acolo
dinaintea lumii
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
răspunde-mi, femeie
la ce ți-ar folosi
un bărbat
care să nu-ți greșească deloc?
ești în viața lui
pentru a-i fi decizie
nicidecum înțelepciune.
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
am adunat măceșe mai devreme
(căutam topoarele cu care tăiam fluturi)
erai acolo
(mă învățai cum să țin un copac în brațe)
catren de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
binecuvântată ești tu,
cea care potrivești inima pentru mângâieri
și decizi (oglinda apei
si vina ierbii)
binecuvântată ești tu,
cea care separi rănile de speranțe și împaci temerile cu reflexiile neconfruntate
binecuvântată ești tu,
cea care ține porumbei în palme
(și ștergi de sânge
pădurile întunecate)
binecuvântată ești tu,
cea care îmi povestești cascadele
în numele iubirii
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisindu-mă
ia-mă de gât,
repară-mă
asta știi să faci
de când ai fost creată,
femeie
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din întunericul pernei
îmi înfățișez dragostea
înaintea ta, femeie
tu,
cea care ai unit puncte în mine
și m-ai încercuit
cu brațele tale senine
tu,
cea care ai renegat
ceața din ochii mei
și ți-ai creat trup de lumină
tu,
cea care repeți apele
cu coapsele tale proaspăt înmugurite
și cu sfârcurile tale bruște
imiți dorința în ochii mei
fii gazda focului meu
acum cât îți plantez
cascade în pântec
îngăduie-mi
să povestesc zorilor
aștrii din tine
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
roagă-te și astăzi pentru mine, femeie
un colț de înger
răsucește fulgere
în cenușa mea
să împuternicim seceta
c-un mormânt
stelele cad inacceptabil de-o vreme
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e prima zi
în care
nu ai mai numărat
păpușile
de pe asfalt
nu le-ai mai povestit
rănile tale porumbeilor
nici nu ți-ai mai pus
vreo dorință
care să îți semene
te-ai simțit tare straniu
obișnuiai
să le rotești fețele
înainte să-mi întinzi cenușa
pe rochia ta
te-ai maturizat
înainte de vreme
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
aprinde marea
c-o vorbă de vată
și brațe
ce nu cunosc umbra
o mărturie a fluturilor
și-a ploilor blocate
în părul tău de vară
vreau ca
nisipul
să-ți rateze
tălpile
în noaptea aceasta
iar cântecele mele
nedevenite încă
ecouri
să se așeze
lipsite de poveste
sub zorii tăi
prefă-mi și astăzi
rănile în mângâieri
învață-mă
să colorez luna
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când ești
în preajma mea,
femeie,
și descătușezi
aștrii din văzduh
lumina mă învață
de-a pururi
eoni de alb
fără trup
pe rănile mele
mute
cât aș vrea
să râdem împreună
de ocean
și de albastrul lui
nu știe cât de roz suntem
pe dinăuntru
unge-mă cu carnea ta
întru pacea inimii
suflarea ta caldă
să fie
titlul poveștii noastre
cu și despre
nisipuri
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
îmi justific doliul
în fața fotografiilor cu tine
nu am hărți,
inima ta e pentru mine
precum
focul de tabără
îmi
cunoaște târziul
și poveștile în care
mă invitai la un bob de rouă
degeaba
încerc să te urăsc
în liniște
știu că tot tu
te vei ascunde
în chinul meu
atunci când voi privi tâmp
în lampa de sare
lasă-mă să-mi întind rănile
peste bluza
pe care mi-ai dăruit-o
vor ține cald ierbii și
firimiturilor din porumbei
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
te-am povestit în ședințele mele de terapie
te-am desenat cu crengile lipite de sânge
te-am adăpostit la pieptul meu
într-o inimă amintind de gecile
neprobate
am râs și am stăpânit firele de iarbă
aveam promisiunea cărnii tale și tremurul
vinului din pahar
știam că pot găsi o femeie care
să nu fie sedusă
femeia care să nu SE DUCĂ...
o femeie ca tine
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
în pivniță
rămășițele bicelor
fascinează și acum
acolo-și aranja
rănile
și-și repeta vacarmul
coagulat în noapte eternă
rolele de pergament
erau mai mereu
învinse de praf
în spatele cortinei
cineva
îi mormăia numele
și o mărturisea
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cât de frumos
îmi pare părul tău
dat după ureche
cât de moi
îmi par
tăcerile tale
parcă-și revin
la simțire
odată cu glasul meu
cât de fini
îmi par genunchii tăi
atunci când
mâinile mele
repetă tandrețea
cât de mult
te pot căuta
în nisipurile altor tărâmuri
și totuși iubirea mea
să te strângă mereu
în aceeași țară din piept
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pe vremuri
mi-era teamă
să spun
ce-mi doresc
nu știam că
imitația dragostei
urma
să mă sălășluiască
nici nu am învățat
în cărțile despre tragedii
că lacrimile
pot sufoca mai mult
decât persoanele
care te sugrumă
cu ochii închiși
ce bine
era dacă
nu supraviețuiam curcubeului
negrul
ar fi fost dispensabil
îți pare rău oare
că nu mai am miere pe față
ci doar înțepături?
îmi vei mai spune
povestea craniului
ascuns-ntr-un albatros
sau vei elibera primăvara
din mine?
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt eu
în stare
să mă tem de porunci
de vreme ce
nu sunt în stare să-mi stăpânesc inima?
sunt eu în stare
să ascult pământul
de vreme ce știu
că nu i-am mărturisit
depărtările?
nu am chef
să mă plâng
cerului
din griul meu pal
iată
am fost sare
într-un pumn
de femeie
și m-am risipit
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vântul blând de vară
din părul ei
îngăimă și acum povestea
mestecenilor
umbrele trandafirilor
îi veghează coapsele
palme nespuse
pe-un cedru
și câtiva fluturi
ce debutează
în pântec
victorioși
trădând iarăși noaptea
din aceeași carne
ca el
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în prag de amurg-
deasupra leșurilor
doar o acvilă
haiku de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.