Poem pentru fata morgana

...
Te-aştept pe strada fără case
Dintr-un oraş ce nu există
Cu fără cârciumi sau terase
Iar lumea veselă şi tristă
...
Cu gânduri calme fioroase
Mă uit ca orbul în revistă
Şi c-un parfum ce nu miroase
Te-aştept cu inima-n batistă
...
Mă-nchin la umbra umbrii tale
Pictată-n curcubeu de dric
Iar de pe muntele din vale
Îmi vine să vorbesc nimic
...
Ţi-aş coborî şi osanale
Dacă-aş urca mai jos un pic
Şi cu speranţe ireale
Aş fi bogat... aş fi calic

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem absurd pentru fata morgana

Te-aştept pe strada fără case
Dintr-un oraş ce nu există
Cu fără cârciumi sau terase
Iar lumea veselă şi tristă

Cu gânduri calme fioroase
Mă uit ca orbul în revistă
Şi c-un parfum ce nu miroase
Te-aştept cu inima-n batistă

Mă-nchin la umbra umbrii tale
Pictată-n curcubeu de dric
Iar de pe muntele din vale
Îmi vine să vorbesc nimic

Ţi-aş coborî şi osanale
Dacă-aş urca mai jos un pic
Şi cu speranţe ireale
Aş fi bogat ca un calic

Dar o să-nchid acum fereasta
Cuprins de-un mare amănunt
În toată-ncurcătura asta
Tu cine eşti... eu cine sunt

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept când vine toamna

Te-aştept când vine toamna şi plouă a potopire,
În anotimpul veşted, barbar, diluvian,
Când plouă a nefiinţă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,

Te-aştept când vine toamna şi plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărţiri!

Te-aştept când vine toamna şi plouă a despărţire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aştept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...

poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Te-aştept iubito ca să vii
Să mergem în deal, la vie.
Unde-alergam, fiind copii,
Radiind de bucurie.

În zorii zilei te-aştept
Să sărutăm florile.
Cu aer proaspăt în piept,
Să colindăm zările.

La umbra cetinei de brad,
În miezul zilei te-aştept,
Să potolim doruri ce ard,
Când inima saltă-n piept.

Si-n umbra nopţii te-aştept
În pădurea adormită,
Să te strâng cu drag la piept,
Să fii iar a mea iubită.

Şi vegheaţi de mândra lună
S-adormim pe fân cosit,
Iubirea să ne rămână
Legământul ce-am rostit.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept când vine toamna

Te-aştept când vine toamna şi plouă-a potopire,
În anotimpul veşted, barbar, diluvian,
Când plouă a nefiinţă, când plouă-a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,

Te-aştept când vine toamna şi plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile omenirii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărţiri,

Te-aştept când vine toamna şi plouă a despărţire
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aştept pe-un munte toamna, în noiembrie, târziu..

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Te-aştept cu gând de ploaie şi de dor,
te-aştept cu lacrimi blânde de izvor,
să-ţi fiu iubire albă-n cânt de seară,
să-ţi fiu pecete de uitare-n ceară.
Te-aştept pierdută pe cărări de Vis,
te-aştept lumină sfântă-n Paradis
să-ţi fiu căderea florilor în cale,
să-ţi fiu în glasul tău şoptit agale.
Te-aştept cu fir de busuioc în păr
te-aştept cu taina dragostei din măr
să-ţi fiu o stea în noaptea de tăcere,
să-ţi fiu mister în ochi şi mângâiere.

poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-aştept la margine de univers!
Şi de n-ai să vii!
Am să cad cu tot cu stele,
Zdrenţuit de timp în găuri negre!

Te-aştept în rătăcirea unei clipe,
Într-o margine de galaxie,
Unde viaţa-i lipsă fără tine!
Tot pierdută, tot doar urmă!

Te-aştept în umbra Lunii,
Rezemat de şoapta Lumii,
Ascultând glasul nopţii,
Şi urletul nebunului!

Te-aştept pe malul râului,
Ascultând cursul timpului,
Freamătul izvorului,
Chemarea Ta, chemarea....!

Te-aştept într-o altă viaţă,
Într-o altă dimineaţă,
Lacrimi, lacrimi tot de gheaţă,
Toate dintr-o viaţă trecătoare!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi

Un nor de-aş fi, venind cu ploaia
Dornic în noapte-a te iubi,
Luceafăr luminând odaia,
Te-aştept... cu zorile de zi.

Izvor de-aş fi, s-aduc sărutul
Sfinţit pe buzele de foc,
Şoapta fierbinte şi cuvântul,
Te-aştept... la margini de soroc.

Vultur de-aş fi, plutind pe vise
În zbor înalt... misterios,
Când orizonturi sunt deschise,
Te-aştept... cu tot ce-i mai frumos.

Soare de-aş fi sau codru verde,
Polen de floare... şi parfum
Care în vânt nebun se pierde,
Te-aştept... hai să pornim la drum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefon întâmplător

Alo, iubita mea, te deranjez,
Aş vrea să-ţi spun ceva, dar nu se poate,
Decât dacă e vreme să te văd.
Te-aştept la ceas la Universitate.

Doresc să-ţi spun ceva neapărat.
Alo, m-auzi? Te-aştept la ora 6,
Acolo unde toţi suntem frumoşi,
Iar voi cu toatele sunteţi frumoase.

Eu am să port o floare la rever,
Te rog să porţi şi tu o floare-n mână,
Te-aştept la 6, nu cumva să uiţi,
În niciun caz, nimic nu se amână.

Alo, iubirea mea, iubirea mea,
Te-aştept în gară şi te-aştept acasă,
Te-aştept în Univers, pe-o canapea,
Te-aştept la Marea Neagră, pe-o terasă.

Alo, m-auzi? Nu-nchide, dă-mi răspuns,
Nu mă cunoşti, precum nici eu pe tine,
Dar eu te-aştept la 6 şi la 8,
La 5, la 1, când îţi va fi bine.

Voiam să-ţi spun că nu te mai aştept
Şi telefonul zace-n furca-nchisă.
Am fost sinucigaşul ce-a-ncercat
Norocul lui cu cea din urmă fisă.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept pe pârtie

Te-aştept pe pârtie,
Albastrul din ochii mei
Caută carminul buzelor tale,
Şoapta mea de dor
Aşteaptă clinchetul clopoţeilor din râsul tău,
Mâinile mele fierbinţi
Doresc mângâia catifeaua obrazului tău,
Sufletul meu s-a oprit în mărul lui Adam,
Cuprins în dorul lui nebun, de tine.

Te-aştept pe pârtie,
Să coborâm frumos,
Să coborâm frenetic, în tandem,
Pe drumul de meandre presărat cu surprize
Către cuibul nostru
Zidit din căldură, cimentat cu iubire,
Acoperit cu fericire.

Te-aştept pe pârtie.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-aştept copilul meu, e iarnă iar în sat
Îmi este frig în suflet de-atâta aşteptat,
Întoarce-te acasă, se-apropie Crăciunul
Din câţi aţi fost odată, n-a mai rămas niciunul.

Te-aştept copilul meu, de-atâţia ani te-ai dus
Şi câte-am pătimit, mă ştie Cel de Sus
Icoanele din casă îmi ştiu durerea mea
Şi geamul ce-l pândesc, venind a te vedea.

Te-aştept copilul meu, nimic nu-ţi reproşez
În rugă şi în gând te port şi te veghez,
Dar sufletul mă doare căci nu eşti lângă mine
Întoarce-te de poţi, cât Domnul mă mai ţine.

Te-aştept copilul meu, mi-e tare dor de tine
Se-apropie Crăciunul e frig şi nu mi-e bine,
Vino să-mi încălzeşti inima-ndurerată
Acuma cât mai poţi, mă mai colindă-o-dată.

Te-aştept copilul meu, căci pasul mi-e greoi
Aripile-mi sunt frânte, zboară tot înapoi,
Doar gândul meu la tine în viaţă mă mai ţine
Te-aştept copilul meu, uite Crăciunul vine!

poezie de Lucica Forfotă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

Dintr-un afund, din depărtări vreodată neumblate,
Te văd pe pe aripi de cocori, venind aievea, noapte!
Pe trena ta, cărbuni încinşi, vor iriza tăcere
Şi briza mării, ca un voal, în suflet, mângâiere

Va risipi... Şi tălpi de jad se vor topi sub stele
Şi-n spaţiul meu atemporal, tivit cu peruzele,
Se va deschide templu sfânt de vers şi chiparoasă,
Iar eu - un vis - am să te-aştept... Am să te-aştept acasă...

În sângeri voi lăsa sărut de tainică iubire,
Căci vreau viaţa mea să-mi uit, să cred în fericire!
Nisip sub ochiul aşternut al veştedelor gânduri...
O lacrimă... Apoi nimic... Mă-ntorc la începuturi...

Mi-e palma vers de galaxii rostind amărăciune,
Căci nu mai eşti... De ce nu vii, fantasmă fără nume?!
Mi-e dor de-mbrăţişarea ta, dar zarea-nfometată
Te-a luat, lumină... Vino iar! Întoarce-te odată!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea, iubire...

Te-aştept, te-aştept să vii,
Să-mi ineci inima-n iubire.
S-o scalzi bine şi s-o ţii
Aproape de tine.

Glasul tău dulce, ţi-l ascult,
Cum unduios vorbeşte
Şi-mi spune alintări duioase
Şi mă-nnebuneste.

Vino, hai, te-aştept aici.
In bătăile inimii sa te ridici,
Să-ţi pleci usor capul peste-al meu,
Noi nu suntem amici.

O caldă-mbrătisare să-mi dăruieşti
Cu trupul tău plin de tandreţe.
Adu-mi te rog vorbe măreţe.
Spune-mi că mă iubeşti.

Stau şi-ascult corbii cum urlă
În urma ta cand pleci.
Tu eşti, dar nu eşti tu,
Ci doar vorbe reci.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept să locuieşti la mine-n gânduri

Se-nvârt stihii sălbatice pe cruguri.
Se-ntrec în dansuri umbre rătăcite.
Aleargă iele-n hore nesfârşite
Şi-aţâţă scânteierile din ruguri.

Descântece, în taină zămislite,
Alungă spaima morţii, beteşuguri.
În leacul vieţii, pun gingaşii muguri,
Ai florilor pe-altarul ei jertfite.

Te-aştept să locuieşti la mine-n gânduri,
Iubita mea, cu părul lung, bălai.
Să huzureşti ca în atâtea rânduri,

Când vise dragi mi le însufleţeai.
De vine moartea să ne ia-ntre scânduri,
Eu voi fi Iad, tu, colţul meu de Rai...

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolii

Te-am aşteptat... Te-aştept şi-acum să vii
Din "lumea" ta cea singularizată
Cu zid înalt şi fără nici o poartă
Şi cu ghivece-adânci cu păpădii.

Mi-e inima profund ultragiată
De-acest prinos de clipe sângerii
Ce-au desfăcut un suflet în fâşii
Din carnea mea ce stă neînviată.

Te mai zăresc hipnotic sigilată
De-acele nefireşti anomalii
Ce te sugrumă-ncet, fără să ştii
Şi nici pe mine-n fine nu mă iartă.

Te-aştept şi-acum la fel ca-ntâia dată
Cu dorul cast prin frunze ruginii
Să-mpărtăşim, duios, melancolii
Şi să îmi mângâi tâmpla grizonată.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre est

aceiaşi columbi populează piaţetele din Milano iar pe trotuare şi străduţe trec fericiri cu tocuri subţiri bărbaţi ce seamănă cu Romeo care se aşază tacticos la terase şi ţin în mâini vieţile lor trupeşe
privesc vitrinele cu manechine inexpresive ce etalează luxul
miroase a parfum scump dar cerşetorii cu câini se hrănesc imaginar
nimeni nu are eleganţa femeilor estice nici ambiţia cu care traversează viaţa
pe culoare înguste

îmi amintesc de nişte amfore goale ce se umplu treptat cu speranţe
aşa cum îşi târăsc ele badantele timpul strangulat
până la terasa din colţ unde un chelner român
rasat vorbeşte în italiană
ferindu-se de conaţionalii săi
are o viaţă normală într-un oraş anormal de frumos

liniştea în Milano e ca un carusel care noaptea se odihneşte
oameni pestriţi împing cărucioare cu prunci mănâncă la terase şi râd zgomotos
în lumea mea ca un vârtej din România liniştea se dă de-a rostogolul
şi orice ai îmbrăca eşti cea mai frumoasă femeie din cartier
dar orele tale atârnă simple de obrajii lunii
nu stau la balcon ca nişte falii cenuşii rupte de univers

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept, iubito!

Te-aştept, iubito, ca pe primăvară,
În zori de zi şi-n liniştit amurg,
Privind natura ce mă înconjoară,
Parcă aud secundele cum curg
Şi cum respiră slab, ultima oară.

Te-aştept, iubito, ca pe-o caldă rază,
În fiecare zi cu-acelaşi dor,
Să ne-ncălzim la soarele de-amiază,
Bând împreună cupa de amor,
Ca însetatul ce-a găsit o oază.

Te-aştept, iubito, ca pe-o adiere
Ce-abia clinteşte frunzele din ram,
Să mă alinţi cu-o tandră mângâiere
Şi să îmi aminteşti cum mă simţeam,
Când savuram sărutu-ţi ca de miere.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

E un miraj iubite
nimic nu e palpabil
- sărutul, umbra, floarea -
căci nu există timp
nici moarte-n contopire
tu şi eu
renaştem şi trăim în alte
emisfere, de mii de ori.
E un miraj iubite
căci nu există spaţiu
când zarea mării-ţi pare
un infinit obstacol.
Am să te-aştept
în lumea dintre lumi
cu un buchet de flori albastre.
Atunci vei şti
că suntem mici lumini
din Lumina Divină
şi fi-vom împreună
cât Universul va trăi.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa (I)

Comparaţia există
Şi o vezi la orice pas:
Uşa este o batistă,
Unii ţi-o trântesc în nas!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din intimitatea unui pensionar

"Te-aştept cu candela aprinsă,
Cu lumânări pe policioară,
Te-aştept cu flori, cu masa-ntinsă...
Decentă pensie lunară!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzia unei insule

Diseară-i plecarea în insula mea,
trăsura de nuc te aşteaptă la scară,
ia-ţi haine mai groase şi nu-ntârzia,
căci câini-poliţişti s-ar putea să apară.

Nu-ţi face probleme, birjarul e mort
şi caii sânt morţi şi trăsura e moartă,
fugim fără martori în nu ştiu ce port,
în insula mea la cinci capete spartă.

Acolo, vom creşte copii monstruoşi,
la chei de metal şi de mâzgă vor râde,
cu veşti ne-o ticsi de la moşi şi stramoşi,
tic-tac, telegraful cadavrelor ude.

Vom trage trei filme color, de deochi,
şi le vom trimite în lume de-a rândul,
ca-n sticle băgându-le în câte-un ochi,
Al Patrulea Ochi pentru casă păstrându-l.

Şi ziua întreagă, noi goi, fără tiv,
pe sănii de foc vom zbura într-o vale,
iar eu, gospodarul voiesc să cultiv
grâu dulce şi leneş, pe coapsele tale.

Te-aştept deocamdată. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudată poveste;
iar când vei urca, e-n zadar să te sperii,
trăsura ca moartea părându-ţi că este.

E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-aştept cu făclii, patru mii şase sute,
zadarnic te sperii că ninge mereu,
că străjile drumului fumegă mute.

Hai vino şi urcă şi spune ceva,
birjarul e mort, are sânge de cârje;
te-aştept fârâ martori în insula mea,
port haide de nuc, sunt aproape o birjă.

Iar dacă nu-mi vezi faţa ce mi-am găsit-o,
să ştii că, în insula mea, totuşi sânt,
eu, movila celui mai proaspăt mormânt,
întinde piciorul şi calcă, iubito!

Şi asta e totul. Plecarea-i diseară.
Fantoma trăsurii aşteaptă la scară.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!