Te-aștept să locuiești la mine-n gânduri
Se-nvârt stihii sălbatice pe cruguri.
Se-ntrec în dansuri umbre rătăcite.
Aleargă iele-n hore nesfârșite
Și-ațâță scânteierile din ruguri.
Descântece, în taină zămislite,
Alungă spaima morții, beteșuguri.
În leacul vieții, pun gingașii muguri,
Ai florilor pe-altarul ei jertfite.
Te-aștept să locuiești la mine-n gânduri,
Iubita mea, cu părul lung, bălai.
Să huzurești ca în atâtea rânduri,
Când vise dragi mi le însuflețeai.
De vine moartea să ne ia-ntre scânduri,
Eu voi fi Iad, tu, colțul meu de Rai...
sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Te-aștept cum casa singură așteaptă,
Ca scara ei să mai înalțe-o treaptă.
Dar până-atunci vei sta la mine-n vise;
Să nu te pierd, țin pleoapele închise.
catren de Mihaela Banu (11 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea din vise ...
Un dor nebun mă-mbie s-alerg în drumul tău.
Iubita mea din vise, nu o să-ți pară rău!
Cu ochii ca smaraldul și chipul tău angelic,
Ți-aș săruta și glezna și-obrazul feciorelnic.
Și de-aș călca pământul, pășind pe urma ta,
Aș face-o cu sfială și-n veci te-aș alinta.
Privind pierdut în ochii-ți, mă tot afund în ei.
Păru-ți bălai, iubito, are parfum de tei.
Mijlocul ca de viespe, l-am strâns cu al meu braț.
Ți-oi da acum arvună săruturi cu nesaț...
Pe sânul tău pun capul; miroase-a busuioc
Nu pot să mânii soarta că n-am avut noroc.
Îți mângâi tandru părul revărsat din agrafă.
Peceți îi pun, săruturi, în puful de la ceafă.
Buzele tale roșii pe loc s-au dăruit.
Vezi, nu era nevoie de prea mult stăruit!
Și tu ai prins de veste de la întâia clipă,
Că dragostea-și întinde, pe noi, a ei aripă...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce scurt îmi pare timpul când iubesc,
Când două inimi dragi se contopesc.
Ce lung îmi pare-atunci când sunt iubit,
Cand îl petrec cu cine mi-e menit.
catren de Mihaela Banu (30 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-ador, iubita mea, știi că nu mint.
Pe viața mea și-a celor dragi îți jur.
Mă duc să-nec tristețea mea-n absint;
Mai cugetă o noapte, te conjur!
catren de Mihaela Banu (12 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă tot gândesc ades
Mă tot gândesc ades cum ne-ntâlnirăm;
Ne-am înțeles din ochi, dintr-o suflare,
Topindu-ne ca ceara-n lumânare,
Când la lumina lunii ne iubirăm.
Te-am sărutat cu patimă fierbinte...
Tu m-ai privit zâmbind copilărește,
Cu buze dulci, șoptind dumnezeiește,
M-ai îmbătat cu-o mie de cuvinte.
O, vino iar copila mea iubită!
Minunea mea cu părul lung, bălai,
Sămânță în gradina mea-ncolțită,
Îmbobocind ca florile de mai,
De mulți bărbați ai fost mereu râvnită,-
Menirea ți-e-n grădina mea să stai.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
gânduri mutilate se-nvârt rotund
cioplindu-ne starea de lumină,
deznădejdea oprește timpul în loc,
de pe marginea lui bucuriile cad,
speranța e plecată în larg,
visurile sunt amorțite.
o zbatere violentă a săgetat spațiul,
nevăzutul atacă și altarul,
se numără morții,
zilele ne sunt furate,
aerul frământă vești triste
un peisaj cu umbre ne acoperă treptat,
schimbând mersul vieții.
planeta devine o schiță făcută de un robot,
pe care încă merg oameni.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri!
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă-a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă-a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile omenirii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri,
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe-un munte toamna, în noiembrie, târziu..
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concurență?!
De când e lumea-ntreagă fiartă,
Covidul a iscat pricini
Și-oriunde te-ai uita pe hartă,
Se-ntrec cu toții-n... noi tulpini...
epigramă de Mihaela Banu
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec ...
Chingi de rădăcină
ancorate-n tină,
țineți în strânsoare
tulpini urcătoare!
Frunze-n verde crud,
într-un dans zălud,
foșnet să v-aud!
Șapte ursitoare,
în muguri de floare
revărsați culoare!
Pe iarbă-n răzoare
cerneți stropi de soare
și-alți picuri de ploi,
să prindă altoi!
Zumzet de albină,
vino și-mi alină
florile-n grădină!
Peste polen, fluturi,
presărați săruturi!
Scoateți capul, muguri,
printre fum de ruguri
și ieșiți din pântec
până spun descântec!...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciuta morții
Privește o ciută! Aleargă prin neaua
Crescută la tâmple în taină... Ce har!
Mă simt o copilă, cu gânduri și vise,
Aceeași de vremuri... În trup - sanctuar-
Lumina credinței, sfioasă și pură
Precum căprioara, se-nalță tăcut...
Pătrunde-n privire abisul durerii
Și caută-n ceruri un nou început.
Se-adapă-n Iordanul trecutelor clipe,
Devine izvorul trecutului ieri
Și stâncă i-e ochiul... Și plânge... și plânge...
O vezi?! Îngenunche... Tu du-te să-i ceri
Esența... iubirea copilului-mâine...
Lumina și pacea trecutului-ieri.
Ce suflet de aur! Rănită, aleargă,
Prin sângele-clopot, pe veșnica apă.
S-a dus... parcă plânge... Ce mâini tremurânde!
Ce taină ascunsă în gânduri plăpânde...
Copilul din mine o caută-n ceață...
Stihie în vise mereu tremurânde,
O ciută, la tâmple, prin albă ninsoare,
Se naște și moare-ntr-o altă viață.
Căci viața aceasta e crudă și hoață,
Căci viața aceasta ne-nșală, ne doare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valurile vieții
Ai bătut la poarta sufletului meu,
Ți-am deschis, nici n-a fost încuiată,
Mi-ai turnat în pieptu-mi aripe de zmeu
Și-ai pansat inima -mi junghiată.
Ne-am rotit în micul nostru univers,
Am gustat din bunurile vieții,
Albe clipe, vise stau pitite-n vers
Sau ascunse-n drumurile ceții.
Stăm alături încă și privim în gol:
Soare, nori, pământ, oceane, gânduri,
În etern se leagănă oniric stol,
"Înșirându-se" în rânduri, rânduri...
Valurile vieții-s pulbere în vânt,
Au secat izvoarele de vise,
Gânduri și dorințe nu mai iau avânt,
Zăbrelite-s ușile închise.
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept, iubito!
Te-aștept, iubito, ca pe primăvară,
În zori de zi și-n liniștit amurg,
Privind natura ce mă înconjoară,
Parcă aud secundele cum curg
Și cum respiră slab, ultima oară.
Te-aștept, iubito, ca pe-o caldă rază,
În fiecare zi cu-același dor,
Să ne-ncălzim la soarele de-amiază,
Bând împreună cupa de amor,
Ca însetatul ce-a găsit o oază.
Te-aștept, iubito, ca pe-o adiere
Ce-abia clintește frunzele din ram,
Să mă alinți cu-o tandră mângâiere
Și să îmi amintești cum mă simțeam,
Când savuram sărutu-ți ca de miere.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Univers
Se schimbă cerul a furtună... Linii de fulgere răsar
Pe cerul vinețiu și putred, în dansuri frânte, de cleștar...
Plâng ochi... Ai cui să fie oare?! Sub ce blestem au adormit
Și-acum, din umbre de furtună, ca un oracol s-au ivit?
Taie lumini întunecarea, vâltori de ramuri se ridică
Pe plumburii fâșii de ceruri, pe veșnice cărări de sticlă...
Nu-i pas să-și treacăneprezența,-n tăceri uitate și permise,
Căci au pierit în umbre stranii, atâtea ploi, atâtea vise...
Sălbatice toreadoare, secnunde-n goluri se răsfiră...
Câtă grandoare, câtă teamă, de-acum, pe mantia divină...
Și sufletul se risipește, se strânge, piere, se răsfrânge,
Înnobilat de suferință, în crud picături de sânge.
Veșmânt de lacrimi... Val de stele pierind în neagra-ntunecare...
Doar fulgerul lumină cerul îndoliat de așteptare..
Ridic un braț... Apare luna... se stinge în frânturi apusul...
Adorm sub umbra vineție și-n urma mea se stinge plânsul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita Mea
Iubita mea cu părul fin
De multe ori am vrut să vin,
La tine oriunde ai fi,
Aș face multe pentru a te găsi.
Iubita mea cu ochii de cristal
Care mă porți din val în val,
Aș da orice să ajung la mal
Să te pot vedea la carnaval.
Iubita mea cu buze dulci
La mine-n brațe aș vrea să te culci,
Te-aș săruta întruna
Te iubesc pentru totdeauna.
Iubita mea eu te ador
Mă simt de parcă n-o să mor,
Iubirea ta e pe vecie
Chiar dacă pare o nebunie.
poezie de Ovidiu Kerekes (3 februarie 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam un șantier de vise
Aveam un șantier de vise-n gânduri.
Macheta o vedeam cu ochii minții.
Și aș fi asudat trăgând cu dinții,
Făcându-mi căpătâi din pat de scânduri.
Un rost aveam, care-mi părea esența,
Să-mi storc ființa pe altarul trudei,
Sfidând și timpul și trădadea iudei
Și vicii ce le-nfruntă existența.
Dar schelele s-au prăvălit in mine
Târând cu ele visele-mi deșarte,
Lăsându-mă cu răni printre suspine,
Lovindu-mă-n timpan cu note sparte,
Când boabe de nădejde din ciorchine,
Treceau prin ruptele năvoade-n moarte.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Univers
Se schimbă cerul a furtună... Linii de fulgere răsar
Pe cerul vinețiu și putred, în dansuri frânte, de cleștar...
Plâng ochi... Ai cui să fie oare?! Sub ce blestem au adormit
Și-acum, din umbre de furtună, ca un oracol s-au ivit?
Taie lumini întunecarea, vâltori de ramuri se ridică
Pe plumburii fâșii de ceruri, pe veșnice cărări de sticlă...
Nu-i pas să-și treacăne prezența-n tăceri uitate și permise,
Căci au pierit în umbre stranii, atâtea ploi, atâtea vise...
Sălbatice toreadoare, secnunde-n goluri se răsfiră...
Câtă grandoare, câtă teamă, de-acum, pe mantia divină...
Și sufletul se risipește, se strânge, piere, se răsfrânge,
Înnobilat de suferință, în crud picături de sânge.
Veșmânt de lacrimi... Val de stele pierind în neagra-ntunecare...
Doar fulgerul lumină cerul îndoliat de așteptare..
Ridic un braț... Apare luna... se stinge în frânturi apusul...
Adorm sub umbra vineție și-n urma mea se stinge plânsul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În stupina din livadă...
În stupina din livadă,
În vârtej, ca-ntr-o tornadă,
Zbârnăie, brăzdând tot cerul
Gâze ca elicopterul,
Cu o gură cât o șură,
Elice-n miniatură,
Făcând mare tevatură.
Din flori de câmp, de tei, salcâm
Boabe, ca dintr-un alt tărâm,
Cară-albinele ca furii,
În gușă și-n colțul gurii,
În desagi și-n buzunare
Ziua, în amiaza mare.
Cât se scăldă-n strop de soare
În potirul larg de floare,
Își fardează iute tenul
Văduvind-o de polenul
Luat pe-aripi, pe pântece,
Grăbit cu descântece,
Trecut peste Valea Seacă
Și-ascuns la mine-n priseacă,
Adus în zbor, peste praguri
Și dosit în mii de faguri,
Din figuri geometrice,
Toate numai petice.
Până în amurg, pe seară,
Totu-i numai miere, ceară,
La loc sigur, în cămară...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt femeia copac, de nimic nu mă tem;
Am brațe și suflet, am gânduri și vise.
Ating bolta 'naltă cu fruntea și gem.
Ma țin rădăcinile-n tină cuprinse.
catren de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!