Iluzia unei insule
Diseară-i plecarea în insula mea,
trăsura de nuc te așteaptă la scară,
ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia,
căci câini-polițiști s-ar putea să apară.
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
și caii sânt morți și trăsura e moartă,
fugim fără martori în nu știu ce port,
în insula mea la cinci capete spartă.
Acolo, vom crește copii monstruoși,
la chei de metal și de mâzgă vor râde,
cu vești ne-o ticsi de la moși și stramoși,
tic-tac, telegraful cadavrelor ude.
Vom trage trei filme color, de deochi,
și le vom trimite în lume de-a rândul,
ca-n sticle băgându-le în câte-un ochi,
Al Patrulea Ochi pentru casă păstrându-l.
Și ziua întreagă, noi goi, fără tiv,
pe sănii de foc vom zbura într-o vale,
iar eu, gospodarul voiesc să cultiv
grâu dulce și leneș, pe coapsele tale.
Te-aștept deocamdată. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudată poveste;
iar când vei urca, e-n zadar să te sperii,
trăsura ca moartea părându-ți că este.
E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-aștept cu făclii, patru mii șase sute,
zadarnic te sperii că ninge mereu,
că străjile drumului fumegă mute.
Hai vino și urcă și spune ceva,
birjarul e mort, are sânge de cârje;
te-aștept fârâ martori în insula mea,
port haide de nuc, sunt aproape o birjă.
Iar dacă nu-mi vezi fața ce mi-am găsit-o,
să știi că, în insula mea, totuși sânt,
eu, movila celui mai proaspăt mormânt,
întinde piciorul și calcă, iubito!
Și asta e totul. Plecarea-i diseară.
Fantoma trăsurii așteaptă la scară.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.