Poem absurd pentru fata morgana
Te-aștept pe strada fără case
Dintr-un oraș ce nu există
Cu fără cârciumi sau terase
Iar lumea veselă și tristă
Cu gânduri calme fioroase
Mă uit ca orbul în revistă
Și c-un parfum ce nu miroase
Te-aștept cu inima-n batistă
Mă-nchin la umbra umbrii tale
Pictată-n curcubeu de dric
Iar de pe muntele din vale
Îmi vine să vorbesc nimic
Ți-aș coborî și osanale
Dacă-aș urca mai jos un pic
Și cu speranțe ireale
Aș fi bogat ca un calic
Dar o să-nchid acum fereasta
Cuprins de-un mare amănunt
În toată-ncurcătura asta
Tu cine ești... eu cine sunt
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vorbire
- poezii despre tristețe
- poezii despre poezie
- poezii despre oraș
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.