Moartea, iubire...
Te-aștept, te-aștept să vii,
Să-mi ineci inima-n iubire.
S-o scalzi bine și s-o ții
Aproape de tine.
Glasul tău dulce, ți-l ascult,
Cum unduios vorbește
Și-mi spune alintări duioase
Și mă-nnebuneste.
Vino, hai, te-aștept aici.
In bătăile inimii sa te ridici,
Să-ți pleci usor capul peste-al meu,
Noi nu suntem amici.
O caldă-mbrătisare să-mi dăruiești
Cu trupul tău plin de tandrețe.
Adu-mi te rog vorbe mărețe.
Spune-mi că mă iubești.
Stau și-ascult corbii cum urlă
În urma ta cand pleci.
Tu ești, dar nu ești tu,
Ci doar vorbe reci.
poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristina Vâlcu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.