
Iluzia unei insule
Diseară-i plecarea în insula mea,
trăsura de nuc te așteaptă la scară,
ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia,
căci câini-polițiști s-ar putea să apară.
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
și caii sânt morți și trăsura e moartă,
fugim fără martori în nu știu ce port,
în insula mea la cinci capete spartă.
Acolo, vom crește copii monstruoși,
la chei de metal și de mâzgă vor râde,
cu vești ne-o ticsi de la moși și stramoși,
tic-tac, telegraful cadavrelor ude.
Vom trage trei filme color, de deochi,
și le vom trimite în lume de-a rândul,
ca-n sticle băgându-le în câte-un ochi,
Al Patrulea Ochi pentru casă păstrându-l.
Și ziua întreagă, noi goi, fără tiv,
pe sănii de foc vom zbura într-o vale,
iar eu, gospodarul voiesc să cultiv
grâu dulce și leneș, pe coapsele tale.
Te-aștept deocamdată. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudată poveste;
iar când vei urca, e-n zadar să te sperii,
trăsura ca moartea părându-ți că este.
E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-aștept cu făclii, patru mii șase sute,
zadarnic te sperii că ninge mereu,
că străjile drumului fumegă mute.
Hai vino și urcă și spune ceva,
birjarul e mort, are sânge de cârje;
te-aștept fârâ martori în insula mea,
port haide de nuc, sunt aproape o birjă.
Iar dacă nu-mi vezi fața ce mi-am găsit-o,
să știi că, în insula mea, totuși sânt,
eu, movila celui mai proaspăt mormânt,
întinde piciorul și calcă, iubito!
Și asta e totul. Plecarea-i diseară.
Fantoma trăsurii așteaptă la scară.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De pe o insula
nu am timp să semnez cerul
oceanul e prea aproape...
nori nu mai sunt
pentru ziua ce vine
cu lacrimi să plângă
de acolo de sus
cum oare să mă culeg
dacă soarele apune
într-un nor de lumină
asta mi-e insula.
poezie de Lucian Preda
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Insula de timp
Am naufragiat pe o insula de timp
suspendata intre Cer si Pamant
o insula troienita astenic
de colb temporal...
M-am gasit implicat in insula de timp
prin mine si cu mine,
un robinson nealterat de ceas
traindu-si viitorul nedublat
M-am ingropat in insula de timp
ningeau secundele peste mine in valuri
de-as fi putut intoarce-atunci clepsidra
sa germinez cu puls intors, netulburat...
poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefon întâmplător
Alo, iubita mea, te deranjez,
Aș vrea să-ți spun ceva, dar nu se poate,
Decât dacă e vreme să te văd.
Te-aștept la ceas la Universitate.
Doresc să-ți spun ceva neapărat.
Alo, m-auzi? Te-aștept la ora 6,
Acolo unde toți suntem frumoși,
Iar voi cu toatele sunteți frumoase.
Eu am să port o floare la rever,
Te rog să porți și tu o floare-n mână,
Te-aștept la 6, nu cumva să uiți,
În niciun caz, nimic nu se amână.
Alo, iubirea mea, iubirea mea,
Te-aștept în gară și te-aștept acasă,
Te-aștept în Univers, pe-o canapea,
Te-aștept la Marea Neagră, pe-o terasă.
Alo, m-auzi? Nu-nchide, dă-mi răspuns,
Nu mă cunoști, precum nici eu pe tine,
Dar eu te-aștept la 6 și la 8,
La 5, la 1, când îți va fi bine.
Voiam să-ți spun că nu te mai aștept
Și telefonul zace-n furca-nchisă.
Am fost sinucigașul ce-a-ncercat
Norocul lui cu cea din urmă fisă.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1985)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăsura
Om de catifea, birjarul s-a-nvelit în foi de cort.
Coșul ridicat, ca-n urma unui lung convoi de mort.
De sub el zărești în fugă-mari, ca cei pentru reclamă -
Doi galoși ce duc acasă pantofiori luxoși de damă.
epigramă de Tudor Mușatescu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeași floare
Iubito, pe prispă ți-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a căilor moarte.
Ea are petalele lungi,
Suflând ai să poți să le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea știu,
Sunt un grădinar damblagiu.
Nu știu - trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.
O floare a vieții vecine
Și care miroase a tine.
Iubito, pe prispă tu ai
O floare din insula Rai.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te-aștept copilul meu, e iarnă iar în sat
Îmi este frig în suflet de-atâta așteptat,
Întoarce-te acasă, se-apropie Crăciunul
Din câți ați fost odată, n-a mai rămas niciunul.
Te-aștept copilul meu, de-atâția ani te-ai dus
Și câte-am pătimit, mă știe Cel de Sus
Icoanele din casă îmi știu durerea mea
Și geamul ce-l pândesc, venind a te vedea.
Te-aștept copilul meu, nimic nu-ți reproșez
În rugă și în gând te port și te veghez,
Dar sufletul mă doare căci nu ești lângă mine
Întoarce-te de poți, cât Domnul mă mai ține.
Te-aștept copilul meu, mi-e tare dor de tine
Se-apropie Crăciunul e frig și nu mi-e bine,
Vino să-mi încălzești inima-ndurerată
Acuma cât mai poți, mă mai colindă-o-dată.
Te-aștept copilul meu, căci pasul mi-e greoi
Aripile-mi sunt frânte, zboară tot înapoi,
Doar gândul meu la tine în viață mă mai ține
Te-aștept copilul meu, uite Crăciunul vine!
poezie de Lucica Forfotă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Insula noastră
Uită-te peste oraș,
insula noastră închide fereastra...
Perdele de ploaie
ne ascund de lume,
iar Tu,
ești doar tăcere...
Vorbește
delir singuratic prin mine,
cântă-ți tăcerea
plină de nisip
atunci când auzi valuri de lacrimi.
Claxoanele topite
în nervi de șoferi obositi,
azi sunt departe...
Uită-te peste oras,
insula noastră închide fereastra,
azi, într-o clepsidră goală,
în care timpul a uitat să mai existe
sunt prizoniera ochilor tăi...
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (7 iulie 2010)
Adăugat de Anna Panovici

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trage... trăsura!
Dacă nu ar fi trăsura,
Cu siguranță n-ar știi
Nici costul și nici măsura...
Rime, râme ar pieri...
epigramă de Ileana Nana Filip din Polițiști pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasul fantomă
(lui Constantin Tonegaru)
În port a ancorat un vas fantomă
Cu trei catarguri frânte
Și cu prora
Zdrobită
Și desfigurată, ca un craniu
De sinucis intrat în comă...
Îl recunosc!...
Pe puntea lui, odată,
Am navigat cu Cristofor Columb
Spre insula cu mine de platină
De aur,
De aramă
Și de plumb...
Și ancorele pline de rugină
Le-am aruncat în rada unui port
Cu apele opace ca opacul
Decolorat al ochiului de mort...
Îl recunosc!...
Pe puntea lui, odată,
Am navigat spre vechiul continent,
Purtând mândria luptei câștigate
Sub veselele lui pavilioane
În noul continent
Din Occident...
Și toate bogățiile furate
Din insula cu mine de platină,
De aur,
De aramă
Și de plumb
Le-am debarcat cu Cristofor Columb
În Monarhia celor trei Coroane!...
........................................
........................................
În port a ancorat un vas fantomă...
Îl recunosc ―
Dar unde-i căpitanul?
Și mateloții unde-au debarcat?...
Pe punte te sufocă o aromă
De sânge tropical,
Iar cabestanul
Suspină ca un matelot înjunghiat!...
poezie celebră de Ion Minulescu din România nouă, nr. 1, 1 februarie - 1920
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept
Te-aștept cu gând de ploaie și de dor,
te-aștept cu lacrimi blânde de izvor,
să-ți fiu iubire albă-n cânt de seară,
să-ți fiu pecete de uitare-n ceară.
Te-aștept pierdută pe cărări de Vis,
te-aștept lumină sfântă-n Paradis
să-ți fiu căderea florilor în cale,
să-ți fiu în glasul tău șoptit agale.
Te-aștept cu fir de busuioc în păr
te-aștept cu taina dragostei din măr
să-ți fiu o stea în noaptea de tăcere,
să-ți fiu mister în ochi și mângâiere.
poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept
Te-aștept iubito ca să vii
Să mergem în deal, la vie.
Unde-alergam, fiind copii,
Radiind de bucurie.
În zorii zilei te-aștept
Să sărutăm florile.
Cu aer proaspăt în piept,
Să colindăm zările.
La umbra cetinei de brad,
În miezul zilei te-aștept,
Să potolim doruri ce ard,
Când inima saltă-n piept.
Si-n umbra nopții te-aștept
În pădurea adormită,
Să te strâng cu drag la piept,
Să fii iar a mea iubită.
Și vegheați de mândra lună
S-adormim pe fân cosit,
Iubirea să ne rămână
Legământul ce-am rostit.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin arbori râde toamna
Iubito, ne așteaptă cetăți de neon
Te-aud plângând adeseori prin veac,
Eu nu sunt vinovat că pe țărmul acesta
A murit o mare de păsări.
Trăsura e la scară cu aceiași cai de cretă,
Prin arbori râde toamna cu glas medieval
Ne-a îmbrăcat cu iarbă o mână violetă
Și-a desenat în noi un suflet de copil.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm
Iubito, cu fața de mort,
Fecioară uitată în turn,
Plângând în balcon
Cu grai monoton,
Cu suflet taciturn -
În visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
Mireasă pe tron,
Cu grai monoton
În visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
De geniu trăsnită,
De-a pururi monotonă,
Goală madonă,
De crini prăfuită -
În visul meu te port...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
- Insula Șerpilor
- Dâmb în mare cu versanții sterpi,
"Dăruit" poporului vecin,
Pentru a scăpa ușor de șerpi,
Însă, nu la fel și de venin.
Insula Șerpilor - definiție epigramatică
definiție epigramatică de Vasile Til Blidaru din Definiții epigramatice - dicționar culegere (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aștept!...
Te aștept, grăbește-te, dă-i zor!
Te-aștept, că-s încă răbdător
Și, stau cu-al meu calculator,
Ce-mi ține până vii, de dor.
Te-aștept de-un an, dragul meu fiu.
Vino, încă nu-i prea tarziu.
Sunt încă om, încă sunt viu.
Te-aștept... că mă iubești! O știu!
Dar... n-ar fi ultima-amăgire!
De n-ai să poți veni cumva.
Pentru mine e ceva,
Iubirea și dragostea ta.
Copile, te-așteaptă mama,
De-acum un an, te tot chema!
De cum zorile se ridică,
Pe tine, mereu te strigă!
Vino să-ți mai vezi părinții,
Te rog, vino cu nepoții.
Nu ți i-am văzut vreodată,
Vă aștept copii în poartă.
Iar, peste timpuri de-ai să vrei,
S-ajungi pe la părinții tăi,
Poate că, nu-i vei mai găsi.
Rămâne-vor locuri pustii.
Tăicuțul meu și, scumpă mamă,
Vă voi pierde cândva, mi-e teamă...
Astăzi, la voi, dragilor viu.
N-aș vrea să cred că-i prea târziu.
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (5 martie 1998)
Adăugat de Georgeta Nedelcu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Voluminosul poet Ion Minulescu scosese o revistă literară Insula, foarte răutăcioasă. A dispărut după două numere
Revista Insula cea rea
S-a scufundat adânc sub unde...
Morala:
Era fatal să se scufunde,
Când Minulescu sta pe ea!
epigramă de Ion I. Pavelescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Irespirări
Îmi pun probleme de conștiință,
viața nu este o necunoștință,
la drept vorbind, nu e nici o scofală
să te prefaci că mergi și la școală,
să te-ntâlnești cu doi drumeți,
unul e Sfântul, cel-alt - glumeț,
dar este Domnul, te sperii nițel,
cine ești tu să vorbești chiar cu El?
Dar Domnul spune " Ești creația mea,
Fii demn, te rog, spune ceva,
Acolo, un fel de mărturisire",
i-am spus că nu am trăit în neștire.
Între-un general și un cioban,
Nu este nici o deosebire
De formă, doi ochi, cinci membre, o inimă,
Cam așa spunea Jean Jacques Rousseau,
Iar frumusețea femeii
Nu cunoaște opreliști,
Ești prea familiar, spune birjarul,
Calul ciulește urechile, nechează ușor,
Bate pământul cu copita dreaptă,
Cum vă mai rabdă? Întreabă calul.
Se mută în mine durerile tale,
Murim și prin cei care mor înainte,
Zadarnic veciei trimitem semnale,
În cosmosul rece, tu ești fierbinte.
La pol bucuria, la altu-ntristarea,
O axă ce trece ca duhul prin lume,
Sângele nu poate umple o mare
și totuși în sânge păstrăm doar cutume.
O sete ce nu se vrea potolită,
O zi va veni, cum vine-o iubită
și uiți de orgolii, lași ura deoparte,
în spatele porții, să latre, să latre.
poezie de Boruis Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!

Insula de vis
Pierde timpul acolo unde nu există timp
În albastrul catifelat dintre cer și mare,
Cufundă-te-n tăcerea pământească-n contratimp
Cu cântece de sirene și căluți-de-mare.
Pășește pe insula de vis cu vămi de abur,
Prieten al nimicului, dușman al ființei,
Mergi în căutarea graniței de albastru pur,
Lasă în urmă frigul tăios al necredinței.
Scufundă-te în imensele tale abisuri,
Savurează pe-ndelete golul din adâncuri,
Întinde mâna, apucă comorile din versuri
Dintre cobaltul și safirul mării de gânduri.
(Despre insulele Eolie- Italia)
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aștept zadarnic, primavară?!
Te-aștept zadarnic, primavară?!
Îți ies in cale-a câta oară?!
Ai doar trei file-n calendare
Și hoinarești pe-alte răzoare.
Înfoaie-ți mugurii spre soare,
Pictează-mi crengile-n culoare!
Mă scapă de a iernii geruri,
Întinde brațe verzi spre ceruri!
Covor de ierburi, drum de floare,
Așterne-mi-le la picioare!
Fă păsări în văzduh să zboare,
Redă-mi câmpia-nfloritoare!
Topește cușma de zăpadă
Și umple vârf de munți cu zadă,
În care muguri cât o boabă,
Să nască frunze noi degrabă!
Întoarnă-mi stoluri cu cocorii
Ce-au pribegit, în timp ce norii,
Au invadat cu-nverșunare
Tot cerul larg, din zare-n zare!
Știu, glasul meu de stentor pare
Dar să nu-ți fie-a supărare,
Puneam și eu o întrebare...
Te-aștept zadarnic, primavară?!
Îți ies in cale-a câta oară?!
Pe unde-mi umbli iar hai-hui,
Ori îți tragi sufletul pe-un grui?!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Insula șerpilor (motivație politică)
Dâmbu-n mare, cu versanții sterpi,
L-am cedat poporului vecin
Pentru a scăpa ușor de șerpi
Și-am ajuns să importăm venin!
epigramă de Vasile Til Blidaru din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!