Cu toţi, prizonieri între cer şi Pământ,
zburând printre timp şi zadar,
mascăm, cu mult sârg, cu câte-un cuvânt,
nelinişti primite în dar.

catren de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nereuşită

Planând între cer şi Pământ,
îmi aflu destinul strivit
de ploaie, de geruri, de strigăt de vânt...
şi cad, obosit...

Nelinişti se-opresc şi adorm
bătrâni inorogi fără rang,
cu hamuri răscoapte... în vis, mă transform
într-un bumerang.

Mă-ntorc pân' la gând nenăscut,
destinul voind să îl schimb,
să nu vin pe lume, să nu devin lut,
să fiu doar un nimb...

Aleg nefiinţa, ştiind
că timpul nu m-ar mai durea,
dar, brusc, mă trezesc pe Pământ, rătăcind,
trăind viaţa mea...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă stau să mă gândesc
Radu Cătălin Melinte
poate fi descris în trei cuvinte...
Ba nu! M-am răzgândit!
În două cuvinte!
Ba nu
la nu!
Şi mai mult!
Într-un cuvânt!
Radu Cătălin Melinte
este o frunză!
Şi apoi urmează celelalte cuvinte...
Fără copac.
Fără pământ.
O frunză doar printre cuvinte!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limacşi

Melci "hazoşi" şi băloşi, cârcotaşi, unsuroşi,
lasă dâre pe-asfalt, tot visând la înalt,
şi-arată pupila, 'i-orbeşte lumina,
se târăsc, şi urăsc, şi se umflă, şi cresc...

Ar cânta, dar n-au glas (mult timp nu le-a rămas)
şi-s storciţi rând pe rând, că nu au niciun gând.
Se iţesc din boscheţi şi, crezând că-s isteţi,
convoac-adunare, dup-o ploaie mare.

Se sfădesc, trăncănesc, răguşesc, amuţesc
şi aşteaptă-n zadar râmele-cronicar,
să îi laude mult, să-i împingă-n tumult,
dar dispar la apus, că nimic n-au de spus.

Melci scabroşi, cheliosi, nişte libidinosi...
se dau melci de vază, da-s limacşi de varză,
se-ascund printre frunze, vânând buburuze.
Fiţoşi, lunecoşi, foaaarte simandicoşi...
... şi atat de-ofticoşi!!!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de Univers

Ne răsfăţam, pe rând, în miez de Univers...
Ne adunam în gând, încet-încet, glumind...
Tu sufletul mi-aflai, citindu-mi câte-un vers,
Şi ne-am trezit visând... şi ne-am trezit iubind.

Dintre tristeţi, fugind, am inventat cărări
Pe care am pornit în calde dimineţi,
Ştergând din asfinţit şi doruri, şi uitări,
Şi lacrimile reci ce-au izvorât din vieţi.

Cu fiece cuvânt, din zâmbete sculptat,
Am poposit în Rai, să ne-odihnim puţin,
Să ne-ascultăm priviri ce zarea au scrutat,
Simţind că printre nori ne-aşteapt-un nou destin..

Apoi, am coborât din Ceruri pe Pământ,
Să ne-nfruptăm din noi, pe rând şi deodat',
În vrajă şi tăceri, sorbind amorul sfânt,
Iubind cum încă n-am iubit cu-adevărat.

Ne răsfăţăm, pe rând, în miez de Univers,
Nu ne mai amintim c-am fost pustii vreodat'...
Şi cânt IUBIREA noastră-n fiecare vers,
În vis curat de-april, cu totul... MI-NU-NAT!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un terci de gânduri pe Pământ... încât nu mai ai pe unde călca fără să te murdăreşti.

aforism de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un arici pe-un câmp de maci

Între grabă, între treabă
Între urlet, între scrâşnet
Un arici pe-un câmp de maci.

Nebunia zilei latră
Piatră împietrita-n piatră
Un arici pe-un câmp de maci.

Cărţile – Ferestre-n ziduri – Pentru toţi
Un arici pe-un câmp de maci.

Între vise – regăsire
Între taine – amintire
Un arici pe-un câmp de maci.

Printre gânduri, printre rânduri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un câmp de maci.

Între râs şi răsărit
A uita şi amintit
Un arici pe-un câmp de maci.

Între clipă, între frică
Între rugă, între fugă
Un arici pe-un câmp de maci.

poezie de Florin Chilian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt

Între răsărit şi apus
A mai rămas o filă.
Între cer şi pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze şi cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori şi asfinţit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer şi pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Mi te plimbi printre gânduri
când m-apuc s-aştern rânduri,
când te chem în eter,
între apă şi cer
şi te caut în vise
cu zeiţe convinse
de mărunţi muritori
rătăciţi printre nori.

Mă auzi, te trezeşti,
înspre mine porneşti
şi mă afli cântând,
sărutând al tău gând
ce pierduse dorinţă
de-a mai vrea să fii Fiinţă...

Vino să te răsfăţ,
vino să te învăţ
ce înseamnă păcat,
în extaz îmbrăcat,
ce înseamn-a simţi
şi IUBIRE-a-mpărţi!

Azi te-nvăţ să trăieşti
fără să te-osândeşti!
Vino să TE IUBESC!
Doar cu tine trăiesc!

Ne-ntâlnim printre gânduri...
când m-apuc s-aştern rânduri...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Ce credeţi? Are vântul riduri?!
Eu cred că da! Zburând prin viaţă,
Prin aer, spart de el în cioburi,
Şi-a zgâriat anii pe faţă.

Aleargă-ntruna, ca nebun,
Asprimile să îşi pilească,
Ridică nori de praf pe drum,
Nemaiştiind să mai glumească.

Ploaia-l opreşte şi-i dă apă,
Să moaie crustele ciobite,
Să spele gânduri ce îl sapă,
Când noaptea-l cade în ispite...

El ploii îi culege flori
Şi le-ambalează-n adiere,
În nori, îi seamănă fiori
Ce-i prind IUBIREA-n mângâiere.

Se împlinesc în curcubeie,
Când colorează răsărituri
Ce zugrăvesc, într-o scânteie,
Povestea Lumii, printre mituri.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai e timp

Nu mai e timp... pentru nimic,
Din ce ar fi putut să fie!
Cafeau-aşteaptă în ibric,
Dar eu simt că nu mai sunt vie.

Din clipa-n care ai uitat
Să mă mai cauţi, am murit.
Toată IUBIREA ce ţi-am dat
Ar fi ajuns de-un Infinit...

Te-am speriat? Iubeai prea mult?!
De ce mi te-ai ascuns de mine,
Când numai eu ştiam s-ascult
A Inimii tale simţire?!

Acum, degeaba te-ai întors,
Că nu te mai doresc, vezi bine!
Tot ce aveam noi mai frumos,
Ai risipit, fugind... de tine!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-ţi timp să slujeşti

Fă-ţi timp să-L slujeşti pe Domnul
Acum cât uşa harului e deschisă;
Fă-ţi timp să iubeşti tot omul
Şi să mângâi o inimă rănită.

Fă-ţi timp să stai mai mult în rugă
Pe altar mereu să ardă focul;
Fă-ţi timp să citeşti din Scriptură
Ca să poţi lumina în tot locul.

Fă-ţi timp să fii plin de râvnă
Pe bolnavi şi orfani să-i vizitezi;
Fă-ţi timp să întinzi o mână
Pe cel căzut cu dragoste să-l îmbrăţişezi.

Fă-ţi timp să cercetezi Scriptura
Că-n ea găsi-vei pentru suflet pace;
Fă-ţi timp să te îmbraci cu armura
Putând lupta asupra săgeţilor vrăjmaşe.

Fă-ţi timp mai mult şi meditează
Asupra vieţii tale şi-a sfântului Cuvânt;
Fă-ţi timp şi faptele-ţi activează
Rodind mai mult pe acest pământ.

Fă-ţi timp să împleteşti credinţa cu fapta
Cu râvnă pe calea cea strâmtă să călătoreşti;
Fă-ţi timp să aduni comori şi primi-vei răsplata
În cer la Tatăl, sus, în slăvile cereşti!

poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi (17 martie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săpam în ochii tăi

Săpam în ochii tăi, să îţi descopăr taina...
Clipeai... înţelegeam de ce se lumina!
Cu alb de crin pătai albastrul de pe haina
Privirii-mi nerostite ce-ncet aluneca.

Dădeam de amintiri cernite, în lumină,
Care strigau întruna la ele să te-ntorci,
Prezentul devorând, muşcând fără de milă...
Şi te-au convins tristeţea de lacrimi să îţi storci.

În brazde-am semănat seminţe de uitare,
Culese-n asfinţit de vise ne-mplinite...
Cu rouă le udăm, la răsărit de soare,
Noaptea, le-adăpostim sub gene obosite.

Nelinişti ce se zbat în irişi violeţi
Văpaia îţi întreabă: "De ce trăieşti în orb?!",
În timp ce ochii tăi, doi obosiţi drumeţi,
Se odihnesc de multe, în ochii-mi ce te sorb...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noi

Între astăzi şi ieri mai există trecut
Între astăzi şi mâine e timp ne-nceput
Între tine şi mine se strânge chemare
Între noi nu există fiori de uitare.

Între noi doare oful, din visul secret
Ce se stinge tăcut incrustat în regret,
Între noi nu s-au scris până-acum amintiri
Între noi stau de veghe întristate priviri.

Între noi, şi clipita se scurge fierbinte
În timpul ce-aleargă cu zel înainte
Între noi, gând tăcut se închină-n cuvânt
Între noi, mai răzbate doar sărutul din vânt.

Între noi, arde slova din timp renăscut
Între noi sunt doar munţi în eternul tăcut,
Un baraj ce respiră eter din abis
Un roman de iubire ce nu a fost scris.

poezie de Ştefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădătorilor

Flămânzi şi goi, fără cuvânt,
Încovoiaţi pe-acest pământ,
Pe-acest pământ ce-al nostru e,
Furat de voi şi - ntreb, de ce?
Când el e sfânt!
De-a sila voi aţi tăbărât
Dar noi pe brânci ne-am tot târât,
Prin promisiuni de false firi
Şi îmbătaţi de amăgiri,
Ne-aţi zâdărât!
Şi vom striga toţi într-un glas,
Căci viaţa - n noi ne-a mai rămas,
La moarte voi ce ne-aţi vândut,
Străinilor ne-aţi dat tribut,
E negru ceas!
De vin groparii, le grăim,
Că noi şi în mormânt trăim,
Cu pâinea ce-am mâncat-o ieri
Speranţei ne-am dat prizonieri,
Nu ne căim!...
Pluteşte-n aer un blestem,
Căci pentru voi, teamă suntem,
Vom trece peste rău curând
Chiar ţara de-om reface-o-arzând,
Noi asta vrem

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii nu sunt prizonieri ai soartei, ci doar prizonieri ai propriilor idei.

citat celebru din Franklin Delano Roosevelt
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Nu mai rătăcesc prin gânduri,
nici prin versurile mele.
Mă cuibăresc între rânduri
scrise-n noaptea fără stele.

Îmi arunc privirea-n stradă,
înspre umbre trecătoare,
îi las pleoapele să cadă,
ferind irişii de soare.

Pe retina-mi obosită,
o poveste odihneşte
o frumoasă adormită
şi-un sărut care-o trezeşte.

Păienjenii-şi poartă crucea
printre pânze de mătase,
că demult şi-au aflat pacea
în pustiul unei case.

Aud cariul cum tot roade
fusul vremii care toarce
firul unei vieţi neroade
ce nicicând nu se va-ntoarce.

Peste toţi ninge tăcerea
cu tristeţi asurzitoare,
troienindu-ne durerea
cu zăpezi otrăvitoare.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti

Nelinişti prin stomac trecătoare,
Roi de fluturi
Şi păsări zburând spre plus infinit,
Pace, căldură, culoare,
Primul sosit...
Liniştea, când cerul senin se coboară-n furtuni,
La margini de lumi...
Râuri de fericire
Peste cuvioase furtuni...
Ropot de cai în tânguiri,
În irişi pătaţi de sentimente confuze...
Doar tu treci ca un necunoscut
Prin pădurea de sentimente,
Prin oceanul de frunze
Ce ţi se deschide în suflet,
Ca o poartă spre vis.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui intrigant

Născut din umbre şi ecou
Spre drumul lor plecă din nou,
Dar a lăsat câte-un cuvânt
Să facă umbră pe pământ.

epitaf epigramatic de Viorica Georgia Cristodulo-Verbovschi din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între pământ şi cer

Neliniştea şerpuia printre frunze
Îşi desfăcea eşarfele de umbre,
Atârnandu-mi de priviri
Idoli de lut.
Doar o rază de soare mi-a întins
O frânghie să mă caţăr în sus,
Tot mai sus,
Şi n-am observat cum amurgul
Îşi ascuţea stiletul...
Şi eu atârnam între pământ şi cer.

poezie de Zeno Ghiţulescu din Dincolo de umbre (1968)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte ţări,
Peste oceane, peste mări.

Îşi lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Şi pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi şi noi în gândul lor,
Rămaşi ascunşi, în lumea lor
Purtaţi prin crânguri neştiute,
În sufletele lor mărunte.

Şi vor veni din nou la noi,
Să-şi vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!