Nu mai e timp
Nu mai e timp... pentru nimic,
Din ce ar fi putut să fie!
Cafeau-așteaptă în ibric,
Dar eu simt că nu mai sunt vie.
Din clipa-n care ai uitat
Să mă mai cauți, am murit.
Toată IUBIREA ce ți-am dat
Ar fi ajuns de-un Infinit...
Te-am speriat? Iubeai prea mult?!
De ce mi te-ai ascuns de mine,
Când numai eu știam s-ascult
A Inimii tale simțire?!
Acum, degeaba te-ai întors,
Că nu te mai doresc, vezi bine!
Tot ce aveam noi mai frumos,
Ai risipit, fugind... de tine!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.