Limacşi

Melci "hazoşi" şi băloşi, cârcotaşi, unsuroşi,
lasă dâre pe-asfalt, tot visând la înalt,
şi-arată pupila, 'i-orbeşte lumina,
se târăsc, şi urăsc, şi se umflă, şi cresc...

Ar cânta, dar n-au glas (mult timp nu le-a rămas)
şi-s storciţi rând pe rând, că nu au niciun gând.
Se iţesc din boscheţi şi, crezând că-s isteţi,
convoac-adunare, dup-o ploaie mare.

Se sfădesc, trăncănesc, răguşesc, amuţesc
şi aşteaptă-n zadar râmele-cronicar,
să îi laude mult, să-i împingă-n tumult,
dar dispar la apus, că nimic n-au de spus.

Melci scabroşi, cheliosi, nişte libidinosi...
se dau melci de vază, da-s limacşi de varză,
se-ascund printre frunze, vânând buburuze.
Fiţoşi, lunecoşi, foaaarte simandicoşi...
... şi atat de-ofticoşi!!!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt melci comestibili şi melci otrăvitori...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Val: La Hotelul Plaza. Pentru numele lui Dumnezeu, am văzut factura! Ai mâncat melci în după amiaza aceea. Dezgustător! Sex şi melci cu carne de vită din Beverly Hills.

replică din filmul artistic Final ca la Hollywood, scenariu de Woody Allen (3 mai 2002)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dâre de argint
Pe straturile cu flori -
Doi melci puturoşi.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tot ce scrisesem de-a lungul iernii, găsisem frazele fără vigoare, mălăieţe, betege. Sărmanele! Se târau pe pogoanele mele de hârtie ca nişte râme slinoase, mute şi oarbe, ori ca nişte melci cenuşii şi băloşi. Îmi lipsea ceva. Fără îndoială că-mi lipsea ceva.

citat celebru din Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După melci

Dintr-atatia frati mai mari:
Unii morti,
Altii plugari
Dintr-atatia frati mai mici:
Prunci de treaba,
Scunzi, peltici,
Numai eu rasad mai rău
Dintr-atatia (prin ce har?)
Mă brodisem sui, hoinar.

Eram mult mai prost pe-atunci...

Când Paresim da prin lunci
Cu pietrisul de albine,
Ne parea la toti mai bine:
Tanci ursuzi,
Desculti si uzi
Fetiscane
(Cozi plavane)
Infasate-n lungi zavelci
O porneau în turma bleaga
Să culeaga
Ierburi noi, craite, melci...

Era umed la bordei
Si tuleam si eu cu ei.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agitaţia minţii

Cine vorbeşte-n capul meu,
O fi Satan sau Dumnezeu,
Ori amândoi, dar rând pe rând,
Îmi intră-n minte şi în gând?

Şi toată ziua trăncănesc
De-mi vine să înnebunesc,
Nici noaptea nu găsesc răgaz,
Că şoapta lor mă ţine treaz.

Vreau să-i opresc, dar în zadar,
E linişte atât de rar,
Mă perpelesc, nu mai suport,
Poate-o să tacă când sunt mort.

poezie de Octavian Cocoş (7 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrapunct

apele curg
ca totdeauna se revarsă peste margini
tacit melci se nasc refac paradisul vieţii subterane
lumea-i pe muchie de cuţit
nimic nu-i sperie pe melci în adânc
fantome din trecut mai apar din când în când
să vorbească de nobleţe de o supă de orez a la Trieste de muzica lui Berlioz
şi totuşi nu mă înşel
este ziua zborului
nu mă întreba cum pot crede în povestea
fantomelor sunt nişte infatuate
vedeniile astea nici albe nici negre trebuie puse la punct
un melc şi o plantă smulşi din abis
contrapunct
în vârful unui copac ar fi de ajuns
pentru un alt început

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul (Silurus glanis)

Peşte mare, carnivor
Şi un superprădător:
Mâncă peşti (e canibal),
Scoici din mâlul de canal,

Midii moarte, libelule,
Salamandre nesătule,
Mormoloci şi melci de apă,
Limacşi şi ţânţari ce-nţeapă,

Hoituri, larve, viermi grăsani,
Broaşte, şoareci, şobolani,
Nutrii ce au blana brună;
Prin urmare: Poftă bună!...

pamflet de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

soare la apus
ţâşnesc valuri spre plajă -
tăcere şi melci

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie maruntă-
în iarbă melci şi râme
tunet departe.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (26 iunie 2015)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe-MARCELLE
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi văzut melci evadaţi din casă?

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţi, prizonieri între cer şi Pământ,
zburând printre timp şi zadar,
mascăm, cu mult sârg, cu câte-un cuvânt,
nelinişti primite în dar.

catren de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult mai puţin decât puţin mai mult

Nu mai am niciun gând,
Niciun vers nu mai scriu,
În uitare, curând
O să mor, o să fiu.

Într-un pumn o să strâng
Tot ce am din ce nu-i
Şi-o să-i râd şi-o să-i plâng
Orişicui, nimănui.

Lasă-mă să te las,
Plec puţin şi revin,
Că-s plecat şi-am rămas
Prea demult, prea puţin!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii viaţa e ca mersul melcilor băloşi

stătea cu faţa la perete
degetele ei încercau un contur al unei inimi descompuse
în piese de puzzle
era atât de aproape de perete
(pusă la zid de însăşi viaţa)
încât se întreba dacă nu cumva acela îi va fi locul de veci
simţea aerul nerespirabil, iar frigul îi intrase în oase
precum un chiriaş în odaia cea de toate zilele
norii îşi făcuseră culcuş pe bucata ei de cer,
iar ploaia îi schingiuia trupul
pe unicul zid pe care îl ştia urcau şi coborau
la infinit
melci băloşi
anticipând un sfârşit
înnămolit şi rece
rece ca moartea

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa

Când se va face Nunta,-n lumânare
Al Păsării repaus fi-va sacru
Pe-acoperişul nefiinţei, nacru
A melci prin clipele interioare.

Va fi în gânduri nuptial masacru,
Mireasa însă trup sub fuste n-are;
Poveri de somn voi duce în spinare
Că în oglinzi mi-e-n cuget chipul acru.

Pe rând în zboruri duhul ne-nvelimu-l
Înalt, trezind pe Dumnezeu, adânc
În vis de diamant căzut, Sublimul.

Te va primi la Porţi un înger ţânc
Şi nu vei fi nici ultimul nici primul...
Crăiasă Moarte, mierea ţi-o mănânc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că unii au petrecut prea mult timp cu oameni de nimic, lucruri măreţe în viaţă n-au înfăptuit şi nici fericirea n-au găsit.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinetică iarna / icter de zăpadă

Idolatrizez fulgii de zăpadă
lipitori întinse haotic
peste jacheta plină cu ochi
şi guri ce mestecă ochii
în permanenţă.

Jacheta îţi aparţine
la fel şi conul de praf
la care lucram seara
când dormeau lipitorile
iar fulgii erau şi ei
mai coloraţi ca niciodată
mai cocheţi decât zorii
mai frumoşi decât norii
mai aşchii decât o ţeapă.

Nomad să le fiu fulgilor stăpân
părintele intransigent
cum din metal se face oxigen
şi gura ta e oxigen şi larvă
şi apă şi nalbă şi rabdă
mestecând omlete dimineaţa.

Urăsc Soarele ca pe o bucată
spălăcită de tumoare
venită drept cadou
venită drept pretext
asemeni unui text
comprimat în 2 cuvinte
atrofiate.

Te fredonez până-mi crapă buzele
deşert de sunete desert
cu melci în gât
cum mergi eu cânt
scuzele.

Să iasă morţii din pământ
nimic n-opreşte al meu cânt
rostit în fulgii de zăpadă
rând pe rând când o să cadă.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga pomului

Mă rog la tine Doamne!
Chiar dacă nu te ştiu,
să mă fereşti de toamne
chiar dacă-i prea târziu.

O rog pe-această toamnă,
cu crengile o rog,
să fie mult mai doamnă
c-un biet de hodorog.

A rupt din mine frunze
şi mi le-a dus în vânt,
le-a ofilit şi muze
n-au spun niciun cuvânt.

Mă rog să-mi dai putere
ca ierna să o trec,
să simt acea plăcere,
cu flori să mai petrec

Mă rog dar în tăcere,
sunt, Doamne! Îngheţat,
această iarnă pare
mai lungă c-altădat'.

Mă rog de primăvară
să se grăbească blând,
să cheme iarăşi vara
cu păsări fredonând.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!