Somn
Nu mai rătăcesc prin gânduri,
nici prin versurile mele.
Mă cuibăresc între rânduri
scrise-n noaptea fără stele.
Îmi arunc privirea-n stradă,
înspre umbre trecătoare,
îi las pleoapele să cadă,
ferind irișii de soare.
Pe retina-mi obosită,
o poveste odihnește
o frumoasă adormită
și-un sărut care-o trezește.
Păienjenii-și poartă crucea
printre pânze de mătase,
că demult și-au aflat pacea
în pustiul unei case.
Aud cariul cum tot roade
fusul vremii care toarce
firul unei vieți neroade
ce nicicând nu se va-ntoarce.
Peste toți ninge tăcerea
cu tristeți asurzitoare,
troienindu-ne durerea
cu zăpezi otrăvitoare.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.