Săpam în ochii tăi
Săpam în ochii tăi, să îți descopăr taina...
Clipeai... înțelegeam de ce se lumina!
Cu alb de crin pătai albastrul de pe haina
Privirii-mi nerostite ce-ncet aluneca.
Dădeam de amintiri cernite, în lumină,
Care strigau întruna la ele să te-ntorci,
Prezentul devorând, mușcând fără de milă...
Și te-au convins tristețea de lacrimi să îți storci.
În brazde-am semănat semințe de uitare,
Culese-n asfințit de vise ne-mplinite...
Cu rouă le udăm, la răsărit de soare,
Noaptea, le-adăpostim sub gene obosite.
Neliniști ce se zbat în iriși violeți
Văpaia îți întreabă: "De ce trăiești în orb?!",
În timp ce ochii tăi, doi obosiți drumeți,
Se odihnesc de multe, în ochii-mi ce te sorb...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ochii mei
Ochii mei ți-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.
Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.
Ochii mei ți-au visat
dorințele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.
Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniștit
din licuricii de safir.
Ochii mei ți-au zâmbit
strălucirea soarelui
prin focul mocnit
din adâncul sufletului.
Ochii mei ți-au dedicat
prin versuri rimate
cel mai prețios smarald
din poeziile create.
Ochii mei te-au adorat
iubite, înger ireal
prin curcubeul desenat
din puritatea de cristal.
Ochii mei ți-au lăcrimat
ploaia amintirii
prin suavul picurat
din tristețea despărțirii.
Ochii mei acum sunt cenușii
și-au pierdut strălucirea
de umbre și neguri fumurii
când le-ai furat tu iubirea.
poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infinit...
Cristale fine de lumină
Ți-au răsărit acum sub gene
Și picurând culoarea pură
A inimii privită-n ele
Se-adună... sufletu-mi atinge
Și noaptea rece mă cuprinde
Și-aș vrea să strâng aceste lacrimi
Să plâng doar eu și pentru tine...
Nu mai zâmbești, nu mai vezi luna
Prin templul tău trec clipe reci,
În iriși îți vedeam lumina
Dar nu-i mai simt, nu mai am vești...
Se-ascund... prin gene de-ntuneric,
Clepsidra nu îi mai atinge,
Prin fante false de lumină
Ascult un suflet ce se stinge...
Rămâi... nu trece-n altă lume
Cu inima doar jumătate,
Și nu lăsa să-mi prindă dorul
Un infinit ce ne desparte...
Nu mai sunt om... nu mai am lacrimi,
Doar caut trist prin univers
Acea cărare, să mă poarte
În neființă... unde ești...
poezie de Daniel Leonard Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflete lumină
Eram cândva o minge de magică lumină
Ce-a coborât din ceruri să prindă chip de lut
Și ne unea un suflet și-o muzică divină
Dar când ne-am prăbușit nu ne-am recunoscut.
Și-am rătăcit în lume cu suflet jumătate
Tot căutând lumina să ne putem uni
Tu l-ai urmat pe soare eu am rămas în noapte
Și-atâta timp pierdurăm fără a ne-ntâlni.
Am răsărit departe-n grădina neștiută
Când tu desfășurai pe cer aripi de vise
Tu căutai iubirea, eu am rămas pierdută
Luptându-mă cu lacrimi și gânduri interzise.
Dar ți-ai întors privirea și m-ai zărit plângând
La margine de viață fără să am vreo vină
Când ochii se-ntâlniră ne-am pomenit cântând
Aceeași melodie de suflete lumină.
Poate că-n astă viață timpul ne presează
Și că lumina noastră-i aproape a se stinge
Dar mi-ai jurat în versuri că-n viața ce urmează
Mă vei găsi îndată și dragostea va-nvinge!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina dintre ramuri
Tu ești lumina dintre ramuri
Tu ești albastrul meu de cer
Mă pierzi în anii fără lauri
Eu sting văpaia fără aur
Te strig, tu mă alinți cu vise
Te chem, tu îmi conservi eternul
Noi amândoi avem un singur țel
Să ne luminăm pe veci
Și să le-amintim lumina din care s-au născut.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Prietenul nerușinat, cerul fără milă
Caznă multă, dușmanul puternic fără milă.
Piere umbra speranței în lumina soarelui
Locul nefericirii înalt și fără milă.
Străin de locul acesta dorit se înalță
Grija iubirii venind repede fără milă.
Privirea, boiul tău mlădios e ca un torent
Și sprâncenele sunt arcuite fără milă.
Rațiune nestatornică în calea vântului
Fericirea e ca dușmanul fără milă.
Taina dorinței e ca o cale de nestrăbătut
Locul meu e drumul încercării fără milă.
Gândul meu sună ca un cântec înaintea luptei
Paharul meu deșertat e un gol fără milă.
În lacrimi roșii Fuzulî își acoperă fața
Și cerul se ridică deasupra fără milă.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina lui Hristos
Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
și sărbătorile sfintelor Paști,
vor fi înșirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinței,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai așa, întreaga viață ne va fi
o primăvară cu soare și cer senin.
Hristos a înviat!
poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Privire și sărut
Ochii mei, ochii tăi, ale sufletului chei,
irisuri ce strălucesc, când ne spunem TE IUBESC!
Gura ta, gura mea, buze moi, de catifea,
fără vorbe dau de știre că nu vor decât IUBIRE.
Ochii tăi, ochii mei, ne-amintesc că suntem zei
și-orice clipă de IUBIRE are gust de Nemurire.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara și lumina mea - fiicei mele
Curată-i ca lumina, ca primăvara
Petală de prun cu trupul ca un alb vesmânt, de înger
Te întreabă când privește cu ochii,
Iscodind o limpezime albă de lumină, din clarul de poveste
E bulgăre de aur, topită din iubire.
E poezie sacră, zbor de fluturi colorați
Inimă ce împarte vin și odihnă
Tu, micuța mea, ești sufletul tatii peste ani și pasărea ce crește
Cu ochii bogați de atâta blândețe
Limpezimea ochilor tăi de rouă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cascade de rouă
Cascade de rouă
Din ochii Iubitei plouă
Sufletul ei cât oftează
Ochii ei cât lăcrimează!
Distanțele o întristează
Inima i-o îndurerează...
Dar ea plânge fără rost
Chiar dacă lângă ea eu nu-s
Iubirea mea în sufletul ei
s-a pus
Sufletul meu in ochi mi s-a mutat
Și suferința ei cât a regretat!
Iubita mea cu ochi de mare
În ochii mei s-a aprins un Soare
Soarele in ochii tăi se oglindește
Numai la tine se gândește
În brațe cât te mai dorește!
Te dorește, te iubește
Si tare te mai roagă ca ochii tai să nu mai plouă
Cu-atatea casacade de rouă!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii ei
ochii ei
sorb tot albastrul din cer,
bat lumina
cu pupilele,
etalând
în franjuri halouri,
cabrate
pe irișii excitați.
există
o veselie nebună
între sunete și culori
și-o dragoste
care acoperă cerul
cu ambiguitatea tăcerilor.
ochii ei
rup ziua în două,
ca pe o ambră dulce
și dau foc corăbiilor
ce-nnegresc zarea...
atâta singurătate
e-n aur,
încât luna
nu mai e lună,
femeia trece pe lângă mine
ca un tren de noapte,
lăsând,
în loc de fum,
parfumul
părului ei incendiat...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri
Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
neliniști de ape
ce note-ți
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Îmbrățișez acum, în amurg,
Clipele ce-n grabă au trecut,
Ce au lăsat în urma lor, o viață,
Doar o viață a unui simplu om
Și o tolbă plină cu povești,
Povești ce fac deliciul zilelor,
Într-un prezent năucitor.
Le răsfoiesc filă cu filă
Și descopăr că-n interiorul meu
Plin de lumină și mister
Găsesc răspunsuri la întrebări
Și jocul faptelor de altă dată,
O altă valoare n ele poartă
Și sensul vieții îl recompun.
Copilărie, primăvara dulcei tinereți,
Uvertura adevăratei vieți,
Tărâmul zânelor, Ilenelor Cosânzene
Lui Prâslea și al Feților frumoși
Bună dimineața, și îți spun,
Ești roua care plânge-n grădina mea,
Zâmbetul colorat și perlat al florilor,
Care îmi amintesc tot mereu că
Tu ești cea care m-ai făcut să zbor
Peste dealuri, plaiuri, ca un planor,
Și-n anii mei în pribegie
Să visez neîntrerupt și să mă-nalț
Până la cer, gazda n noapte a stelelor.
Copilărie, bună seara eu îți spun,
Când cruda ta magie peste timp,
S-a mai pierdut pe drumul vieții,
Dar ancorată eu am rămas
În basmul tău de-odinioară
"Tinerețe fără bătrânețe
Și viață fără moarte"
Voi reuși eu oare să nteleg vreodată,
Al lui mesaj profund ce-l poartă?
Copilărie dragă, nu-ți spun și rămas bun,
Cu mine te tot port în suflet și nu oricum
Cu amintiri și multe doruri care,
Se reaprind ca focul din scântei,
Ca lumina soarelui la răsărit
Și a lunii ce-n noapte-i ține loc
Când el deja a asfințit.
poezie de Georgeta Ganea (24 iulie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri ca niste crini
S-a stins lumina
Ochii-ti tristim, ascunzi in intuneric
Tu esti singura care existi in visul meu
Noptatic
Ai uitat sa ma vezi,
Pe chip ai stigmele durerii,
Cu palme umezi de lacrimi
Ma cauti in tacere
Si ai ramas singura, nu sunt acolo
Te-ai pierdut
Doar soaptele-ti incete se aud
Te ascult
Chiar daca iti voi raspunde,
In noaptea asta doar
Ecourile surde
Te ascult.
Si te vad chinuita de amintiri,
Ce in vise te vor face sa suspini
Amintiri...
Ca niste crini.
poezie de Radu Ciu
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelin dulce
Scoate, bade, chinul meu,
Din pelinul care-l beu
Și îmi toarnă-n viață miere,
Că e plină de durere,
De durere fără sare
Și lumină de la soare!
Adu-mi, bade, timp din vreme!
Ți-l plătesc cu-a mea avere!
Varsă-mi lacrimile-n drum,
Să spălăm drumul de scrum
Și-mi cârpește inima,
Cu fire din haina ta,
Să aflu când te dezbraci
Și să te aud cum taci!...
Haide, bade, către nor
Din care a plouat dor,
În grădina mea-nflorită,
Unde mă visez iubită!...
Vino, bade, să te-alint,
Că tu ești al meu sortit!
Ne-om face casă pe-o stea,
În lumină ne-om scălda,
Cu șoapte ne-om legăna...
Sub vraja din visul Lunii,
Aruncând haina minciunii,
Ne vom contopi-n IUBIRE,
Întâlnindu-ne-n privire
Și-amândoi, uitând de chin...
Vom bea dulce de pelin!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frânturi de cuvinte
Vântul plutește
peste zăpezi
fulgi magici
coboară din cer
ochii iernii plini de mister
flori de gheață
țesute din dor
la templul iubirii
ne desparte o privire
de timp
din căutările noastre
frânturi de cuvinte
nerostite
uitate de vreme.
Sufletul hoinar
prin anotimpuri
ascunde durerea
în lacrimi de lumină
amintiri pierdute
în ceasul etern
încremenit în noapte
sub aripa lunii.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi
Mai știi cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.
Tu știi cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
și cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!
Și știi ce dulce ne e suferința
când viața ne desparte uneori,
când inima tânjește de dorința
ce umple infinitul de fiori!
Noi știm că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aștri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noștri-albaștri...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebede negre
În lacul argintiu, până mai ieri, pustiu,
Se-neacă, în dureri, visele părăsite...
Simțind că e nevoie de ele, 'ntr-un târziu,
Sosiră, fără glas, trei lebede-obosite...
Erau lebede negre, cernite de uitări,
Plecate să își cruțe-o singură-amintire,
Zburând, fără vreo țintă, în lume, peste mări,
Făcură un popas pe-a lacului sclipire.
De liniște-amețind, pluteau... ca o eșarfă,
Îndoliind durerea din lacul cel tăcut,
Pe muzică din cer, cântată de o harfă,
Ce răscolea IUBIREA păstrată din trecut.
Din ochii mărgelii picurau nestemate
Și luminau adâncul - al viselor mormânt...
Adânc ce le șoptea că erau blestemate
Să cadă pe-ntuneric, din înalt pe pământ.
Privindu-se pe rând, ca-ntr-o oglindă mută,
Trei lebede zburau, lovind cu nepăsare
În visuri ce-au murit în lumea cea tăcută,
Luând pe-aripi IUBIRI, în asfințit de Soare....
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiților, dați-mi un semn...
îmi vin în minte atâtea amintiri,
ochii părinților mă urmăresc cu lacrimi de dojană,
privirea lor atât de blândă fulgeră-n simțiri
și umeziți-mi ochi și-acum încă îi cheamă
îmi amintesc prin gânduri răzlețite
cum mă purtau pe brațe, obosite,
cum mă fereau de grijile împotmolite,
în muncile ce le făceau, prea prost plătite
eu nu știam și nu băgăm de seamă,
făceam prostii, ceream visul în palmă,
ceream ca luna să coboare pe-o năframă,
mi-o dăruiau zâmbind cu ochii pe-a lor rană
când am crescut nimic, nimic n-am înțeles,
erau în mine lacrimi, erau urmele de stres,
erau în mine frană pentru mersul nebunesc
spre faptele furate fără rost și sens
acum e prea târziu, îi plâng îi chem,
îi vreau din nou aproape, simt un ghem,
în coșul pieptului, mă doare, noaptea gem,
îi strig și-aș vrea:.. "iubiților, dați-mi un semn"
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buburuze
Apărute de niciunde, din două lacrimi de dor,
Cu-aripioarele plăpânde, buburuze vin în zbor
Pe trupuri de păpădie coaptă-n noaptea argintie,
Purtate de-un vânt ce-adie, fără grijă, pe câmpie.
Prinse-n șoapta unui cântec, au promis că îmi vor da
Răspuns la vechiul descântec:"Încotro m-oi mărita?".
Dar, fiind prea obosite de prea multe întrebări,
Nu își mai află putere să mai zboare-n patru zări.
Ostenite, ațipind sub cearșaf de Lună nouă,
În văzduhul mângâiat de IUBIREA strânsă-n rouă,
Zămislesc un pui de vis și-l trimit să te găsească,
Ascultând de-o zână bună ce începe să ursească.
Se-odihnesc pe angelici și-mi răspund mai pe-nserate:
"Dragul tău e chiar aici și are gânduri curate!"
Cât ai clipi, te găsesc și ne dăm o sărutare,
MĂ IUBEȘTI și TE IUBESC și fugim "în lumea mare"...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!