Săpam în ochii tăi
Săpam în ochii tăi, să îți descopăr taina...
Clipeai... înțelegeam de ce se lumina!
Cu alb de crin pătai albastrul de pe haina
Privirii-mi nerostite ce-ncet aluneca.
Dădeam de amintiri cernite, în lumină,
Care strigau întruna la ele să te-ntorci,
Prezentul devorând, mușcând fără de milă...
Și te-au convins tristețea de lacrimi să îți storci.
În brazde-am semănat semințe de uitare,
Culese-n asfințit de vise ne-mplinite...
Cu rouă le udăm, la răsărit de soare,
Noaptea, le-adăpostim sub gene obosite.
Neliniști ce se zbat în iriși violeți
Văpaia îți întreabă: "De ce trăiești în orb?!",
În timp ce ochii tăi, doi obosiți drumeți,
Se odihnesc de multe, în ochii-mi ce te sorb...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.