
Homo viator
el intra
într-o lume deposedată
ca un automat își verifica ora
să nu bată la ochi
își trecea degetele
prin centrul deraiat
mima
5 noiembrie a. c.
prezența în fața cinema-ului desființat
apropierea Crăciunuui
fantastica împăcare cu sine
cu marele rest
cu... Ea!
își binecuvânta
geamantanul îndesat
sipetul argintiu
vraful de filosofi
telefoanele continue
facebook-ul voice changer-ul
cele 2 plus 5 plus încă 7 plus încă 9....
adrese.... "personale" cu parole cu tot...
încurca... cineva îi tot spărgea contul!!
îi furase chiar și numele grandios
circumstanțial își schimba opiniile
despre adicții
adâncit când oblic mai mult paralel
pescuia exotic în frac pe malurile pictorului impresionist
căruia nici prin cap nu-i trecuse vreodată că un cineva
avea să-i umple peisajul
cu-n gol adevărat
își cumpăra casă la curte
cu mansardă și acoperiș în 2 ape
cultiva gardenii se-ntreba de ce nu fac
semințele iarbă?!
avea să renunțe la banca din față
poate și la ploaia de vară
la ropotele albe ale narciselor
în furișarea lor către om
ce-i drept
începuse să-i placă suspect de mult
Nietzsche...
traversa
el era
singur!
singur de tot!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre telefon
- poezii despre schimbare
- poezii despre ploaie
- poezii despre pictură
- poezii despre peisaje
- poezii despre narcise
- poezii despre filozofie
- poezii despre degete
- poezii despre arte plastice
Citate similare

Cât mai ales
o vreme am spus
n-o să mai vorbesc despre mine
nici măcar n-o să tac despre
! dar nu avem încotro
atâta vreme
cât cireștii care nu-și aduseseră încă
florile pe lume erau
cu ochii pe mine
fără să pretindă ceva în schimb
îmi împrumutau uitătura
retragerea grabnică spre alt habitat
gesturile speciei pe cale de a se sălbătici
într-o lume scufundându-și contururile
și poate nu atât cireșii
nici florile lipsă
mult prea puțin
transferul acela cromatic
de incertitudine de spaimă
nici răsfrângerile vegetale
în ultimele rămășite
de constituție umană
nici atât
pocnetul sufletului
ca un furuncul mult prea timp
păstrat sub pielea adâncită
asemenea crimei primordiale
cât mai ales
nesupunerea întâmplării
în fața deciziei personale
de-a nu mai fi niciodată
eu.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre spaimă, poezii despre ochi, poezii despre flori sau poezii despre cireșe

Încă de când am vorbit într-o seară în Viena în treacăt despre asta, am avut sentimentul că noi căutăm pe cineva pe care-l cunoaștem bine, căruia îi ducem mult lipsa și pe care-l strigăm de aceea cu numele cele mai frumoase, dar nu venea niciun răspuns; și cum ar fi putut răspunde cineva care nu era acolo, cât vedeai cu ochii de jur împrejur? Puține lucruri sunt sigure, dar unul din ele este acela că nu vom trăi niciodată împreună, în aceeași casă, trup lângă trup, la aceeași masă, niciodată, nici măcar în același oraș.
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre vorbire
- citate despre viață
- citate despre seară
- citate despre oraș
- citate despre ochi
- citate despre frumusețe
- citate despre cunoaștere
- citate despre Viena

Faptele de gând
pe când locuia într-un raft
din librăria din colț
în urmă cu anii pe care acum
pare că nu i-ar avea
alb îi era părul din curtea
exterioară a craniului de consum
(?!) - cineva
în anii aceia trecea
zilnic trecea o femeie lucra
lucruri de mână ea croșeta
cu privirile agățate cu dragoste
de firele albe și cărțile lui
încă nescrise
într-o limbă de circulație
intenționat limitată
(?!) - cineva
îl sfătuise la tinerețe să nu
sară calul de lemn
mai ales dacă lemnul ajunge
să-i fie hârtie velină
când nopțile de lumină
oarecum deranjantă
ajung să-l îndemne la fapte
de gând și de limbă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lemn, poezii despre tinerețe, poezii despre păr, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre limite, poezii despre iubire, poezii despre hârtie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Directorul îi reproșase că se jucase cu el, cu sentimentele lui, că-l manipulase, atunci, de mult, când erau prea tineri pentru a înțelege viața și greutățile ei; erau elevi, amândoi... Avea oare dreptate?! Fusese ea atât de rea, iar el chiar o iubise cu adevărat atât de mult și de fapt, încă o mai iubea, chiar și acum, după atâția ani?! O iubea și suferea pentru ea, chiar dacă, din spusele lui, altceva dorea să lase de înțeles... În cazul ăsta însă, de ce nu-și refăcea viața? De ce prefera să rămână singur și trist? Doar avea totul... Era director, încă tânăr, încă frumos, atrăgător, încă putea stârni pasiuni în inimile multor tinere, dacă le permitea acest lucru... Dar el, nu; prefera să rămână singur și trist, închis în Institut și-n sine însuși, prizonier al propriilor sale sentimente și gânduri, altfel spus, un neînțeles. De ce oare?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre șefi, citate despre tristețe, citate despre inimă, citate despre gânduri, citate despre elevi sau citate despre dreptate

Depersonalizare
cu certitudine
războiul acela
nu era al nostru
cineva trasase o linie
pusese un punct
plasându-ne în afara jocului
cu oameni suficient de mari
pentru a scrie istorie
anodini în afara pericolului
am privit călduț la spectacolul celorlalți
ne-am construit chiar și o peșteră am plantat vreo 3 brazi
... ceaiul la ordinea zilei și fardul... uneltele eficace
desigur eroismul avea să fie încă o vreme
piatra de poticnire a minților mult prea acomodate
ne forțam poate norocul, cine știe?!
micșunelele crescuseră uriașe irecognoscibile
cu greu ne aminteam florile pitice ale copilăriei
ne-am impus iubirea dezinteresată față de sine
așa cum necondiționat un părinte învață să ierte
crima unui copil
într-un final
am înțeles:
sângele era
chiar al nostru.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre învățătură, poezii despre sânge, poezii despre speologie, poezii despre sfârșit, poezii despre război, poezii despre pericole sau poezii despre noroc

În ultimă instanță
[file de jurnal afectiv]
nu aveam un cuvânt viu
sensurile se luaseră la harță
trăgând într-o parte și alta
până la implantarea nimicului
se apropia august
timpul ieșise din sine
salahor cu brațe zdrelite
savurând mirajul unei plaje
marele copil proiectându-și naivitățile
într-un scenariu lăsat pe seama omului
arșița mi-a îmbrăcat lipsa de imaginație
într-o geografie aleatorie
un pescăruș accidental s-a atins de mine
preluându-mi o parte din vina personală
eram înaltă și palidă
treceam ca o Femeie
dovadă dârele de lumină parfumată
felul grațios de a-și întoarce capetele al narciselor
silueta mea se sustrăgea
tentativelor tale poetice
cochetând cu versuri prozaice
copacul se dovedise o invenție unilaterală
cântec sugrumat implorase mila călăului
în fața agoniei interminabile
nu crescusem o pasăre
nu schimbasem un scutec
floarea avea alt habitat
de aceea poate
oceanul ne lua și ne scufunda în ere contradictorii:
o mână nu știuse vreodată s-o spele pe alta
în instanță am dat fiecare răspunsuri diferite
n-a fost loc pentru procese de conștiință
într-o doară s-a lamentat urma de ploaie nimerită
pe apropierea fantomatică dintre-un-mine-și-un tine
la ieșire purtam valsul lebedelor
incorigibil rămâneai marele amator de nimicuri
adversari sau intruși
pur și simplu cunoștințe întâmplătoare
reciproc ne-am repudiat numele
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre înălțime, poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre vals, poezii despre reciprocitate sau poezii despre păsări

Bilanț
copacul cu care n-am vorbit o vară întreagă
și omul pe care nu l-am copilărit
preț de mai multe veșnicii
continuumul acesta în care am intrat
și am rămas neînstare să mă delimitez
cu mâna dreaptă în iarba stângă
și ochii pierduți într-o pasăre
înotând subteran gândurile prăbușite
ale eroului devenit saltimbanc
în era năpădită de vocația nimicului
[timpul intra în subtilități când eu
optam pentru privirea de ansamblu
din răsputeri încercând să mă furișez]
în sfârșit poemul pe care l-am scris
într-o doară la o masă a nopții
cum într-o doară cineva pentru mine a decis
galbenul la rochia de vineri
fluturii de la nasturi... pe scurt:
2 pastile mentolate într-o apă-cu-vis...
și când am început să te iubesc... când te-am alungat
de față erau copacul cu care atâta neiubire păstrasem o vară
și omul îndelungat așa de îmbătrânit că tot privindu-se
a hotărât o clipă să moară în afara lui Dumnezeu
încă îmi caut dreapta în stânga dintr-o iarbă
și felul în care pot pronunța di/mi/nea/ță în mod diferit
ca și cum astfel mi-aș oferi argumentul
pentru viață
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre început, poezii despre viață, poezii despre rochii sau poezii despre religie

Pășeau încet, agale, Alex străduindu-se să-și adapteze mersul ritmului lor. Ieșiră din părculeț; mai aveau însă o bucată de drum de parcurs până în dreptul dubiței. Se aflau pe trotuar. Din față, o lumină albă, mișcătoare, anunța apropierea unui vehicul, unul cu un singur far. Alex nu spuse nimic, dar nu avea de gând să-i înfrunte pe cei trei indivizi. Li se supuse, ascultător. Totuși, observă că vehiculul din față era o motocicletă, de aceea avea un singur far, nu pentru că n-ar fi văzut el bine sau ar fi fost unul defect... Alex încercă să ignore acea motocicletă ce se îndrepta spre ei, deși ar putea oare să-l ajute cu ceva apropierea acelui vehicul pe două roți? Geneticianul spera că da, deși nu-și dădea deloc seama cum; nu-și putea alcătui rapid un plan de scăpare; era în pană de idei salvatoare. Dacă ar fi fost un singur ins, s-ar fi încumetat să se ia la harță cu acela, deși prezența armei înclina mult balanța în favoarea agresorului; așa însă, erau trei, probabil toți înarmați, deci ce-i rămânea lui de făcut? N-avea încotro, era nevoit să li se supună...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre transporturi, citate despre viteză, citate despre salvare, citate despre ritm, citate despre motociclete, citate despre lumină, citate despre idei sau citate despre alb

De o parte și de alta
distanța asta dintre mine și tine
trecută cu vederea de restul
atât de bine simțită de noi
fără a fi fost măsurată vreodată
nici măcar comparată cu ceva
într-o noapte târzie de anotimp straniu când mucul de lumânare a suplinit lipsa de prezență a lunii și toate mașinile cosmice au oprit în fața liniei ferate.
să fi trecut o veșnicie!
și Dumnezeu era liniștit
nu se îndoia că n-am avea fiecare
pe cineva suficient de aproape
*
eu atât de aproape de viață
tu atât de aproape de opusul ei
eu atât de aproape de moarte
tu atât de aproape de opusul ei
sufletul tău/ meu ca un firicel traversând clandestin să ajungă la mine/ tine
zdruncinătura!
oameni cu priviri novice
spunându-și că timpul nimerise
în șoseaua ciuruită
pe care odată și odată
avea s-o astupe cineva
**
nimic nu ne-ar fi putut apropia mai mult
decât felul acesta subtil de-a te face părtaș vieții
decât felul acela cutremurător de-a mă face părtașă morții
[sau invers... ce mai contează?!]
într-o simbioză aparte
numită iubire
dovadă
floarea de cireș incapabilă
de acte discriminatorii.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre trecut sau poezii despre lumânări

Astfel, Dan se trezise, dintr-o dată, din unul singur, în doi; ba chiar trei, cu motanul său. Și se simțea oarecum responsabil de tot ceea ce i se întâmpla Elvirei. Ea nu-i cerea nimic, însă el simțea că ar avea datoria de a o proteja. Și nu dorea să dea greș. Avea de gând să reușească, să-și îndeplinească această nouă misiune. În plus, parcă era mai bine astfel. De ce să continue să fie mereu singur? Părea plăcut să aibă încă un suflet lângă el. Mai ales când sufletul respectiv putea fi asociat cu un chip drăgălaș ca al Elvirei.
Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre responsabilitate, citate despre protejare, citate despre protecție, citate despre pisici sau citate despre dorințe
Clemmons: Nu sunt încă sigur dacă viața mea fără tine aici va fi mai simplă sau mai dificilă. Ai să-mi dau vreun sfat în caz că vreodată voi mai avea de a face cu cineva ca tine?
Veronica Mars: Nu vă mai țineți hârtia cu parole lipită pe spatele capsatorului. Și rămâneți la fel de grozav, domnule C.
replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfaturi sau citate despre hârtie

Agonie
oamenii ăștia subetajați plimbându-se
în cămașă de forță... într-o lesă
prin fața ferestrelor prăbușite
dintr-o inimă
cu amintiri parțiale și spasme
bâiguie prin albul tristeților de magnoliu
această rămânere în tăcere ca-ntr-un surghiun
din care numai iubirea te scoate
ei pun un fel de afișe
automat își conectează
golul tâmplelor
la surzenia mută
a cuvântului
nu îndrăznesc
să aprindă lumina
nici s-o stingă
pentru totdeauna
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre inimă, poezii despre cămașa de forță, poezii despre cuvinte, poezii despre amintiri sau poezii despre alb

Cele ce (nu) se cuvin
o s-o acopăr
cu o frunză
făcuseși tu repetiție o vreme
să fii sigur că nu vei rata "omul faptei"
încercaseși o variație...
cu o cergă arămie
sau poate cu zeama scursă de la o vișină în drumul ei către
drept consolare o s-o treci
la nominalizările anului
la happy few
într-un poem
o să-i agăți vreo 2-3 metafore ermetice
vreo 4 inteligibile
inefabil o s-o pui să umble așa... acoperită
printr-o frază cu toamnă și subordonate
o să-ți iei fraza la tine... așa când nu te vede nimeni
o să adulmeci... de se va simți galben stins
vei avea aproape-certitudine
îți vei călca pe inima de odinioară
într-un unic gest
o vei sugruma
să nu fie loc pentru ultima vrere!
o să-i acoperi urmele... da... o să i le... o să! și gata!
are demon!
o să strige un dincolo-de-pădure
o să se facă
ecou:
avusese
înger!
și Ea
Ea nu va vrea
cu niciun chip
să dispară!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vișine, poezii despre toamnă, poezii despre metafore, poezii despre galben sau poezii despre frunze

După plecarea blondului, Traian Simionescu oftă scurt. "Rivalul" său... Într-adevăr, se părea că el învinsese, ieșise în avantaj; Lucian și Diana se numeau Enka, nu Simionescu... Deci, el, directorul, pierduse. Era singur... Se resemnase sau nu încă? Oare mai spera la vreo minune? Diana îl preferase pe Iulian, deși acesta era cu 11 ani mai mare decât ea, iar la 49 de ani, Iulian Enka încă era blond. Nefiresc de blond și nu era vopsit; părul nu începuse deloc să-i albească, nici măcar pe alocuri, câtuși de puțin... Iar acest domn blond trecea oficial drept tatăl lui Lucian.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păr blond sau citate despre păr

Anotimpul trandafirului de sub stele
Sub un cer cuprins de noapte,
Într-o vară oarecare,
S-a născut povestea care
Plânge-n gândurile mele
Și se spune doar sub stele
Printre șoapte.
Nu e tristă, nu-i nici lungă,
Nici nu știu cât e poveste,
Căci, în mintea mea, ea este
Încă vie-n cuvântare
Și-mi provoacă -o frământare
Îndelungă.
E așa: eram pe-o stradă,
Cea a visurilor mele
Mai nebune, mai rebele,
Când privirile-mi hai-hui
Au văzut doi ochi căprui
Ca pe-o pradă.
Te-am urmat pe unde timpul
Traversa prin intersecții
De alegeri și direcții
Ce lipseau pe harta mea,
Dar erau... și-așa trecea
Anotimpul.
Visul își curmase firul
Când, în fine, te-ai oprit
Și, mirată, m-ai privit;
Eu... ca piatra de hotar...
Înlemnisem. "Am un dar:
Trandafirul".
Am fugit. De-atunci, oricând
Îmi apari prin visuri, ești,
Într-o lume de povești,
Cea c-un trandafir în mână,
Sufletului meu stăpână,
Așteptând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trandafiri, poezii despre stele, poezii despre ochi căprui sau poezii despre naștere

Nu-i vorbă! Drept avea părintele Trandafir. Este numai că dreptul e treaba celor mai mari în putere. Cei mai slabi trebuie să și-l arate pe-ncetul. Furnica nu răstoarnă muntele, dar îl poate muta din loc: încet însă, încet, bucățică cu bucățică. Poate că știa și părintele că este așa în lume; dar el avea legea lui: "Ce-i drept și adevărat, nici la dracul nu-i minciună!" Acesta era cuvântul lui.
citat celebru din nuvela Popa Tanda de Ioan Slavici
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trandafiri, citate despre munți, citate despre minciună, citate despre legi, citate despre furnici, citate despre draci, citate despre cuvinte, citate despre adevăr și minciună sau citate despre adevăr

Până la argintiu
fac un semn
las minimul spațiu
și acestei aberații
să se manifeste
nu sunt indiscretă
nu vreau cu orice preț
să intru în amănunte
privirea de ansamblu creează
cadre aproximativ acceptabile
cu deșert ridicol străbătut de foști beduini
o cafea la nisip și turbanul meu orange
de la care, necomplexat, își trage un soare instinctele
întâmplarea rămasă în suspans noir pe la miezul-nopții albe
respir respir respir cu fața la răsărit fac briză 2-3 păsări ample
o femeie sau o leoaică îmi traversează centrul echilibrului
proba de foc impune imaginație
jocul acesta de dezlipire a vălului
de pe realitate
dobor dunele una câte una
dincolo de umbre cactuși sau narcise!
trupul meu evaporându-se subtil
până la argintiu
catifelate parfumate vii
creaturi domestice se retrag
în sălbăticiuni
sunt exact în momentul acesta
te privesc ca și cum
de mult ai fi trecut
chiar ai.
îmi recuperez cafeaua în timp util!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cafea, poezii despre suspans, poezii despre spațiu și timp, poezii despre realitate sau poezii despre nisip

Paralel(isme)
pronunți copac
și se face frig ca și cum
universul ar găzdui sine die
o pădure de semne cu înțelesuri în jos
cuprinzi dimineața aceasta într-un enunț
prin care oamenii umblă ca și cum ar fi urmăriți
din când în când tramvaie galbene le iau în posesie privirile:
prin geamuri: niște păsări surghiunite
rupi o silabă în două... în trei... în nimic
te situezi centrifug
și vulturii se reped
să prindă bucata cea mai bună
cu ultima resursă de vigilență mă faci atentă
cum de luni în șir îmi vorbești
despre iubire
cu toate strădaniile mele
aud numai sin/gu/ră/ta/te
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre tramvaie, poezii despre păduri sau poezii despre dimineață

* * *
m-am gândit să-mi desenez o casă.
am început cu un scaun,
fiecare om are nevoie
de un colț de sentiment stabil
pe care să se așeze când obosește
de prea multă închipuire.
apoi am schițat un pom.
încă nu m-am hotărât dacă va fi un nuc,
peste care să treacă umbrele
spre odihna lor neagră, ascunsă în nord,
sau va fi un altceva,
din care să înfrunzească gălăgios, dimineața, vrăbiile...
între timp,
am adormit între cele 4 crengi cardinale
pe care le înfipsesem pe post de structură
în schița asta săracă
și am lăsat desenul să se gândească singur
despre câtă dragoste ar avea nevoie
pentru umplerea încăperii.
când m-am trezit, desenul era gata.
era foarte cald înăuntru,
mirosea a nou
și a cineva care încă nu venise...
această casă seamănă cu mine, am zis.
stă norocul în ea ca un ou.
sunt un cuib.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre desen, poezii despre vrăbii, poezii despre sărăcie, poezii despre somn, poezii despre odihnă sau poezii despre negru

Incompatibilități
! felul meu de a fi
cu totul de neînțeles pentru tine!
roșu-cu-mov asemenea reținerii acesteia
de a traversa noaptea prin locuri interzise
chit că între timp vor fi scoase de la promoție
toate fructele prohibite
cosmos ieftin! univers derizoriu!
și această economie exhibiționistă
mercantil etalându-și produsele în serie
și ar mai fi...
frumusețea mea de femeie rară
dată exteriorului după reguli proprii
care cu certitudine pe altul l-ar doborî
această vietate cu adn suspect
contravenind lotului
normelor sociale
această trecere așa de puțin reală prin lumea
mușcătoare feroce din concretitudinea mărului
și din pere... din dude... și din corcodușe... din toți pomii existenți încă
în stadiul de imaginație și care musai trebuie să apară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic, poezii despre mere, poezii despre interdicții, poezii despre imaginație, poezii despre frumusețe, poezii despre fructe sau poezii despre femei