Sub cerul ca spinarea de lacherde
Sub cerul ca spinarea de lacherde
Lumina e puțină, nefirească
Și ploi ne sting o flăcăruie-n iască
Abia aprinsă-n duh, să ne dezmierde.
În piepturi tristul prinde să se nască
Și rece-arzând e-n plaiuri rostul verde
De frig și frică visul ni se pierde
Drept oameni diavoli să ne recunoască.
Dar cu dreptate este vremea asta,
E toamnă, dragă, hai nimicuri zi-mi
Și-alină-te că-n tine-mi doare coasta.
E înc-amor, iertat de profunzimi
Și-n sânge ne încăierăm și basta!
Pe-adânc ori nalt tu rana clipei ști-mi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre ploaie
- poezii despre naștere
- poezii despre iertare
- poezii despre frică
Citate similare
Hulă
al neființei viciu-n sânge doarme
scriind pe alb de noapte omenească
din insomnia eternul să se nască
și să se vândă pe sub mâini de karme.
aprinsă-n patimi carnea e o iască
acelorași nimicuri zise-n larme
minciuni de foc în lacrimi să se sfarme
dar adevărul încă necunoască.
în ochii tăi la mine dau citire
cum au mai spus icoanele-n bordei
și-n rugăciuni ce cresc la mănăstire.
spre dumnezeu cel tată dar holtei
cioplești un fir de dragoste subțire
ce-l poți tăia ușor, de obicei
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Hermes

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre tată
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre minciună
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Abia mirări spinarea întrebării duce
(sonetivală)
***
mirări spinarea întrebării duce
sinceritate de lumini a cere
pe umbre, unde-s imnuri de tăcere
și preacuvânt pe a hârtiei cruce.
a ști cu vorbe însă-i drum de mere
lumești cunoașteri, fumegând năuce
din rugă, vând a lor de lut cauce
pe frunți călugărind sub veac himere.
***
sub ploaia cu morminte-abia de ești
un dumnezeu ținând la brațul stâng
femeie, har în visul meu nătâng,
abia de clipă-n veșniciei clești.
***
din primăvara ninsă de candoare
mai cade alb și viu și zău! ne doare...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre sinceritate, poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare sau poezii despre mere
Fleacuri autumnale
e toamnă, taină-argint lichid de ploaie...
străbat de prin seninuri mici și rare
lumini cu aurul în destrămare...
cuțitul trist în carnea clipei taie
din țel venind amorul tău îmi pare
să-mi locuiască-a sângelui odaie
și zboruri cresc și-n duh, sub vâlvătaie,
de Dumnezeu se naște decupare
recad în vinul fiert și nu te cuget,
femeie, vis pe-altar îndepărtat
pe mine azi acolo m-am iertat
în vremea asta cu al serii muget
te vând pe obeție-n noaptea minții
când demoni sunt și oamenii și sfinții
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantida

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vin, poezii despre tristețe, poezii despre sfinți sau poezii despre seară
Frica de frică
ieri și mâine sunt în strai de nălucă,
plutim pe o clipă perpetuă
plătindu-ne timpului viața
ci totuși este viitor
când clepsidra va avea sus oază
ci totuși este trecut,
năruirea nisipului dedesubt și cântec de lebădă
pe tine te știu din locuirea în frunză...
o, ce liniște-mi tace
în cauterizarea șoaptelor ce nu se poate face...!
nu mă lumește nimic
de miezul din ou stă să iasă
un țărm de-ntuneric extirpând din sânge
sub lumina de nuntă crăiasă
tremur în haine a frică de frică,
îmbrac des grozăvii
un infern de cuvinte așteaptă la poarta raiului
îngerul fusese înjunghiat în călcâi și va muri dintre oameni
tu îți cauți de întrebări
în spinarea lor l-ai așezat pe Dumnezeu
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre îngeri, poezii despre viață sau poezii despre vestimentație
Schizoapatra
Ți-e umbra pe nimicuri leziune
și imn de întuneric porți în salbă
în pielea ta fiind o rugă alba
vestind apus de oameni pe genune.
Aleargă-n piepturi liniște codalbă
veghind a patra-n har dimensiune
cometă a tăcerii ce ne spune
cu vârf de cer, peniță-n zodii jalbă.
La oști chemându-mi visele cu surlă
respir în lacrimi așteptarea-n uși
tu mă primești în perne, vremea urlă...
Aprind în duh văpaie către duși
și plouă în biserici fără turlă
a stins sub Păsări jarul din cenuși...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre păsări, poezii despre prăpăstii, poezii despre creștinism sau poezii despre comete
Stea
să-mi zămislești uitări, ebrietate
în sângele topit de frică-n iască
și-n ochi de-amor zeiri să ne privească
la focul unei umbre cu dreptate
sub pași de întuneric să se nască
lumini, merinde tainei vietate
să dorm în lan cu flori necugetate
sub coajă de ființă-n Stea firească
făptura-n patimi de sicrie fuge
din gândul cel ridat de-a vieții nopți,
o dimineață suie din coșciuge
în pieptul tău cu rouă să m-adopți,
în Coasa ta fecior să-ți fiu, conjuge
pe cât amant iubirea zorii copți
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Solaris

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre rouă
Toamnă
în jos e-argint, deasupra în topire
și toamnă, Doamne, cât păcat s-ajungă;
se coace vinul în beție lungă,
intrând în patimi, negăsind ieșire.
rotundul clipei rostogol străpungă
în truda rugăciunii, fum subțire,
în pisc de oameni, sânge-n toropire,
să plouă imn pe-altar de taină ciungă.
în verde vine grea vinovăție
de reci și de tăcere vâlvătăi,
un foc ce pârjolește văzul ție.
că și acum femeie-s ochii tăi
privi prin ei hârtiei bogăție
să scriu naturii vreme-n vâlvătăi.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Urania

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre natură
Sonet cu nimicuri
Pe zbor se sprijină imens de clipe
din larva unui astăzi mâine iese,
un fluture-n văzduhuri ne-nțelese
pe-adânc de ieri statui tăceri să țipe.
De tot amorul liniștea se-alese
dormind pe fum de-a vremurilor pipe,
sub ceața cea umplută cu risipe
belșug e-n umbre-n ochi delicatese.
În mine taină iarăși te-ntrupează,
în văz ți se-oglindește Domnul, dă-I
Icoana către locuiri de rază.
ci îngeri beți străbat în Rai odăi
și-n glii crepusculare-oficiază
o dimineață-n jertfă de văpăi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Love

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sculptură, poezii despre prezent, poezii despre jertfă sau poezii despre icoane

Cântec întomnat
struguri se coc peste noapte.
timpul se-ntoarce în timp
zile din șapte în șapte
trec prin al inimii ghimp.
scursă de sânge o pradă,
rece un ochi lacrimând
abia mai poate să vadă
dorul - un câine flămând.
mâna întinsă a toamnei,
frunza în două despică.
oh, cât de 'nalt zidul Anei!
oh, câte semne de pică!
spinarea nopții trosnește,
cerul își capătă fața.
lumina lunii dospește
în struguri toată dulceața.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre struguri sau poezii despre muzică
Dureri de toamnă
Cerul varsă lacrimi cenușii,
Pământul pare-a fi de sânge;
Totu-n jur pare pustiu...
Totul plânge.
În fagi le sângerează toamna
Și-n van vrea cerul să îi spele.
Mult prea adâncă-i rana...
Totul geme.
Toamnă-i. O toamnă-nsângerată;
Din copaci cad lacrimi de sânge.
Lumea-i îndurerată...
Totul plânge.
Pe case, gemete de toamnă;
Prin păduri, mii de vizuine;
Peste tot o rană...
Totul geme.
poezie de Cezar C. Viziniuck din Agata literară (2 octombrie 2013)
Adăugat de Georgeta Vișovan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre plâns, poezii despre durerea sufletească, poezii despre durere, poezii despre copaci, poezii despre cenușă sau poezii despre Pământ

Toamna
E toamnă în viață, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puișori de floare.
La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.
O toamnă e și viața,
Căci moare agale
În fiecare dimineață
Răsăritul de soare.
Iarăși ploi, iarăși frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Și supărat bietul.
Convoiul de păsări
A inundat zenitul,
Etern rămâne cerul
Și soarele necăjitul.
Nu știu ce se-ntâmplă,
Toamna asta doare,
La mine pe tâmplă
Părul a albit tare.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre vânt, poezii despre supărare sau poezii despre păr
Te scriu pe a iubirii clipei urmă
Te scriu pe a iubirii clipei urmă,
Nu ne mai luminăm în ceas ce vine
Și-avem în sânge piatră de ruine
Și ne umbrim în cuget ce ne curmă.
Trecutul mi te bea, năluci vecine,
În repruncire-i între noi o gurmă
Când morbul altor taine ne mai scurmă
Da'n paza noastră crește mărăcine.
Și cum povestea are asfințire,
Fiind căzut în dragoste mai ieri,
Din amintire curge-amor subțire.
Ci viitorul tu să nu mi-l ceri
Și lasă frunza-n brâu, spre Rai pețire
Și, dragă, nu mai năvăli-n plăceri...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Quinn

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vecini, poezii despre plăcere, poezii despre creștere sau poezii despre ceas

Nu țipa toamnă în mine...
Nu țipa toamnă în mine că nu e sfârșit de lume,
Sperii frunza de aramă, trezești vântul să le-ndrume,
Și-n foșniri și rotocoale spre un sol sărac de verde,
Le aduni să lâncezească până vlaga li se pierde.
Hai, fii calmă și docilă c-o să te ridezi devreme,
Și ogoarele te-or plânge printre brazde lungi, supreme,
Codrul își va pierde umbra, păsările migratoare,
Și-l va consola frunzișul învelindu-l la picioare.
Nu striga toamnă că bolta-i gata, gata-i ca să plângă,
Și-a-ngustat în gri privirea, bâjbâind cu mâna stângă,
Ține mantia brodată doar cu fir de ploi mărunte,
Nu striga toamnă c-o superi, doar nu vrei să se încrunte?
Nu țipa... că-n primăvară, într-un demodat buiac,
O să strâng doar pentru tine un buchet de liliac...
buiac/ (reg) pieptar de postav
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre sperieturi, poezii despre sfârșit sau poezii despre păsările călătoare
Absurd de toamnă
Fântâna-n sete graiul tău mi-aduce
Din taina gurii, învelită-n apă
Și tot aștept venirea ta să-nceapă
În perne stând, fiindu-mi lenea cruce.
Să-mi urci în văz sosirea ta mioapă
Ce la absurd de toamnă se reduce
Pășind mirări de stih și flori caduce
Nimicuri, Dumnezeu să le priceapă.
Grădini în mine plumb deschid corolă
Și a metale curg în temple voci
Iar cugetul cu visul se ancolă.
Pe-altarul de cerneală mă invoci,
Plutesc suit în liniștii gondolă,
Avem în inimi psalmii reciproci...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Pikky

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre versuri, poezii despre reciprocitate, poezii despre poezie, poezii despre plumb sau poezii despre oftalmologie
Altar de vise
tu ai altar de vise pe retină...
deși din plumb nu-i aur, la o-adică
în tot seninul tău sunt ploi ce-abdică
din jilțul trist de toamnă și ruină
la stins de oameni fumul se ridică
din van a veșnic teatrului cortină
sub joc de îngeri, umbră genuină,
exist în pielea ta de șoaptă-n frică
Lumină fortuită spre esență,
în oul timpului beție-n miez
ci plânsul la izvoare-ntemeiez
sub clar de tine-n ludică absență
Că temnița-n eternal de visare
pe sub de nimeni tot o cruce are
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Thalia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatru
Strigăt
Mă simt la margine de gând.
Înlăuntrul acestui hotar
totul arde, aripa s-a frânt.
Simt că rostul vieții mele se pierde.
Rana ce mă doare nu se vede,
dar doare.
Pavăză am stat contra furtunii,
ca să apăr un visător,
pe care mi l-a dăruit cerul în dar.
Dar furtuna a stat la pândă
ca să-mi facă lupta fără izbândă.
O, Doamne, mă ard palmele de atâta rugă
și mă simt sfârșită de atâta trudă.
poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre graniță, poezii despre cadouri, poezii despre aripi sau poezii despre apărare
Morminte
să nu jelești morminte-n despărțire
că dorm sub lespezi căi necunoscute
când neființa tainele-și ascute
sub existența flacără subțire...
de sub poveri de timp lumiri născute
te mai ademenesc în grea pețire,
în racle-i Dumnezeu și-n asfințire
tu cerni nisipul vremii pe tăcute...
femeie, uiți, dar ești din mine coastă
și fără tine nu-s în rugă-ntreg
iar iadul des pe gânduri îmi adastă...
de mințile cu nebunie-mi leg
pe zarea de sicrie-n vamă castă
mai vino-n tristul clipei sacrileg...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre nisip sau poezii despre iad
Ortensia albastră
Precum un rest de verde! Par vopsele;
sunt aspre, ciunte, frunzele-i uscate;
albastrul înfloritelor umbele
nu-l poartă, ci-l răsfrâng, decolorate.
Spălat de lacrimi, pare scurs în glastre
tot mai pierdut, de parcă nu e viu,
întocmai ca străvechi scrisori albastre
ce-n galben-violet se sting, și-n cenușiu.
Cum nici un fir într-un șorț mic și șters,
uitat, nemaipurtat, nu mai tresaltă
mărunta-i viață s-a-ntrerupt din mers.
Deodat' albastrul pare lângă verde nou,
sub umbela nouă mai învoaltă:
mișcat, albastrul prinde să-l dezmierde.
sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru sau poezii despre scrisori

Pentru rodul pământului
hrăniți orfanii și păsările cerului
deopotrivă pe toți cei care
poartă povara a aceea ce ați fost
să nu vă fie frică
nu doare
pământul nu doare
ci doar din când în când
vi se va face frig
din ce în ce mai frig
tot mai frig
tot mai frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Teodor Dume despre frică
Îmi este toamnă
Îmi este toamnă acum de tine
îmi este dor
de dor păgân
și-mi plange toamna flori pe sân
Îmi este toamnă acum de noi
și te găsesc părtaș la ploi
sălbatic
și frumos
creștin
... mai vii în cerul unui crin?
Îmi este toamnă nemiloasă
mă ține trează la ferastră
... și te găsesc la mine-n zori
creștin
sălbatic
și frumos
... mai vii în toamna unui Eros?
De tine'mi este toamnă acum
divin e cerul
cer de scrum
când eu întreb ca o nebună
.... mai vii in toamna mea de lună?!
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre erotism sau poezii despre crini