E toamnă iar
simt că viața nu mai are răbdare. cuvintele joacă în fața ochilor
muzica are alte sonorități, aerul are alt gust
și nici ideile parcă nu mai sunt fluide. au colțuri și țepi
și lasă în urma lor pete de uitare. sângerez. sunt tot o rană
vin alegerile! vin alegerile! dar eu aleg de când mă știu
fiecare zi este o nouă alegere, fiecare oră mă obligă
telefonul îmbufnat și-a ars bateria. până și lucrurile mor
dacă nu sunt băgate în seamă. aveam un bec. s-a scuturat
toamna asta e incredibilă. a sufocat verdele cu prea multă iubire
acum împrăștie aur pe toate aleile și cerne lumina
aerul ruginește, se desprinde ușor și cade sfidând gravitația. e plutire.
așa cum numai visele desprinse de pe geana dimineții se lasă purtate
către niciunde...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.