Copacii se îmbracă în uitare
și-au trimis tot verdele în vacanță
și cu tonurile pământii la vedere
așteaptă o nouă revoluție. vegetală.
castanele cad singure,
cernând ploaia
așteptările zboară, stoluri, stoluri
și neaua cade învelitoare și mormânt
undeva la limita vieții, visele uită să îmbobocească
pretextând că și moartea e o alternativă...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre vacanță
- poezii despre revoluție
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre limite
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.