Apogeu

conştiinţe se zbat amar
desfac trecuturi,
le separ in capete
ruginite,
obosite,
chiar prea comune.
gură strâmbă
sarcastic strigă
ape tulburi
conştiinţe care nu sunt trecut,
sforarul lumii
păpuşi,
joc,
începutul destinelor
au poate sens.
durere devenită plăcere,
îndoire spre punct
sprijin dureros ca să te ridici
sânul se zbate
dinţii muşcă duşmănos,
durere, poate plăcere
nu spun niciodată iubesc
doar simt dur că trăiesc...

poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc

Conştiinţa se zbate amar
desfăcând trecuturi.
Le separ în capete...
ruginite,
obosite,
chiar prea comune.
Gura-mi strâmbă
sarcastic strigă
în ape tulburi,
la alte conştiinţe
care nu sunt trecut.
Sforarul lumii prin
păpuşi,
joacă,
începutul destinelor
ce nu au poate sens.
Până la un timp când...
durerea-mi devine plăcere,
îndoire spre punct
sprijin ca să mă ridic.
Sânul se zbate
dinţii-mi muşcă duşmănos,
în durere-plăcere dar...
nu spun niciodată că iubesc
doar simt dur că trăiesc.

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O plăcere prelungită încetează repede de a mai fi plăcere, iar o durere continuă se atenuează fără întârziere, diminuarea ei putând chiar să devină plăcere. Plăcerea nu este deci plăcere decât cu condiţia de a fi discontinuă.

citat din Gustave Le Bon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică timpurie

Vrei să pari ceea ce nu eşti,
Privirea goală trădează râsul fals,
Tu doar oglinzii îi mărturiseşti,
Cât de mult ai vrea să simţi în paşi de vals.

O lume-n care sufletul e trist,
Unde zâmbetul zburdă şi ucide,
Tu oare mai poţi fi sufletist?
Ce-ntrebare cu retorică fierbinte!

Tăcere unde-ar trebui să fie glas,
Indiferenţa completează râsul fals,

Ochi injectaţi cu plăcere,
Plăcerea de a provoca durere,

Dar acolo unde e durere,
Un zâmbet cald, şi nu amar
... este plăcere."

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul se va folosi de următoarea compensaţie: el va evita o plăcere care i-ar pricinui după aceea o durere mai mare, şi va accepta o durere, care i-ar produce în urmă o plăcere mai mare.

citat celebru din Cicero
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas

trăiesc...
ceas ruginit
printre rotiţe
ce spun
tinere încă
că duc
secunda ce ticăie
trăiesc puternic
pe cadranul lumii
stop
eu
nu o să spun
inimii
pentru că...
iubesc

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emancipare

am luat cărarea vieţii şi-am puso-n inel pe deget purtată
legământ sacru ce nu poate să ne despartă
dar nu este întodeauna dat aşa să fie-n soartă
zdrobită simt inelu-n deget disperată
ce-mi spune, se zbate, se agită, se revoltă
tu ai înfăşurat şuviţe de timp greşite şi înădite
rupe legământul căci încă ai putere, strigă încă şi cere
nu te lăsa purtată de durere, scoate-l şi aruncă-l în tăcere
caută alt drum de timp şi viaţă, nu te lăsa destrămată-n ceaţă

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele nu trebuie să moară niciodată

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Şi crede cu adevărat în fericire.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubeşte viaţa
Şi nu ia de la ea nici o plăcere.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori şi miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Şi are de la ea plăcere.

Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt uşoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.

poezie de Vladimir Potlog (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea adevărată, luaţi aminte, niciodată nu poate fi cântărită, măsurată, uitată, ignorată sau părăsită, fără pedeapsă, căci ea poate să provoace o nemărginită şi necuprinsă durere, şi iertare nu există pentru asta, dacă ai împărtăşit-o!

Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţele care nu ne produc nicio durere în clipa când nu primesc nicio satisfacţie, nu sunt necesare. Ele cuprind o poftă uşor de suprimat ori de câte ori ne este cu putinţă satisfacerea sau când aceasta ne produce o durere. Dorinţele fireşti, când nu sunt prilej de suferinţă, ci se înfăţişează sub forma unui impuls violent, sunt o simplă închipuire, iar când ne produc o plăcere, această plăcere nu ne vine de la ele, ci din vanitatea noastră.

citat din Epicur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta, este, atunci problema lumii: este un preţ de plătit pentru fiecare creştere în conştiinţă. Noi nu putem fi mai sensibili la plăcere fără a fi mai sensibili la durere. Prin faptul că ne amintim trecutul noi putem planifica viitorul. Dar abilitatea de a planifica viitorul, este neutralizată de "abilitatea" de a ne fi teamă de durere şi de necunoscut. Mai mult decât atât, dezvoltarea unui simţ acut cu privire la trecut şi viitor, ne dă un simţ corespunzător de vag cu privire la prezent. Cu alte cuvinte, se pare că noi am ajuns la un punct în care avantajele de a fi conştienţi sunt depăşite de dezavantajele sale, unde sensibilitatea extremă ne face inadaptabili.

citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există o diferenţă fundamentală între om şi animalele superioare din punct de vedere al facultăţilor mentale... Animalele inferioare, ca şi omul, simt plăcere şi durere, fericire, suferinţă.

citat din Charles Darwin
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Îmi esti un erotic vis,
O scânteie,
Un luceafăr,
Eşti un drum spre paradis.
O iluzie,
O durere
Excitată de un gând.
Gem uşor
Şi din plăcere
Scurg un haos,
Când îmi eşti pe primul rând
Mă doare plăcerea până la os,
O, al meu luceafăr sfânt.
Mă iubeşti cu sânge rece,
Îmi dai cosmos,
Îmi eşti noapte,
Suflet stors
De durere şi plăcere ce nu-mi trece
La freamătul unei şoapte
Ce amorul o ascultă,
Fanteziile înflorite
Şi iubirea noastră mută.

poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionelahondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul durerii

se poate muri într-un singur fel
de prea multe cuvinte
agăţate în cui
şi stând liniştit să le aduni
să le admiri
cum cad lacrimi
una câte una două câte două
sau multe câte multe...

da desigur se poate muri şi de
prea puţine cuvinte
pe care le rosteşti
atunci când lumina îţi pătrunde
până la oase
şi te doare cumplit
durere singulară durere multiplă
sau durere durere...

e nedrept să nu îţi accepţi soarta
cuvintelor tale
rostite sau nerostite
într-un univers ascuns şi tăcut
departe de tine
gândul care te copleşeşte
îţi dă aripi te poartă pe sus
cât mai sus mai sus...

se poate muri doar într-un singur fel!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată... nu poate fi trecut, prezent sau viitor. Niciodată... poate fi regretul că nu ai fost, că nu eşti, că nu poţi fi. Niciodată... câteodată nu vrei să fie!

Viorel Muha (aprilie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi ne-ar plăcea să nu recunoaştem acest lucru, adevărul este că în general comportamentul nostru este dirijat de reacţiile instinctive la durere sau plăcere, nu de calcule raţionale. De ce? Pentru că nu suntem impulsionaţi atât de mult de cunoştinţele noastre intelectuale, cât suntem legaţi prin intermediul sistemului nervos de senzaţiile de durere şi plăcere.

citat din Anthony Robbins
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrumutul

Când îi dau un ban cuiva,
Faţa-i zburdă de plăcere;
Înapoi, de mi l-o da,
Ea-i se strâmbă de... durere.

epigramă de Toma Gross-Rocneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tendinţa spre acte reprobabile care poate lua o mare amploare, trebuie frânată, iar o astfel de tendinţă o manifestă cel mai mult omul cuprins de dorinţă şi copilul. Într-adevăr, copii trăiesc sub impulsul dorinţei şi la ei tendinţa spre plăcere este foarte pronunţată, iar dacă nu e strunită, încă de la început, ea poate ajunge foarte departe. Căci tendinţa spre plăcere este insaţiabilă, asaltându-l din toate părţile pe cel fără minte, iar actualizarea dorinţelor nu face decât să intensifice ceea ce este înnăscut. Şi când acestea sunt mari şi intense, ele pot anula chiar şi judecata. Iată de ce dorinţele trebuie să fie moderate şi puţine la număr şi, de asemenea, să nu vină în contradicţie cu raţiunea. Pe cel cu un astfel de caracter îl numim disciplinat şi stăpânit.

citat celebru din Epictet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agora e oarbă şi nu mai ştie de durere

văd poemele cum se târăsc
prin nisipul orb al agorei
tu nu ştii cum se moare de durere
printre cele şapte lumi
inexistente
doar surâsul sardonic
al trupului tău-e o altă minciună
inventată de Barabas
şi eu, eu cu foamea destinului
cu gropile comune ale timpului
văd poemele, văd poeţii
aproape unul de altul
printre agore şi oglinzi
dorindu-şi fiecare o altă naştere,
o altă iubire
toată durerea lumii muşcă din mine
sunt poemul ce agonizează
prin pielea lupului-înainte de a muri(

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existăm, atât

o cută se zbate, sălbatecă
sapă cu lumină
brazde de timp în jăratec de trup
se aprind şi-n flăcări mă dor
beţe de chibrit prinse-n irişi
ard clipe
te gândesc prin dor
există scântei şi-n frunzele mele
toamna arde-n pământ spre primăvară
uitarea mă păcăleşte-n suspine târzii
copacul există şi îşi plânge fericirea
uitată în amintirea unei priviri
de colţ
umbra ta parcă doarme
braţul rezemat arcuit în alb, dezgolit
suspină şi lacrimi se preling
într-o firindă de vis când tu citeşti plutind
atâtea litere nescrise
din pădurea vieţii, prin tine un necuprins
sunt trist
frigul în dimineţi de toamnă, vorbeşte
sunete răsucite-n poveşti
continui să dăruieşti scăntei, oare...
da...
ele aprig în mine se zbat
să nu uit, să-mi amintesc
drumuri care au rămas fără paşii mei
liniştea fără existenţă, mă întrebă
mă zguduie în zbatere de moarte
oare de ce nu ai avea sens în mine
acolo oare cu adevărat exişti?
nu-mi eşti oare închipuire
coşmare care mă rostogolesc-n vis?
un fir de păr rebegit încă-mi suspină
adieri de vânt rece şi parcă cu sens
totul vine în vârf de sânge
şi-n roşu de noapte
zdrenţe de viaţă stau scrise cu raze de asfinţit
o pagină de viaţă-n carte, plânge singură pe-o masă
regretând un fir de paiajen, s-a rupt
din timpul întors în toc de uşă, părăsit
încet
dureros
nu vreau să fie vis...
îmi spun că nu ai fost şi sunt
decât un timp ce poate fi întors
ard în nopţi degete pe strune de suflet
oţel albastru... mă ard cu durere
sub ferestră de suflet nedeschis
mă dor pe mine
nu, te rog, de ce te-nîntorci în vis
nu uita, despre eu şi tu
că existăm, atât

poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este niciodată prea târziu să speri

nu este niciodată prea târziu să speri
am văzut chipul lui Dumnezeu
prinzând contur pe feţele nefericiţilor
şi binele şi adevărul
au luminat ca două felinare
în mintea mea ca o peşteră

am văzut vise înflorind
în umbra remuşcărilor
şi oameni în privirea cărora
nimic nu ofileşte

am văzut locuri neatinse de civilizaţie
cu suflete în care încă mai pulsează
inocenţa de la începutul lumii

am văzut soldaţi plângând
şi conştiinţe solidare
am auzit adesea cum vibrează viitorul
într-o rugăciune de neprihănit

nu este niciodată prea târziu să speri
în carnea noastră plină de ruine
mai există oameni
şi dincolo de disperarea de pe chipuri
se ascund copii

poezie de Gabriel Petru Băeţan din Rugăciunea nefericiţilor (septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!