Într-o gară
plecasem din gară
o gară mică, urâtă, murdară
urmele pașilor se izbeau dureros de pereți
treceau umbre grăbite prin mine
uitaseră că sunt om
mi-am oprit gândurile obosite
într-o cârciumă, la marginea lumii
beau, cu uimire și nedumerire
și uneori mai scriu
în cuvinte împrăștiate sau împleticite
umplute cu amărăciunea unui timp trecut și niciodată împlinit
expirat în propria inexistență
de ce scriu
ha-ha-ha...
ce întrebare fără sens și în deplin consens
cu cine, cu ce
asta nu mai știu
sunt beat, nu vezi.
deci, am strâns bagajele și am fugit
ușa scârțăia
atunci m-am trezit, a plecare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Birtu Pîrăianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre timp, poezii despre gări, poezii despre gânduri, poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau poezii despre alcoolism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.