Fericire
el pe coridor mă prinde-n brațe și mă strânge
ușă sprijinită și-un creion în dinți se rupe
pletele nu le mai simt răzvrătite și răscolite
doar inima-mi sărutul lung și-n amețeală erupe
pantoful se saltă singur în sprijin căutând perete
rucsacul cade mort și fără vlagă pe cimentul rece
sânul s-a întărit și zvâcnește fierbinte înainte
tremuratul răsuflării cată aer și se îndoiește
ah... Doamne cum poate fi atât de multă fericire
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.