Alunecând peste nelinişti, uneori, visătorii mai pleacă în veşnicia luminoasă... În treacăt, dezgolesc abisuri, surpă arhaice lumi, caută sensuri, când vremea sare peste praguri lăsându-ne semn. Uneori visătorii mai pleacă în veşnicia luminoasă dăruind altare stelare gândurilor noastre. Uneori visătorii mai pleacă...

Cristiana Maria Purdescu în Adâncind misterul (9 decembrie 2009)
Adăugat de Horia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ne sunt visătorii (după un poet clasic)

Unde ne sunt visătorii?
Ce-ntrebare! Evident
I-au timis alegătorii
Să doarmă lin în Parlament.

epigramă de Gheorghe Luchian D'Aquila (26 ianuarie 2009)
Adăugat de Gheorghe Luchian D'Aquila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni vin şi pleacă şi sunt uitaţi. Sunt însă alţi oameni care fac parte din destinele noastre. Ei vin, pleacă, dar nu sunt niciodată uitaţi. Ei vin, pleacă, dar şi după ce pleacă, rămân aici. Nu pleacă niciodată cu adevărat dintre noi.

citat din C. JoyBell C.
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După abandon rămânem cu sufletul fracturat. În fragmente mici şi pe alocuri presărate cu sentimentul de vină şi stupoare. Poate n-am fost buni îndeajuns, poate n-am murit câte puţin şi n-am dat totul. Poate nu preţuim suficient şi mai rău poate nu merităm plinătatea iubirii care nu ţine cont de aparenţe şi neputinţă. Numai de cicatrici. Când oamenii pleacă cu promisiunea că într-o zi se vor întoarce se închid o vreme luminile sufletului. Ne strângem în braţe, spunem poveşti, ne sărutăm pe rând frunţile. Cântăm şi visăm printre gene pentru ultima dată sub asfinţit. Niciodată nu va mai fi azi. Am uitat să-ţi spun.
Când oamenii importanţi pleacă voit sau nevoit se curmă legături imperios necesare existenţei noastre, un pas în afara Universului comun e de ajuns ca hazardul să sisteze ironic construcţia sentimentelor noastre. Şi restul clipelor il petrecem uitându-ne cu desăvârşire, dăruind totul fără bariere, refuzând uneori asertivitatea şi glasul propriei raţiuni. Într-o abnegaţie uneori prostească strângem fărâme de bunătate şi frumos.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor

Pâlc de margarete-n floare
Capu'-n faţa ploii-şi pleacă!
Trist e-albastrul din cicoare,
Bobocii n-o să-şi desfacă!

Nu se văd raze de soare,
Vremea astăzi e posacă,
Pâlc de margarete-n floare
Capu'-n faţa ploii-şi pleacă!

În a cerului altare,
Tobele nu vor să tacă,
Zarea pare că-i opacă,
Ramuri, frunze temătoare,

Capu-n faţa ploii-şi pleacă!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă caută iubire prin ninsori

Mă caută iubire!... prin ninsori,
Ce viscolesc atâta de rotund,
Când visele se-ncurcă uneori
Si-n dimineţi tăcute, se-ascund.

Apoi m-atinge cu o sărutare,
Mă vindecă de dor şi amintiri,
Uitărilor... ridică-le altare
Şi mă sfinţeşte cu nemărginiri.

Pe trupul meu omătu-i închinare
Târzie... şi scăldată-n răsărit,
Când ning luceferii a sărbătoare
Şi sufletul rebel... a tresărit.

Mă caută iubire!... prin zăpezi,
Când zorii ning a dragoste nebună
Şi fulgii tot aleargă-nspre livezi
De crezi că veşnicia se răzbună.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steluţele caută un cuibuşor.
Uneori le este dor şi lor.
Uneori se vor mângâiate
Şi niciodată uitate.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul

Ce schimbătoare e la munte
Lumina; cât ai scăpăra,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pân’la a ta.

Şi-un gând, un gând nebun îmi vine!
- Aşa-s poeţii uneori –
Să mă avânt până la tine
Pe puntea asta de culori.

Cu fruntea de lumini brăzdată
Să urc tăriile cereşti
Şi, când nici nu te-aştepţi, deodată
Să-ţi bat cu degetu-n fereşti…

Dar când să urc, frumoasa punte
S-a dărâmat, - ş-acuma norii
Au tras perdeaua cătră munte:
Nebuni sunt, Doamne, visătorii!

poezie celebră de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vin şi pleacă, dar povestea lor rămâne - uneori în memorie, alteori în inimă!

Daniela Gumann (4 mai 2022)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frenia

Marchez caietul.
Mă priveşte fix.
Apar.
Pândeşte. Rigid.
Nu pleacă. Şi iar...
Aici a fost.
Revine. Mă mut.
Le ia şi pleacă. Regres.
Când vine, le mută.
Frenia. Coşmar.
Ţip.

poezie de Maria Neski
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei ce vin sau pleacă

zorile s-au schimbat
după amiază
nu am ştiut
priveam pe geam
pe ram
un stol de gânduri răvăşite
mă risipeam aleatoriu într-o lume străină
uneori mă întorceam
unde...
nicăieri...
în suflet pătrundea încet întunericul lumii
era atât de rece în camera aceea
un singur gând aici
de straniu giulgiu acoperit
de albe flori de crin
pentru cei ce vin sau poate pleacă de aici

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Pentru cei ce vin sau pleacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare ţară îşi are visătorii ei.

citat din romanul Un secret în Los Angeles de Doina Postolachi (30 octombrie 2018)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În puţ pot cădea căscaţii. Dar şi visătorii.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de suferinţă

uneori, e nevoie de fierbinţeala lacrimilor
pentru ca dinăuntrul nostru să se evapore veninul lamentaţiei

uneori, e nevoie de cataracta lipsurilor
pentru ca subconştientul să poată vedea dincolo de aparenţe

uneori, e nevoie să renunţăm la un om
pentru a îi păstra amintirea vie
limpede

uneori, e nevoie de ghilotina deznădejdiei peste capetele noastre încoronate cu prea mult orgoliu
pentru a restabili echilibrul lucrurilor
pentru ca rugăciunile să îşi recapete gustul din copilărie

uneori, omul are nevoie suferinţă
ca de o resuscitare a simţurilor
ca de un restart lăuntric
pentru ca speranţa să nu rămână inertă
pentru ca sufletul să redevină
fecund

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă şi nu mai revin

Unele păsări pleacă, dar revin în primăvară.
Unii rommâni pleacă şi nu mai revin în ţară.

distih de Dumitru Delcă (2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sexul şi pâinea

Când toţi dorm, o linişte ciudată de cal fricos
joacă umbre pe spinarea aurită a celui care se ridică şi pleacă,
se ridică şi pleacă, se ridică
şi pleacă,
se clatină lustra, semn că mai mult decât
dulceaţa acestor buze, goliciunea acestor cuvinte,
dezmierdarea acestui nume,
aud apa cum sună, făina de grâu cum se-adună,
truda morilor dincolo de deal, dincolo de aceste toate,
nimicuri.

Ştiu, din ea nu se muşcă, din ea nu se rupe,
în ea se adâncesc coatele, se scrie prohodul, se îngenunchează
în faţa celui care se ridică şi pleacă,
se ridică şi pleacă, se ridică
şi pleacă,
dezbină şi înmulţeşte.
Trebuie să alegi, hai, trebuie să alegi.
Persuasiv eşti, diavole, dar eu voi fugi de tine,
căci asta e datoria ta, să mă prinzi.
Iar dacă reuşeşti acum, când prin toate alerg aşa, nemişcată,
o lumină senzuală va intra în sfera aceasta născocită,
ca un cuţit sclipitor, ascuţit,
deopotrivă,
în sex, în pâine.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

visător

Visătorii sunt mântuitorii lumii.

definiţie celebră de James Allen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năzuitorii reuşesc ceea ce visătorii doar cred.

citat din Usher
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul epuizării...

.. acestei negeneraţii

Acestei negeneraţii i-a lipsit gâtul
deşi îşi purta capul
pe perna norilor
ba chiar peste ploi

Chiar peste ploi
semnele vremurilor
ridicau curcubee
admirate de visătorii
de plumb din blocurile de asfalt

De asfalt erau lipite cuvintele şi şoaptele
purtate în lume
până ce va face gât

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori am o idee grozavă şi nu ştiu dacă vine de la mine sau pleacă de la mine.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Ridică-mă,
să nu cobor în rătăcire
şi-n lumea ce se surpă.

Nu mă lepăda amăgirii,
pregăteşte-mă,
şi fereşte-mă de slavă.

Când vremea vieţii cade în mândrie,
înfăşoară-mă în umilinţă
şi iartă-mă!

O, Doamne, iartă-mă!

poezie de Cristina Maria Purdescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!