
Lumea golită în noi
Ascuns e-n inima mea
Fulgerul iubirii tale,
Vâjâind precum o stea
Pe un nor prins în zăbale.
Hățu-i visul prelungit
Prin vertebre și prin sânge,
Unde dorul a zidit
Lacrima ce amar plânge.
Fulgerul va arde totul,
Chiar a inimii culoare,
Iubirea va fi resortul
Care va ieși la soare.
Și va prinde în cârlige
Rufele spălate-n doi,
În lacrima care frânge
Lumea golită în noi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Suspin de înger
Cum trece iarna fulgerând prin sânge,
Cum arde sângele prin fulgerul trecut!
Tu ești mereu sfârșit și început,
Doamne, pe fiecare cineva îl plânge!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul nu are o singură măsură. El poate fi ca fulgerul, ca gerul, ca lacrima, ca un asediu, ca o furtună, ca un apus de soare, sau chiar ca o stâncă.
James Clavell în Shogun
Adăugat de Doina

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am ascuns în mine
Glasul tău răzbate în inima mea
Prin petalele cuvintelor dulci,
Îmi vindecă mugurii de aprigă stea
Cernută în sânge cu ochi de năluci.
Se clatină în ceruri brownianul greu
Al sentimentelor de vis iradiate,
Cu iadeșul iubirii descâlcesc mereu
Experimentele de dor înnobilate.
Regula psihozei roade-n telefon
Oasele notelor muzical rotunjite,
Săruturi fierbinți se întorc în ton
Prin roua trăirilor pure și sfinte.
Fericirea înalță-n zbor de păpădie
Aripi mutuale, multiple, în timp,
Te-am ascuns în mine dulce poezie
Pentru iubirea acordată-n schimb.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca spoită cu false rubine
Fulgerul pașilor a fost tăiat ca un tunet,
Respirația măslinilor adună amintirea.
Stânca vertebrelor a scos ultimul sunet,
Pe-o sârmă de sânge curge-n aer știrea.
Un preot aparține altarului de coaste
Culese din farfuria cu respirații risipite.
Lumea s-așează în scânteia de oaste
Eliberând sfințenii din arse morminte.
Fulgerul întâlnirilor a fost purtat de tine
Cu o mască spoită cu false rubine!
.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschiderea iubirii prin propria ușă
Pe fereastra inimii universale fluturii
Soarelui plimbă lumina ochilor, fierbinte,
Caruselul încărcat de vise se-nvârte
În tumultul mângâiat de rotunde cuvinte.
Lumea pescuiește stele în noapte,
Luna prinde în valuri ecoul, încercarea
Zidește în trecere noastră eternitatea
Înaltă ca munții, învălurită ca marea.
În inima mea cresc rafturi de rouă și dor,
Condurul de aur îl lași amintire-n cenușă,
Doi îngeri te aduc grijulie în sufletul meu
Să-i deschizi iubirea prin propria ușă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de stea
Cad tencuieli din cerul plin de stele
Pe răsăritul meu de dealuri și vâlcele,
Unde florile s-ascund la tine-n sân
De când iubirii veșnic mă supun.
Cuvintele-s rostite în geamul singuratic
Pe unde iese-n lume mânzul meu sălbatic,
Aleargă-n gândul lui fierbinte și dulceag
Ca fulgerul pe-o dâră de amintiri în prag.
Tu îl aștepți s-alerge sub așternut de lună,
Să cânte ne-ncetat la a iubirii strună
Până cenușile din tencuieli cerești
Se transformă în stele și povești.
Mă cheamă netezirea zvâcnirilor dorite,
Sângele pulsează în curcubeie sfinte,
Îmi pui iubirii aromă în cafea,
O sorbim fierbinte în propriu-i miez de stea.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea, frumoasa mea...
Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima de scoici stelare,
A încolțit în piept târziu
Un fulg de frunză trecătoare.
Se-nalță, cade, reînvie
Pe pala vântului ștrengar,
Respir parfumul poeziei
Iubirii ce o port ca dar.
Frumoasa mea, frumoasa mea
Cu inima cleștar de vis,
Tămăduiește-mi rana vieții
Prin aripa ce m-a cuprins.
A încolțit ghinda candorii,
Stejarul s-a ascuns în noi
Pe culmea nemuririi care
Își spală fulgerele-n ploi.
Frumoasa mea, frumoasa mea
Iubirea ta-i parfum de stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima celui singur dorul arde, visul plânge, ființa se frânge a rugă și a iertare!
aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Dragul meu
Mi s-a stins din ochi făclia, sufletul mi s-a-nnoptat,
Inima în piept, mă doare, de când tu te-ai depărtat.
Cată lacrima izvorul, e pustiu aici, la mine
Și pe pleoape grele, dorul, mai zvâcnește sub ruine.
Am uitat să fiu copilă, m-a pătruns durerea vieții,
Am uitat de floare, fluturi... și de anii tinereții.
Am o lacrimă sub pleoape, pe ascuns, mai curge-n mine...
Nu vorbesc de fericire, mi-e atâta de rușine.
Masca de pe chip se frânge, sentimente se adună...
Tu, același gură-cască-n a destinului furtună,
Dai cu săbii ascuțite și răzbești și curge sânge
Peste gleznele-mi pătate. Doar sărutul tău mai plânge...
Am îngenunchiat, nătângă, la a timpului icoană.
A-nceput și ea să plângă. În genunchi se vede-o rană.
A trecut pe lângă mine, o speranță vai de ea.
Cu ce drept să mai rămână, când mi-i noapte chiar și-așa?!
Nu mai este-n mine soare, îmi plâng trecerea prin ploi
Și biserica iubirii azi e-nchisă. Vai de noi!
Se împarte viața toată în fragmente de pustiu.
Se lărgesc și se adună, unde oare pot să fiu?!
Cărui drum să dau crezare? Ce destin să se-mplinească?
Fără tine, mi-e frig, tare. Hai, întoarce-te acasă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar fulgerul
În taină te-nchini
Cuvântului care te rostește
Când strigătul tău grăunte
Purtat de vântoasele pustiului
Caută drumul apei
Prin adâncul rănilor maturizate
Prin geometria ecoului
Care nu se mai întoarce la gura rostitoare.
Pe țărmul cu farurile devorate de carii
Doar fulgerul mai poate călăuzi.
poezie de Ion Pascal Vlad din Risipiri în retină (2006)
Adăugat de Cody

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda din zborul adormirii
Înhumez norii instanțelor,
Hora veșniciei, niciodată!
Cuvintele ating ușor
Lacrima Profetului, înaltă.
Raiu-mpodobește tot ce mișcă,
Buciumă în floare răsărirea
Giulgiului de candelă și sânge,
Harul Lui atinge nemurirea.
A profețit credința-n vrednicie,
Lacrima surâde uneori,
Împodobesc în semnul Învierii
Chipul Lui de înger și de flori.
Lebăda din zborul adormirii
Vine azi în rugul meu de vis,
Păstoresc prin inima Ta steaua
Ce-n cupola ei durerile a stins.
Înhumez și plâng nevrednicia,
Buciumă în florărie glia
Unde azi smerenia-i credință
Îngemănând cu mama, România!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Geruie in inima mea
Mă geruie năprasnic dorul
Și iarna ce te caută prin lume
Cu zeci de trandafiri și lacrimi
Să mă-ncălzești Iubire astăzi.
Să mă-ncălzești să nu mă lași
În baia de parfum și sânge
În care inima și ochii mei
Se-neacă așteptându-te Iubire.
Mă geruie năprasnic Iarna
Și sufletul e prins în spini
În trandafirii roșii și-n iubirea
Ce scaldă-n sânge lutul alb.
Geruie în inima mea
Iubirea și dorul de tine!!!
poezie de Adelina Cojocaru (11 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ești, tu, veșnicie?
Iese fum din ochii nopții,
Îngeri blonzi stau la taifas
Printre miile de stele
Care ard în propriul glas.
Umezesc lacrimi de sânge,
Focu-n umeri înfrunzește,
Tunetul de sticlă spartă
Printre ploi mă urmărește.
Felinare dulci sunt prinse
Chiar și-n coarnele de cerb,
În singurătate crește
Fulgerul în care fierb.
Iese fum din ochii nopții,
Îngeri îmi pătrund în glas,
Unde ești, tu, veșnicie
Să stăm iarăși la taifas?
citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, iubirea mea
Stau trei copaci în curtea mea,
Cu toții îmi știu dorul,
C-ai fost pedeapsa cea mai grea
Și-mi plânge ochișorul.
Și umbra lor pe casa gri
Aduc tristețea care
Începe totu-a înnegri
Prin chin și disperare.
Dar eu afară am să ies,
Să caut altă floare,
Mă fac cu vorba înțeles,
Că tot ce-a fost... azi moare.
Nu mai e loc de amintiri,
Nici loc pentru iubire,
Ce-au fost odată trandafiri,
Îmi piere din privire.
Tu șterge lacrima de lut,
Că nu își are rostul,
Tu te-ai iubit cu cine-ai vrut,
Eu te-am iubit ca prostul.
Nu trage vorbe după noi
Cum că-i de vină mama,
Tu dai iubire prin război,
Dar astăzi mi-am dat seama.
Nu încerca să mă găsești,
C-ai să-ntâlnești în cale
Un drum spre deal... uitată-mi ești,
Ce duce duce tot la vale.
Mai prinde lacrima din zbor
Dacă mai ai ce prinde,
Eu pentru tine am să mor
Și ochiul se aprinde!
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea-i adusă de îngeri, din cer...
Noaptea închide-mă-n inima ta,
Ziua ia-mă în zboru-i înalt,
Vopsește-mi dorința de-asalt
În iubirea sclipirii de stea.
Buzele noastre să cânte în zbor
Săruturilor năvalnice-n dor.
Prin inima ta, prin inima mea
Zvâcnesc întrebări și răspunsuri
Cu pante moi dar cu urcușuri
În încercări de flori de catifea.
Totul e farmec și totu-i mister,
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele sting...
Stele sting și˗ți spunː noapte bună!
Cerul se închide ca miezul în alună,
Inima ta în inima˗mi se cuibărește,
Iubirea prinde aripi moi și crește.
În chindia clipei sărutul e prelung
Cum dulceața pâinii vine de sub plug,
Gingășia ascunde în vertebre mici
Mângâieri șoptite cu ochi de licurici.
Mă topesc în spuza sânilor fierbinți,
Părul tău de aur e aură de sfinți,
Cu degetele noastre desenăm ca semn
Trecerea vieții spre marele Eden.
Pe˗obraz iarăși răsare soarele regal,
În depărtări s˗aude un nechezat de cal,
El sparge cu copita miezul de alună,
Alergăm prin spații ˗ eu, soare și tu, lună!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Forme geometrice rupte
n-am plâns crucea,
n-am plâns mortul,
n-am plâns vocea
când m-am stins cu totul...
de ce aș plânge?
știu ca n-am murit
doar că inima se frânge
și curge ca un pietriș...
și tu n-ai plecat...
ai libertatea dorită
și eu înmormântat
devreme... pripită
daca-ș fi cunoscut un sânge
care să fie ca al meu
l-aș păstra, dar mă va frânge
sunt părăsit în antic, precum un muzeu....
și rafturile pline
ar arde dintr-o dată
și-or rămâne doar ruine
și țărâna lor uscată...
a clocotit în mine dorul
din spațiul nostru Arctic,
ne-am despărțit pe 7 corul...
tu în sol, eu în Atlantic...
am refuzat un soare cald
să ne poată dezgheța
tu regină, eu herald,
și orgoliul ne distanța...
am plecat și m-am întors
oase fără trup
și carne fără os
am început să mă astup...
poezie de Viorel Ionuț Pascan din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul de ceară
Cea mai frumoasa povară,
Cea mai plăcută,
Cea mai dureroasă,
Cea mai cea iubire
Este iubirea noastră.
Sub streașina ei
Cresc îngeri cu pene de soare,
Lăutele cântă
Sub degetele vântului
Ce trece prin pletele tale.
Eu sunt arcușul
Fluturilor ce ating corzile
Inimii împovărate
Cu stelele iubirii,
Cu trecerea amintirii
În cea mai frumoasă povară
În interiorul căreia
Aprindem împreună
Universul de ceara!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru acel om care a realizat scopul spiritual al vieții și care a devenit prin aceasta tolerant precum pământul, ferm precum fulgerul lui Indra și transparent precum un lac fără sedimente sau impurități, nu mai există rezervate noi vieți în această lume.
citat clasic din Buddha
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Am fost lacrima bucuriei și durerii
Am fost lacrima bucuriei părinților mei
Când am gângurit cu ochii țintiți către soare,
Când am atins cu mâna o gingașă floare,
Când am intrat în codrul parfumului de tei.
Am fost lacrima bucuriei părinților mei
Când am împărțit bucățica de pâine
Cu omul milostiv, c-o pasăre și-un câine,
Când am citit povești cu oameni buni și răi.
Am fost și lacrima durerii părinților mei
Când mi-am lăsat buchetul amintirilor acasă
Și am plecat în lumea diversă, curioasă,
Să-mi fac viața bună,-n credința cu temei.
Am fost și lacrima durerii alor mei părinți
Când suferința mi-a cuprins trupul și anii,
Sănătatea am cumpărat-o aiurea, cu banii,
Dar pe ei în viață nu-i pot avea, sunt sfinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!