Din țărm în țărm

[rafale]

Din țărm în țărm,
Intenții meschine;
Trenul demult a plecat-
Prin câte-o fereastră,
Mai poți vedea orizontul.

Blazoane pierdute-n
Vinul de cucută-
Pe ale mării piedestale,
Bufnița albă
Țipă.


Vis de triton,
Sub pleoape ard mocnit
Jelaniile-
În urma,
Fum de țigară...

2

Pe-al ghidușiilor albastru cântec,
Vântul
Deschide-n evantai
Culorile unor plimbări
Pe malul mării.

Urzite cu fire de lumină,
Aripi de fluturi
Ațâță vântul,
Prin doruri
Juvenile.


Și-n cântul
Lirelor de -opal,
Dezlănțuite porniri
Vor năpădi copacii
Neînfloriți.

Ca o rugăciune
Pentru iertare,
Ca un imn
Închinat
Prieteniei.

3

Prinți pitiți
În pagini de carte-
Blocate-s discuțiile cu Alexa;
Dezorientarea,
Mai ceva decât sida...

Alunecări prin
Rupturi de logică elementară;
Între apus si răsărit,
Numai
Gustul de pizza.

Nimeni în cameră,
Freziile-ncremenite-n
Propriul parfum.
O carte lăsată pe masă
Îmi amintește de mine.

Pereți de sticlă,
Amprentele vocale
Amplifică tăcerea.
Ca o treaptă de urcat,
Un nou naufragiu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dana Ene

Fereastra mării

Deschid fereastra mării
Să poți veni acasă,
Cu primul val ce spală
Pe țărm nisipul fin.

Pun pâinea aburindă
Și fructe dulci pe masă
Mânjind paharul sorții
Cu gust de roșu vin.

Deasupra am tavanul
În dâre de lumină.
Pereții - unduiri
Într-un tablou marin,

Pe strada pietruită,
Tăcerea grea anină,
Ca un țipar al vremii
Ce-mproașcă doar venin.

Deschid fereastra mării
Și te aștept cu gândul
C-ai să aduci firescul
Din lucruri înapoi,

Dând sens ființei mele,
Mai iute decât vântul,
Ce zgândăre privirea
Cu sfori de triste ploi.

Mareea zgomotoasă
S-acopere pământul
Ca nu cumva să cadă
În haos și declin.

Deschid fereastra mării
Să-mi poți aduce cântul
Sirenelor... și-apoi,
Iubirii mă închin!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uitare...

Când suflă vântul dinspre mare uitare,
Aduce zbuciumul cu el.
Învolburare, ceață și furtună,
Se sparg la țărm fără a avea un țel!

Se strâng la malul mării trăiri trecute,
Iubirea rătăcită aici se trezește,
Din marea învolburată, prin a ceții vreme,
Dragostea, la mal înflorește!

Te strig la țărm iubire,
Nu trebuie decât să-mi auzi chemarea,
Sunt sigura că vei veni într-o zi
Și împreună vom trăi visarea!

Totul e vis, totu'-i uitare,
Doar tărmul și cu marea au rămas,
Te-aștept de-o veșnicie și uitarea,
O rog să plece cu ultimul vas!

poezie de (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu semne visătoare

Înnoptez în corturile întunericului perfid,
norii nu plâng lăcrimează,
dorm și-n somn
dimineața se scurge în oglinzi.

Morile de vânt macină tăcerea
cu aripi de fluturi pe ciuturi,
de la țărmul mării, valuri albastre
trimit pescărușii în depărtare.

Mă aud în cuvintele mării,
inima bate în vocale sonore
cu semne visătoare
sub aripi de păsări exotice.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ferestre deschise

Daca vei parasi această primăvară si visul rătăcit,
Trezește-mă cu vântul ferestrelor deschise spre apus!
Dă-mi nemurirea lunii și împletește-mă cu-n răsărit,
Ce-ascunde in perdele de uitare, tot ce eu nu ți-am spus!

Pe mări pictate-n ochii tăi am ancorat corăbii între nori,
Însă furtuni le-au risipit la țărm uitat, scăldat de ploi!
Azi, pescăruși te-au sărutat cu vântul care îmi dă fiori,
Doar prin eclipse rătăcite ne mai atingem amândoi!

Ce vina port si cum sa fug? Ce-mi lași în sufletul pierdut?
Mă duci pentr-o secundă într-un abis uitat în flori de val,
Prin stropii ce se sparg la țărm pășesc ca un necunoscut,
Sunt naufragiat și-un orizont mă învelește cu-acest mal!

Un vis a mai rămas acum stingher prin nopți de catifea.
Iubirea mea te-a căutat mereu in frunzele cu ochi căprui!
Doar cântecul de valuri te-adoarme în stele și-n inima mea.
Cocorii care strigă acum în depărtari, te roagă să rămâi!

poezie de
Adăugat de Daniel LucaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

În bezna tunelului

Demult, am urcat într-un tren, fără vagoane,...
Era pentru prima data când urcam într-un tren
M-am urcat în primul tren din gara vieții mele
Ciudat, nimeni nu știa ce destinație are, nici eu
Mergea încet la început, șinele erau de vină,

Tot timpul, am stat cu ochii pe geam,
Am văzut tot ce se putea vedea...
Sate, comune, orașe, spitale, școli, biserici...
Am văzut mai multe biserici decât școli și spitale,
Și multe umbre cu chipuri de oameni,

Am văzut mai multe orașe decât sate,
De fapt am văzut sate cu pretenții de oraș
Ce bine că luasem trenul, nu erau autostrăzi
De ce? Nu vrem, nu avem nevoie, nu ne trebuie,
Mai bine cu trenul, cine să mai fure?

Am vrut să sar din tren, să o iau pe jos înaintea lui,
Am vrut să împrumut niște aripi, să zbor!
Încotro să mai zbori în zilele de azi?
Nici orizontul nu se mai vede de atâta nepăsare
M-am răzgândit, era prea multă rugină..., pe aripi

După un timp, trenul a intrat într-un tunel,
Oare urma să iasă curând din el?
Mi-a fost teamă, de când am urcat în tren,
Nu știam, cât de lung e tunelul în care intrasem,
Nu se vedea nicio lumină, la capătul lui

Era un tunel în care intrai, dar nu știai când ieși
Și dacă în tunel s-ar fi produs o catastrofă?
Unde am fi mers să ne vindecăm rănile?
Spitale nu avem, la biserică nu mergi să te vindeci
Să mergi toată viața prin tunel? E dezolant!

Mergeam prin tunel de o viață și tot întuneric era,
N-am cunoscut pe nimeni în trenul acesta
Oare care era stația terminus și când avea să fie?
Mai bine aș fi tras semnalul de alarmă!
Nu poți să-nvingi destinul, nu poți să-l deraiezi

Trecuse atâta timp, de când urcasem în tren,
Era înfiorător de întuneric, și trenul, tot mai mergea
Aș fi putut să sar din acest tren, al întunericului,
Mi-era teamă să nu-mi fracturez sufletul
Pierdusem atâta timp mergând prin tunel,

Când am urcat în tren eram tânăr, acum...
Parcă a trecut o veșnicie, este frustrant,
Să te urci într-un tren fără destinație,
Să nu cunoști pe nimeni de care să-ți amintești,
Și să rămâi toată viața... în bezna tunelului...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Dansatoarea

Ieșită din apă,
tânăra femeie dansa
sub clarul de lună
după un ritual și o muzică
știute numai de ea

Argintul stropilor
îi făcea corpul strălucitor

Nisipul, iarba, copacii
și chiar valurile mării
cântau odată cu ea

Numai vântul o acoperea cu frunze
ca niște solzi scânteietori

Înainte de ivirea zorilor,
o sirenă se îndepărta de țărm...

poezie de din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

E briza mării
Sau vântul de la apus
Ce-mi trece prin păr...

haiku de (5 martie 2013)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rafael Alberti

Cântec

Dacă vocea mea va muri pe țărm,
coborâți-o la nivelul mării
și lăsați-o pe plajă.

Coborâți-o la nivelul mării
și dați-i grad de căpitan
de fregată.

O, vocea mea decorată
cu medalia "Onoare Maritimă":
deasupra inimii o ancoră
și peste ancoră o stea
și deasupra stelei vântul
și peste vânt o pânză de corabie!

poezie clasică de , traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
în alte limbiEste disponibil originalul în limba spaniolă.
Este disponibilă și traducerea în engleză.

Cobor la malul mării

Dimineața cobor la malul mării
unde, după un anumit orar, valurile
se rostogolesc spre țărm sau spre larg.
Spun, oh, sunt atât de nefericită,
ce trebuie –
ce-ar trebui să fac? Iar marea-mi răspunde
cu glasul ei fermecător:
Iartă-mă, am mulțime de treburi de făcut.

poezie de din O mie de dimineți, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Red Bird Paperback" de Mary Oliver este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 41.39 lei.
Ioana Gărgălie

Ești Cupidon?!... Sau cine ești?!...

Sunt val de mare învolburată,
Sunt spuma mării neîntinată,
Cu învăluiri de brațe reci
Te-aduc spre țărm să nu te îneci!

Te spăl de tină, de păcate
Și de iubiri abandonate,
Te spăl de doruri, de ispite
Și de iubiri neîmplinite...

Trecutul îți îmbrac în giulgiu
Și te salvez din naufragiu
Iar zorii zilei care vine
Ți-i dau lumină pentru tine!

Tu mă cuprinzi sub clar de lună
Și cu săgeți îmi cânți pe strună,
În spuma mării te-nvelești...
Ești Cupidon?!... Sau cine ești?!...

Invoc și îngerii din cer
Să nu mă rătăcesc să pier!
Că vei pleca, iubite, știu...
E doar furtună!... Și-i târziu!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

În fugă

rafale

călători
pe inițiatice drumuri...
hârșâitul vibrației pizmei
deschide-n inimile rapace
palmele galbene
de ruscuțe.

martorii desculți
ai tăcerilor
surzi îs la chemarea adâncului;
prin sandalele lor,
prinse de crengi,
filtrată-i lumina.

așteptând
zile mai bune,
ciugulim ce găsim.
bețivul din șanț,
încă
doarme...

un alt crușeveanu-
piesă pierdută
dintr-un puzzle,
însoțit de-un bucătar,
prin vârtejul de frunze,
cu gândul hoinar...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Un fum, un foc, o țigară...

parfum și scrum de țigară
într-o cameră tristă și goală
lumina curge haotic
pe geamul spart de gânduri
o viață, un om, o țigară
stăteam de vorbă cu anii
trecuți, petrecuți
timpul se înghesuia în rucsacul nedesfăcut
aruncat aiurea într-un colț
fără sens, fără rost
uitase să plece departe
era tăcere într-o cameră închisă
doar scrum printre rânduri
plouă, într-o lume pierdută, uitată
aștept și îmi vine să plec
să dau de pereți cu viața, cu lumea, cu toate
pe tâmple curg gânduri ciudate
țigara arde pe masă
nu e nimeni acasă
decât un om și o țigară arsă pe o masă
înnod tristeți printre vise îngenuncheate
m-am rezemat de trupul ăsta un veac
a mai trecut un veac, și...
nu cer acum decât un foc și o țigară
un lucru firesc
în tulburătorul abis
al sufletelor rătăcite

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Aripi în apus

Erai atât de fericită
Pe malul mării, la apus!
Păreai o pasăre grăbită
Să se înalțe tot mai sus.

Îți urmăream plutirea lină
Ne-nțelegând cum pașii tăi
Creau ecouri de lumină
Și-n inimă-mi erau bătăi.

Privirea ta, pierdută-n zare,
Se înălțase și era
Mai fericită ca o mare
Când Soarele îmbrățișa.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

April

Într-o ramură-nflorită
E-agățat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-și cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
Adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
Cunoscând că-i numai vântul.

Mi-a zburat de mult din floarea
Sufletului pasărea,
Aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
Verde-n piept ca zarzărea.

O tot caut de atunci
Prin pădure, prin copaci.

Pasăre cu aripi lungi,
Unde ești și ce mai faci?

poezie celebră de din Cadențe (1964)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Albatroșii

s-au întors albatroșii la țărm
zborul să-și odihnească
au aripi căzute în evantai
mersul stângaci și greoi
parcă acum îl învață

pe plaja pustie își caută loc
o vreme aici să petreacă
să uite de dorul de mare
și marinari ce se roagă
când barca-n furtună
prea mult se apleacă

s-au întors albatroșii la țărm
cu aripi căzute
în evantai...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Țărmul

atingi ușor
a mea chemare
cu un sărut
acuns în valurile mării
în lacrima primului cuvânt ce a răsărit în noi
eram un țărm uscat de mare
eram o pagină smulsă de vânt
în albastru înfinit al unui gând
femeie, sunt aripă frântă
îți caut versul pe țărmuri de zare
te chem să te cuprind
să-ți spun în astă noapte
o șoaptă de iubire
să te dezmierd cu o vorbă de alint
între noi e trăire, visare
iubita mea, născută într-o zare
pe corzi line de vioară
în adierea dorului și lacrima gândului
e marea învolburată
și vântul lacrima o poartă
de zbor nebun, de zbucium trecător
pe țărm așteaptă un om
timpuri curg, se scurg
e stâncă, e dor
valuri se sparg și stânca ascultă-ascultă
femeie, dă-mi aripi să zbor spre infinit
să-ți mângâi trupul cu chemări
să te dezvelesc încet-încet de întrebări
să te învesc cu roua zorilor în zori
să te iubesc așa cum știu
cu patimă și dor
pe țărm de mare
tu ești trăire și visare
iubita mea născută dintr-un stop de mare
de ce mi-e dor de tine
tu dulcea mea femeie
parfum suav de orhidee
te-ai desfăcut în noapte
când stropi de ploaie se scurgeau pe trup
și te-am chemat în gândurile pure
să-mii fii regină
în pasul pur în doi spre nemurire
sunt arcă ce taina lumii o poartă
să risipesc cu un sărut
distanța ce ne poartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

albatroșii

s-au întors albatroșii la țărm
zborul să-și odihnească
au aripi căzute
în evantai
mersul stângaci și greoi
parcă acum îl învață

pe plaja pustie își caută loc
o vreme aici să petreacă
să uite de dorul de mare
și marinari ce se roagă
când barca-n furtună
prea mult se apleacă

s-au întors albatroșii la țărm
cu aripi căzute
în evantai...

în Leaganul toamnei (2018)
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și... nimic nu poate fi

Între mine, între tine
Nu-i nimic ce ar putea
Să aprindă licărire,
Să privească ochi de stea.

Între tine, între mine
Gol pustiul surâdea,
Se-neca speranța vie
Cerului ce ne veghea.

Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.

Între tine, între mine
Depărtare e de-un veac,
Ca-ntre noapte și lumină,
Între verde și uscat.

Nu e nimeni ce-ar visa,
Să unească două fire
De tristețe-n iarnă grea
Pe un pisc frumos de lună!

Între mine, între noi
Bate vântul și curg ploi.

Între tine, între mine
Nu-i nimic, ce-ar încerca
Să aprindă o lumină,
Să ne bucurăm de ea.
Nu e timpul și nici locul,
Și nici clipe de răgaz,
Tristă-i ziua, crud e focul,
Pal e roșul pe obraz!

Bate Între mine, între noi
vântul și plâng ploi!

La ce bun aceste toate
Când speranțele ne mor,
Când plecat-a tot înaltul
Pe o frunză, pe un nor?

Între mine, între noi
Nu-i nici noapte, nu-i nici zi,
Curg doar lacrime șuvoi
Și... nimic nu poate fi.

Între mine, între noi
Bate vântul, toarnă ploi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Gânduri încurcate

nu înțelegeam nimic
nici nu aveam ce
totul era murdar și trist
în mine, în jur
priveam cum țipă nebunia din mine
gândurile se lungeau în tăcere
supărat, le-am legat
de la apus la răsărit
sau de la răsărit la apus
nu îmi aduc aminte acum
oricum, acum, sunt scrum
umbra săruta cuvântul ce se poticnea pe lângă drum
asta știu sigur acum
visele au rămas rătăcite în pustiu
am simțit cum sufletele se răceau încet
pulsul absent
un fior stăbătea tăcerea
am aprins zorile, într-o clipă nebună
eram beat de tristețe
azi mă despart, de lume, de aer, de mine
pe cer, păsări fără rațiune
se zbat în vârtejul unui vânt
desigur și el nebun
dimineața pe țărm, nu a venit nimeni
pescărușii plecaseră spre alt meleag

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O viață pe ocean, pe val

O viață pe ocean, pe val,
O casă legănată pe-abisul de sidef,
Unde apa se-înalță și recade muzical,
Iar vânturile o țin tot într-un chef!

Șoim în colivie, mai am doar un dor mare
Pe acest țărm gri, același mereu, mereu:
Redați-mi gustul și sarea mării sclipind în soare,
Pulberea stropilor, pasărea furtunii în plonjeu!

Pe punte iarăși, stăpân pe mare și pe vânt,
Pe velierul meu mai iute decât toate:
Sus pânzele! Adio, adio, tu, pământ!
Negurile rămân în pupa, undeva departe.

În spuma albă ne-înfigem cu-întreg curajul,
Albatroși eliberați, spre geana zării –
Asemeni lor, ne vom găsi sălașul
În singurătățile din largul mării.

Pământul este demult pierdut vederii,
Norii au început deja să se încrunte;
Dar, cu nava zdravănă și bravi coechipierii,
Noi spunem, să vină furtuna să ne-înfrunte!

Cântecul din inima noastră trebuie să fie,
Când vântul și-apele aiurează sub cerul de cleștar,
O casă pe mare, unde imense talazuri bântuie!
O viață pe ocean, pe val!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook