Cu semne visătoare
Înnoptez în corturile întunericului perfid,
norii nu plâng lăcrimează,
dorm și-n somn
dimineața se scurge în oglinzi.
Morile de vânt macină tăcerea
cu aripi de fluturi pe ciuturi,
de la țărmul mării, valuri albastre
trimit pescărușii în depărtare.
Mă aud în cuvintele mării,
inima bate în vocale sonore
cu semne visătoare
sub aripi de păsări exotice.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.