Ești Cupidon?!... Sau cine ești?!...
Sunt val de mare învolburată,
Sunt spuma mării neîntinată,
Cu învăluiri de brațe reci
Te-aduc spre țărm să nu te îneci!
Te spăl de tină, de păcate
Și de iubiri abandonate,
Te spăl de doruri, de ispite
Și de iubiri neîmplinite...
Trecutul îți îmbrac în giulgiu
Și te salvez din naufragiu
Iar zorii zilei care vine
Ți-i dau lumină pentru tine!
Tu mă cuprinzi sub clar de lună
Și cu săgeți îmi cânți pe strună,
În spuma mării te-nvelești...
Ești Cupidon?!... Sau cine ești?!...
Invoc și îngerii din cer
Să nu mă rătăcesc să pier!
Că vei pleca, iubite, știu...
E doar furtună!... Și-i târziu!...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.