
Lebăda și balerinul
Când luminile-amutesc, un respir, o așteptare,
Roșu-cardinal cortina etalează-o scenă mare,
Din culise balerina, ochi închiși de tandre pleoape,
Se avântă-n pași de dans, ține publicul aproape.
Pentru cei ce n-o cunosc, e Odette gingașă fată,
Flori neîntâlnite vede, un tărâm străin ea calcă,
Geniul răului Rothbart fulgeră și apoi tace,
Lucifer din al său gând, într-o lebădă-o preface.
Balerini și balerine, pe un cânt din Univers,
Suntem toți și ținem ritmul după cum am înțeles,
Îndesat, pe talpa toată, tropăim s-audă-n Cer,
CEL ce-a scris scenariul vieții, adevăr și mult mister.
Uneori pe poante mergem în mirajul dimineții,
Numai astfel chemăm ziua, soarele, lumina vieții,
Luna ce aprinde-n noapte licuricii pe pământ,
Alteori plutim prin viață, duși de valuri duși de vânt.
... Si când iar cortina cade, lebăda-și înalță zborul,
După nori se pierde lin, îngerii îi țin isonul,
Intr-o lume-ndepărtată, o cortină se deschide,
Scena-i plină doar cu sfinți, serafimul îi surâde!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre balet
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
Citate similare

Cortina cade
privesc o piesă
de teatru, de viață
de viața asta murdară
în jur ruine roase de ani
scaune scrijelite sau rupte
într-un budoar cochet, foarte discret
un șobolan roade gânduri
uitate de mine pe masă
cortina cade întruna
nu acoperă căderea
uneori se mai ridică
trasă de doi păpușari
desigur beți
alteori ruginesc, se plictisesc
cad goale cuvinte pe scenă
unul, altul.. apoi nimic
piesa asta a luat sfârșit
într-un decor idilic și de prost gust
ce a rămas... nimic
nimic, decât gunoi
spectatorii pleacă grăbiți
să ajungă nicăieri
azi au uitat să aplaude
cortina cade și cade...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre teatru, poezii despre sfârșit, poezii despre prostie, poezii despre gânduri sau poezii despre cuvinte

Cortina cade
Priviți, plecăm cu toții, rând pe rând
Ca niște fluturi ce zboară doar o dată,
Cât de ușor ajungem o boare și un gând
Iar partitura noastră se termină îndată.
Cortina cade iute și peste-al nostru rol,
Mai fâlfâim plăpând din gene și aripă,
Apoi, plecăm Acasă, după un lung ocol,
Iar scena vieții, iată, dispare într-o clipă.
Rămâne scris aicea doar numele pe cruce
Și-o amintire poate, de omul ce am fost,
Urme săpate-n inimi ce lacrima aduce,
De noi depinde totul, s-avem mereu un rost.
Suntem atât de triști și singuri la plecare
Doar îngerul trimis, tăcut ne-nsoțește,
El sufletul ni-l poartă către înalta zare,
Unde o lumină albă în ceruri îl primește.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre suflet sau poezii despre inimă

Scrie, scrie Doamne!...
La lumina lumânării, când sunt îngerii aproape
si pe Cer secera lunii printre nori abia răzbate,
La o masă in livadă, sub un măr fără ispite
legile din veșnicie le dorim revizuite.
Un amendament Stăpâne, prăfuiti suntem de veacuri
condamnați pe- acest pământ, limitați in timp și spațiu,
O petiție noi scris- am, cerem să trăim mai mult
Tronul Tău si tribunalul s- aibă ultimul cuvânt.
Avocații să pledeze, preferăm pe cei din stele
printre ei, unul să fie, chipul drag al mamei mele,
Magistrați ce- mpart dreptatea, de se vrea, dintre cei sfinți
la procesul conștiinței, judecăți doar de părinți.
Scrie Doamne- o lege noua, cel puțin suta de ani
să trăim in zborul sacru, șterge tot ce- nseamnă bani,
,, Doctorii fără de- arginti"", grija lor copiii lumii
de istoria Sodomei s- aibă parte doar nebunii.
In lumina dimineții suntem bucuroși de viață
resetează- i Sfinte Tare, cei ce ard firul de ață,
Primeneste- n lung planeta, curăță in grâu neghina
taie gardul separării, lasă liberă gradina!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre legi sau poezii despre stele

Umblăm pe câmp fără popas
Umblăm pe câmp fără popas
sub zodii prin târziul ceas.
Hotare, veac, tărâm s-au șters.
Mai suntem noi și-un univers.
Pierdem în noapte, rând pe rând,
tot ce sub noi era pământ.
Și mergem iar în gând, la pas.
Un cer deasupra ne-a rămas.
Vreo stea când cade din țării,
fără să vrei, spre ea te ții
și poala-ți potrivești, s-o prinzi.
Lucirea numai i-o cuprinzi.
Și cumpănim ce e, ce-a fost.
Noroc înalt, pornit cu rost,
ne-ntâmpină de sus prin vânt,
să nu ne-ajungă-n văi nicicând.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre noroc, poezii despre noapte, poezii despre graniță sau poezii despre ceas

Mă rog...
N- am să mă mai rog de lume
nici de stele, nici de noapte,
Gândurile să- mi aprobe
TU prin vis să- mi fii aproape.
Te pictez cu mintea mea
mă privești, mângâi tăcerea
lacrimile- n loc de apă
ele imi cunosc durerea.
Se preling in noaptea albă
pe o pată de culoare,
Se unesc, ce armonie,
croiesc drumuri lungi cu sare.
Intorc fila- n pasul nopții
creionez al Tău portret,
Zorii zilei când se- adapa
iscalesc cu un sonet.
Nici de vânt n- am să mă rog
de vârtejuri sau de nori,
Ca să- mi pitroceasca soarta
o fac sfinții deseori.
In ulcica vieții mele
ca și mine din pământ
Ingerii suflă in cană
rău cu bine- amestecând.
Si când vreau ca să mă rog
să vad binele din rău,
Nu vreau martori, nici ispite
Sunt doar eu cu Dumnezeu!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre portrete
Unei actrițe
Ea joacă pe "Nevinovata",
Actriță minunată-i Tina!
Dar după ce cortina cade...
Ea face ce-a făcut cortina!
epigramă de Eusebiu Hotinceanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre actorie sau epigrame despre jocuri

Lunatic
E plină, e lună plină,
După perdeaua de nori se arată timidă,
Un astru celest, într-o lumina difuză,
O parte misterioasă, alta ascunsă.
Razele lunii îmi dezvăluie trupul,
Mă ating subtil, îmi golesc conținutul.
Soarele sărută zorile,
În timp ce, luna mângâie stelele.
După ce și-a jucat rolul,
La ceas de noapte,
Lasă luna să preia controlul.
Și privesc la luna-n semiumbră,
Atât de aproape și totuși atât de departe,
Mi se descoperă în faze,
E noapte senină.
E întuneric și eter,
E contemplare și mister,
Rotundă, semilună sau pătrar,
Un lunatic, mă declar.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Lună, poezii despre întuneric, poezii despre sărut, poezii despre nori sau poezii despre lună plină
Balerina
Univers de armonie
Și mister, de bună seamă,
După ritm e poezie,
După poante... epigramă.
epigramă de Constantin Tone din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre ritm, epigrame despre poezie, epigrame despre epigrame, epigrame despre dans sau epigrame despre balet
Ultimul rol, ultima scenă
Ieri ai avut aplauze, dar azi
Nimenea, când te vede, nu te știe.
Toți cred că viața ta e-o tragedie,
Toți râd cum faci numai un pas și cazi!
Nu te ridică nici un trecător.
Grăbindu-se, ei vreme n-au de tine.
Ieri te ducea în brațe un popor,
Iar șefii statului---în limuzine.
O, Doamne, duși demult sunt acei ani
Și-acum doar Tu mai vezi o bătrânică
Ce-n nopți târzii, pe-o bancă, sub castani,
Când vede oameni tremură de frică.
În camera ei mică, la etaj,
Cu ordine i-s pline trei sertare.
Ca pe gunoi, le toarnă-n sacvoiaj
Și coborând, le-aruncă-n drumul mare!
Apoi bastonu-i lunecă pe-asfalt
Și-atunci când vrând să-l prindă se destramă,
Parcă pe scenă a îngenuncheat,
Iar spectatorii toți la bis o cheamă!
18 iulie 2019
poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre trecut, poezii despre tragedie, poezii despre frică sau poezii despre bătrânețe
Rondelul pietrei din răscruce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce o piatră străluce;
Frumusețea-i divină tristețe alină,
Așezată-n răscruce, ține loc de cruce.
Cine-i, Doamne, de vină, când mama suspină?
Doar ei se pot aduce lacrimi să usuce
Într-o noapte senină, când luna e plină,
Între frunze caduce, pietrei ce străluce.
Răsăritul să vină, sub pleoape lumină,
Risipindu-i năluce, gândul să-i educe,
Rugă în cer îi duce, dureri îi reduce,
Pentru a ei tulpină, o mamă se-nchină
Într-o noapte senină, când luna e plină...
rondel de Olguța Trifan (17 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre vinovăție, poezii despre frunze sau poezii despre durere

De-aș putea...
Te- aș preface intr- o carte cu coperți din al meu suflet,
Fiecare filă- n parte să păstreze al tău umblet,
Pe cărări ce poartă umbra pașilor pierduți in doi,
Aș picta poteca noastră in prefața cărții noi.
Te- aș preface intr- o floare cu petale din sărut,
Frunzele să- ți fie palme, să cuprindă al meu trup,
Iar din roua dimineții, aș croi sirag de perle,
Lângă inimă, aproape, să le țin in vremuri grele.
Te- aș preface intr- un brad, un copac din veșnicie,
Mândru crește- n piatră seacă, verde corpul tău să fie,
Capul să- l așez pe- o creangă, să aud cum cântă vântul,
Pe o muzică ce- mi spune că suntem una cu gândul.
Intr- un zâmbet de copil, te- aș preface pe obrazul,
Care- adună lângă ochi, bucuria și necazul,
Râs ușor ce molipsește pe oricine- n preajma sa,
In surâsul unor ingeri, ce in vis îi poți vedea.
Dar în ce nu te- aș preface, n- am cuvinte să descriu,
Căci in minte- mi curg imagini, cum aleargă apa- n rău,
De- aș putea ca pe- o icoană, când voi fi chiar printre stele,
Să- o prefac in al meu suflet, tu iubirea vieții mele!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zâmbet, poezii despre verde, poezii despre trup și suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Oameni
Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt inimi, doruri, visuri, cânt.
Oamenii sunt nori, ploi, vânt și durere,
într-un fel în Ceruri, altfel pe Pământ.
Oamenii culeg gânduri semănate,
pentru visteria sufletului lor.
Cu ele plătesc zilele-adunate...
Bani... strânși pentru pleoape ce se-nchid când mor.
Copiii de ieri, sorii dimineții,
ca îngeri sau demoni asfințim, pe rând.
Toți venim Lumini, dar în dansul vieții,
ne stingem c-un zâmbet sau sfârșim urlând.
Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt nori, ploi, vânt și durere...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre ploaie sau poezii despre plată
Dorință
În ochi aș vrea să te privesc
Și chipul meu să-l oglindesc,
Să-ți rămână o suvenire dragă
Și când pleoapa cade într-un vis
Eu să izvorăsc din paradis
Și împreună în liniștea nopții
Să alungăm monotonia singurătății
Mă pierd, în deșert mă rătăcesc,
Când în adâncul sufletului tău,
Vreau să citesc. să scotocesc
Și alunecând în așteptare
Caut cu sârguință și ardoare,
Să descopăr în a ta pustietate,
Zarea liberă si largă-n care,
Pasărea și întinde aripile
Și-n al ei zbor, trilul să răsune cu dor.
Unde line-n valuri se revarsă,
În universul nostru astral
Și inimile se unesc, se contopesc,
Freamată și murmură-n adânc
Cântul dragostei profund,
Iar noi valsând, plutim în pași ușori
Duși de ai noștri dalbi fiori.
Să fim noi oare aleși de-al nost destin?
Din abis, pe culmi să ne-nălțăm
Până la margine de nori,
Și -mpreună s-ascultăm într-o simțire
Muzica n surdină până la asfințire
Și-ntr-o singulară răsuflare
Să transcedem viața pasageră
Și-n lumini cromatice mai apoi,
Pe tainice și misterioase căi,
Să ne continuăm drumu-n doi.
poezie de Georgeta Ganea (16 august 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre rai, poezii despre păsări sau poezii despre prăpăstii
Dorință
În ochi aș vrea să te privesc
Și chipul meu să-l oglindesc,
Să-ți rămână o suvenire dragă
Și când pleoapa cade într-un vis
Eu să izvorăsc din paradis
Și împreună în liniștea nopții
Să alungăm monotonia singurătății
Mă pierd, în deșert mă rătăcesc,
Când în adâncul sufletului tău,
Vreau să citesc. să scotocesc
Și alunecând în așteptare
Caut cu sârguință și ardoare,
Să descopăr în a ta pustietate,
Zarea liberă si largă-n care,
Pasărea și întinde aripile
Și-n al ei zbor, trilul să răsune cu dor.
Port cu mine-n sufletul pustiu
Dorința mi pură și profundă
De-a fi eu acea femeie
Ce inima-ți acordează, armonizează
Și vibrează și- n ale ei
Unde-n valuri care se revarsă
În universul nostru astral.
Și valsând, să plutim în pași ușori
Duși de ai noștri dalbi fiori.
Din abis, pe culmi să ne-nălțăm
Până la margine de nori,
Și -mpreună s-ascultăm într-o simțire
Muzica n surdină până la asfințire
Și-ntr-o singulară răsuflare
Să trancedem viața pasageră
Și-n lumini cromatice mai apoi,
Pe tainice și misterioase cărări,
Să ne continuăm viața-n doi.
poezie de Georgeta Ganea (23 august 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe

Glossă pentru artiști
Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Pictori și interpreți... Și uneori
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată,
Cutremurați de noapte și de soartă.
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții.
Durerea din culise nu o știm,
Doar pentru rolul lor mai suferim...
Am cunoscut artiști: poeți, gravori,
Ei schimbă rolul vieții uneori,
Zâmbesc când doliu-n suflete se lasă
În spatele durerii de acasă.
Circari și pictori, oameni, au oftat
Jucând un rol anost și trist, ingrat...
Dar au crezut în ei și au luptat,
Prin jurământul lor s-au ridicat.
Pictori și interpreți... Și uneori
Oameni zburând în goana după sori,
Cuvinte-aur, miere-n talisman,
Ocean de stele și iubire-n dar,
Sângeri pe buze și săruturi fine,
Un curcubeu, luciri diamantine,
A voastre sunt artiști! Vă aparțin!
De-aceea v-aplaudăm și vă iubim...
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată
În lupta și-n iubirea pentru artă.
Am suspinat... ne-ngenunchiați am fost
În zborul nostru lin pentru frumos.
Și am sădit pe brațe și în noi,
Altare de lumină pentru voi.
Un curcubeu în fiecare cânt,
Uniți prin artă și prin jurământ.
Cutremurați de noapte și de soartă,
Bătând străini în fiecare poartă,
Cu ochii-n lacrimi, drumul ne-am croit
Și mulți străini de artă ne-au hulit.
Precum Iisus ducându-și crucea grea,
Noi am ales a plânge și-a lupta.
Vulcani am fost, arzând ca o feștilă
În drumul nostru lin către lumină.
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Când se îmbracă-n umbrele tristeții
Și peste pleoape doliul vieții-și lasă
Dorul de prunci, de frați și de acasă,
Dorul de buni prieteni, de părinți,
Se simt firavi, pierduți, îmbătrâniți.
Sunt două vieți și-un singur suflet parcă
Mereu călătorind pe-aceași arcă.
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții...
Sunt un atom uitat în trenul vieții,
Un sâmbure ce ți-a-ncolțit în palmă...
Iubiți poeți, trec vamă după vamă
Și-n rând cu voi, urc treaptă după treaptă.
Ce minunată-i viața! Minunată!
Jocuri meschine, ură, gloanțe oarbe...
Călcați cu orice risc peste cadavre.
Durerea din culise nu le-o știm,
Durerea lor cu ei n-o împărțim...
Un vis, o mască, o clepsidră spartă,
Un clopot, poate-un nume și... o soartă.
Un joc de cărți, la care cel mai bun
Trișează primul la-nceput de drum.
Artiși cu temeri și tristeți deodată
Și ei iubesc... și suferă... și iartă...
Doar pentru rolul lor mai suferim,
Prin ei ne naștem și prin ei murim.
O clipă doar și timpul se oprește...
Actorul, dintre falduri, ne zâmbește.
O reverență și-un sărut fugar...
A mai trecut o zi din calendar
Și-același rolul nostru e mereu
Un mic artist, în viață, sunt și eu.
Doar pentru rolul lor mai suferim,
Durerea din culise nu le-o știm.
Zâmbesc ori râd deodată cu poeții,
Dar lacrimi au în ochi pe scena vieții,
Cutremurați de noapte și de soartă.
Am plâns cu ei, am râs cu ei deodată.
Pictori și interpreți... Și uneori
Am cunoscut artiști: poeți, gravori...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre artă, poezii despre promisiuni sau poezii despre poezie
Anotimpurile vieții
Când suntem în copilărie
Trăim primăvara vieții.
Radiem de bucurie,
Precum zorii dimineții.
Când vin anii tinereții
Toată lumea e a noastră.
E frumoasă vara vieții.
Suntem ca o floare-n glastră.
Când toamna vieții ne-a brumat,
Și când anii se adună,
Ne pare rău că nu am stat
Cu tinerețea-mpreună.
Iar când am intrat în iarnă,
Când se-așterne lunga noapte,
Sita vieții-o să ne cearnă
Și plecăm din viață-n moarte.
poezie de Dumitru Delcă (31 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe, poezii despre primăvară, poezii despre iarnă, poezii despre frumusețe sau poezii despre dimineață
Rugăminte pentru fiul meu
Când va trece timpul, cu bune sau rele,
Și tu vei ajunge ca un mare zeu
Zburând toată ziua numai printre stele,
Să cauți pe-acolo și sufletul meu.
Și să iei cu tine în a ta rachetă
Când vei sta la manșă pe fotolii moi
Ca o amintire, poate desuetă,
Poza aceea-n care suntem doar noi doi.
Iar când ai răgazul, ia-o mai aproape,
Și privește-mi ochii care au murit,
Ca atunci cu lacrimi calde pe sub pleoape,
Să-ți aduci aminte ce mult te-am iubit.
Însă am speranța că te vei întoarce
Într-o zi senină iarăși pe Pământ
Ca să vii la mine, așa cum se face,
Și să-mi pui o floare albă pe mormânt.
Și după aceea, bată-te norocul,
Am o rugăminte și ia bine seama
Du-te în grabă acasă și alină-mi focul
Și în lipsa mea, ai grijă de mama.
poezie de Octavian Cocoș (30 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre fotografie sau poezii despre foc

Scara de vis
Când vreau să scriu, mă-nalț, ușor, spre nori
cu ochii-nchiși, cu sufletul tăcut,
cu pași treptat grăbiți, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.
Și mi se pare că acolo, sus,
e-o viață care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
și-o port mereu, ascunsă într-un gând.
Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.
Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
și recitesc ce, printre nori, am scris.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întunecarea
Se-nalță drumuri lungi de fum
Și plouă...
Și lumea toată legănată-n vânt,
Visăm de-acum cu toți o lume mare
Dar mare-ntunecare-i pe pământ.
Sufletul parcă plânge de durere...
Odată cu cerul s-a închis și gândul
Ne întrebăm dacă e gând sau noapte
Și-n vis plutim o clipă printre stele.
E-n toamnă-n noi și-n lumea noastră este
Tot toamnă, dulce hibernare, apatie și vis.
Stau și privesc cu fața-n sus
Cum aleargă prinși de vârtejul vântului,
Pe păienjenișul albastru,
Ca niște corăbieri, câțiva nori solitari,...
Vestitori ai dulcelor ploi, ai clipelor tandre, ale tainicelor vise,
Aduc iubiri rătăcite la margine de mare
Și păstrează intactă urma de nepătruns a primei iubiri
Acoperă lumea cu valuri de cu valuri de ceață și de răcoare
Lăsând în suflet liniște și singurătate.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prima iubire sau poezii despre plâns

Noi suntem
De te întrebi cine sunt eu,
Ți- ar trebui ani de lumină,
In infinitul Univers,
Sa- mi afli vasta rădăcina.
Insiști să știi cine sunt eu?
Enigmă sunt, complexitate,
Și totuși spun, sunt parte fier,
Ce-a curs de pe planeta Marte.
Un strop din Venus am luat,
Granitu- mi este temelia,
Din Jupiter s-a strecurat,
In trupul firav, energia.
Și soarele in mine- a curs,
Orice- ntuneric, e lumină,
Șunt praf de stele pe pământ,
Sunt ieri și azi și ce- o să vină.
De mă întrebi cum mai sunt eu,
Ți- aș spune, sunt la fel ca tine,
Iubesc profund dar știu să iert,
Când nu-mi răspunzi cum se cuvine.
Suntem aici cu scop precis,
Au vrut și alții ca să vină,
Suntem din toate câte- un pic,
Din marea sursă de lumină.
Sunt eu, ești tu și suntem noi,
Azi ploaie, vânt, mâine furtună,
Ieri, tigrii, lei, lungi șerpi pitoni,
Doar porumbei pe vreme bună.
Suntem un tril de ciocârlii,
O bufniță in miez de noapte,
Suntem minune pe pământ,
Și îngeri albi unde sunt șoapte!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre viitor, poezii despre tigri sau poezii despre porumbei