Lebăda și balerinul
Când luminile-amutesc, un respir, o așteptare,
Roșu-cardinal cortina etalează-o scenă mare,
Din culise balerina, ochi închiși de tandre pleoape,
Se avântă-n pași de dans, ține publicul aproape.
Pentru cei ce n-o cunosc, e Odette gingașă fată,
Flori neîntâlnite vede, un tărâm străin ea calcă,
Geniul răului Rothbart fulgeră și apoi tace,
Lucifer din al său gând, într-o lebădă-o preface.
Balerini și balerine, pe un cânt din Univers,
Suntem toți și ținem ritmul după cum am înțeles,
Îndesat, pe talpa toată, tropăim s-audă-n Cer,
CEL ce-a scris scenariul vieții, adevăr și mult mister.
Uneori pe poante mergem în mirajul dimineții,
Numai astfel chemăm ziua, soarele, lumina vieții,
Luna ce aprinde-n noapte licuricii pe pământ,
Alteori plutim prin viață, duși de valuri duși de vânt.
... Si când iar cortina cade, lebăda-și înalță zborul,
După nori se pierde lin, îngerii îi țin isonul,
Intr-o lume-ndepărtată, o cortină se deschide,
Scena-i plină doar cu sfinți, serafimul îi surâde!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marina Tuturman. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.