Marina Tuturman

Scrie, scrie Doamne!...

La lumina lumânării, când sunt îngerii aproape
si pe Cer secera lunii printre nori abia răzbate,
La o masă in livadă, sub un măr fără ispite
legile din veșnicie le dorim revizuite.

Un amendament Stăpâne, prăfuiti suntem de veacuri
condamnați pe- acest pământ, limitați in timp și spațiu,
O petiție noi scris- am, cerem să trăim mai mult
Tronul Tău si tribunalul s- aibă ultimul cuvânt.

Avocații să pledeze, preferăm pe cei din stele
printre ei, unul să fie, chipul drag al mamei mele,
Magistrați ce- mpart dreptatea, de se vrea, dintre cei sfinți
la procesul conștiinței, judecăți doar de părinți.

Scrie Doamne- o lege noua, cel puțin suta de ani
să trăim in zborul sacru, șterge tot ce- nseamnă bani,
,, Doctorii fără de- arginti"", grija lor copiii lumii
de istoria Sodomei s- aibă parte doar nebunii.

In lumina dimineții suntem bucuroși de viață
resetează- i Sfinte Tare, cei ce ard firul de ață,
Primeneste- n lung planeta, curăță in grâu neghina
taie gardul separării, lasă liberă gradina!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

A venit Isus Mesia

Din cer Domnu a venit
Să ne-mbrace în lumină
Omul rău și rătăcit
La viața ca să vină

Și Isus Mântuitorul
Coborî jos pe pământ
De Tatăl să lege dorul
Să trăim al Lui Cuvânt

A venit Isus Mesia
În lumină să ne prindă
Să ne ofere veșnicia
Să trăim viața sfântă

Ceru Domnul l-a lăsat
Coborând dar printre noi
Să ne ierte al nost" păcat
Să trăim viața apoi

Să trăim în curăție
Mereu în neprihănire
Privind dar spre veșnicie
Din dragoste și iubire

A venit Mântuitorul
Să ne ia pe-a Sale brațe
Să ne fie El izvorul
Iubirii — să ne înalțe

Să ne fie El Lumina
Călăuză pe pământ
Ca noi toți întodeauna
Să trăim al Lui Cuvânt

Și astfel să fim lumină
Din lumina Lui Hristos
O viață fără vină
Să avem cu toții jos

Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trim doar Adevărul
Pururi sufletul curat
Nouă să ne fie țelul

Din lumină spre Lumină
Ochii să ni-i îndreptăm
Pe brațe El să ne țină
Mire Sfânt să îl avem

Astfel în neprihănire
Să trăim surori și frați
Doar prin sfânta Lui iubire
Lui în veci să-i fim predați

Umple-ne Isus de Tine
Pentru veci de-al Tău Cuvânt
Viața doar cum se cuvinbe
S-o trăim pe acest pământ

Glorie Doamne mărire
În veci fii dar onorat
Căci în marea Ta iubire
Viață veșnică ne-ai dat
28-10-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Așa suntem noi

Suntem limitați în timp,
Suntem limitați în spațiu,
Suntem limitați la viteză,
Suntem limitați la simțuri,
Suntem limitați la minte,
Depindem de soare,
Depindem de atmosferă,
Depindem de materie,
Depindem de viață,
Depindem de moarte,
În rest suntem relativi
În raport cu universul.

poezie de (10 octombrie 2013)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marina Tuturman

Lebăda și balerinul

Când luminile-amutesc, un respir, o așteptare,
Roșu-cardinal cortina etalează-o scenă mare,
Din culise balerina, ochi închiși de tandre pleoape,
Se avântă-n pași de dans, ține publicul aproape.

Pentru cei ce n-o cunosc, e Odette gingașă fată,
Flori neîntâlnite vede, un tărâm străin ea calcă,
Geniul răului Rothbart fulgeră și apoi tace,
Lucifer din al său gând, într-o lebădă-o preface.

Balerini și balerine, pe un cânt din Univers,
Suntem toți și ținem ritmul după cum am înțeles,
Îndesat, pe talpa toată, tropăim s-audă-n Cer,
CEL ce-a scris scenariul vieții, adevăr și mult mister.

Uneori pe poante mergem în mirajul dimineții,
Numai astfel chemăm ziua, soarele, lumina vieții,
Luna ce aprinde-n noapte licuricii pe pământ,
Alteori plutim prin viață, duși de valuri duși de vânt.

... Si când iar cortina cade, lebăda-și înalță zborul,
După nori se pierde lin, îngerii îi țin isonul,
Intr-o lume-ndepărtată, o cortină se deschide,
Scena-i plină doar cu sfinți, serafimul îi surâde!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arta și știința

În artă e o lumină
Ce ființa îți strivește
Și te urcă-n mai deplină
Cunoștință ce-ți tot crește

Și te-mbracă-n noi idei
Pe cărări a-nțlepciunii
Ca iubirea să o iei
Nu din colțurile lumii

Căci pe culmi ea te ridică
Arta— pe un vârf de munte
Și-n străfund ea îți aplică
Alte legi— mintea s-asculte

De vrei să pătrunzi știința
Și adevărul artei grele
Trebuie să ai credința
S-alergi astăzi printre stele

Arta vie— ea-i destinul
Ce trebuie să-l alegi
Tu să vezi în tine omul
Viața ca s-o înțelegi

Căci e cinva mai sus
Ce viață a pus în artă
Creatorul Sfânt Isus
Ce-ți vrea inima curată

El e arta și stiința
Ce în om a pus viață
Ne-a umplut cu cunoștința
Ce-nspre Sine ne înalță

Cel mai minunat artist
Dintre câți azi ni s-au dat
Pururea este doar Christ
Adevărul— Cel curat

Oamenii de pe pământ
Au creat— o artă moartă
După chipul Celui Sfânt
Împânzind planeta toată

Dar Isus Hristos Mesia
A creat o artă vie
Și ne oferă veșnicia
Celui ce vrea să îl știe

Arta Lui e— omenirea
Tot ce mișcă pe pământ
Și puterea Lui este iubirea
E— a Celui Prea Înalt Cuvânt

Noi de mâna Lui divină
Pe pământ am fost creați
Să fim zâmbet și lumină
Să trăim ca niște frați

Noi întreaga omenire
O vrem astăzi fericită
Dar ea de neprihănire
Fuge chiar și ostenită

Singura lumină sfântă
E Lumina lumii— El Hristos
A Lui dragoste ne-ncântă
Să trăim aici frumos


Pe vrășmași să îi iubim
Nu să le curmăm viața
Să îi smulgem de la chin
Mângăindu-le azi fața

Doar Hristos ne-a învățat
Să fim buni miloși curați
Pe vrășmașu încruntat
Să-l primim ca printre frați

Și lumina vieții sfinte
Pe cale să-i oferim
Să ne aducem dar aminte
Ca Hristos noi să iubim

poezie de (29 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Societatea ( puls - radiografie - tratament)

Se aud sunete ciudate,
O fi inima noastră ce bate?
Se văd semne de umanitate,
Câtă dragoste e în societate?

Multe întrebări fără răspunsuri.
Sunt prea multe neajunsuri!?
Dintre toți dumnezeii societății,
Cine este de fapt creatorul vieții?

Când bătăile inimii sunt tari,
Oamenii sunt foarte mari...
Când bătăile inimii sunt slabe,
Oamenii merg în patru labe...

Părinți ce nu-și cunosc copiii,
Copii ce cresc fără părinți.
Unde suntem, unde sunt viii?
Doar morții trăiesc printre sfinți?

Bătrâni ajunși fără identitate,
Uitați complet de comunitate.
Cine să cunoască istoria reală?
Copiii sunt îndoctrinați la școală.

Cine să îndemne la unitate?
Când autoritatea e doar în acte.
Cine să răspundă pentru fapte?
Când criminalii au imunitate.

Atâtea drame și atâtea tragedii,
Dar societatea este bucuroasă.
Unii trăiesc de parcă n-ar muri,
Alții supraviețuiesc și fără casă.

Iată frecvența inimii cum bate!
Comuniunea noastră este pe moarte.
Inima societății nu mai răzbate,
Iar doctorul este mult prea departe.

Acum este nevoie urgentă de tine!
Mare nevoie este acum și de mine!
Doar împreună putem supraviețui,
Numai prin înțelepciune putem trăi.

Atâta timp cât sângele pulsează,
Speranța noastră se înseninează.
Toți avem datoria de a muri...
Dar avem și bucuria de a fi vii!

Copiii sunt frumosul nostru viitor,
Bătrânii ne sunt baza cu istoria lor.
Societatea să fie un munte de iubire,
Escaladarea vieții să ne fie fericire.

poezie de (23 ianuarie 2023)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Îți aduc Isus onoare

Îți aduc Isus onoare
Și te laud și îți cânt
Căci ne-ai dat a Ta salvare
Oamenilor pe pământ

Cânt iubirea ta Divină
Și eu Numele-ți cinstesc
C-o viață fără vină
Tu mi-ai dat și te iubesc

A ta milă eu o cânt
Și iubirea Ta cea vie
Cât voi fi pe acest pământ
Căci privesc spre veșnicie

Îți cânt Doamne a Ta Ființă
Pururea eu te slăvesc
Și Isuse prin credință
Ființa mea îți dăruiesc

Cânt Isus a Ta lumină
Al Tău har ce mi l-ai dat
Căci mă vreau fără de vină
Să fiu Doamne mai curat

Mai aproape azi de Tine
Și Isus de-al Tău Cuvânt
Să văd ziua care vine
Când ne duci în cerul sfânt

În Lumina Feței Tale
Ființele să ne zidești
Să ne fii izvor și cale
Pe brațe să ne primești

Să fim Doamne o lumină
Din Lumina Ta Isus
Cu-o viață fără vină
Și un duh Ție supus

Umple-ne de-al Tău Cuvânt
Să trăim neprihănirea
Viața-ntreagă pe pământ
Să ne dărui mântuirea

Ca să fim ai Tăi Isus
În veci și în veșnicie
Să-ți cântăm în ceruri sus
Slăvit Numele îți fie
21,21-01-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împletiți doar în lumină

harul Sfânt al Lui Hristos
iată și azi ne învață
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineață

curați sfinți și în lumină
viața nouă s-o trăim
cu toți să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim

asta-i noua-nvățătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat

nu păcat — nelegiuire
nu minciun㠗 ci-Adevăr
străpunși toți azi de iubire
Hristos să ne fie țel

în lumina mântuirii
toți să fim astăzi zidiți
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toții sfinți

harul Tău Isus îl vrem
și lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă

Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire și dar

îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veșnicie
ce-i curat și e frumos
pururi țintă să ne fie

nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viaț㠗 pace
Domnul vieții — venit jos

nu păcat — nelegiuire
ci sfințenie — lumină
și nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne țină

cum viața ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire și păcat
ci Isus și-al Lui Cuvânt

împletiți doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viața fără vină
ca noi toți să ne sfințim

cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viața
ca zăpada azi încât
să ne lumineze fața

pe Hristos îl vrem drept lege
și aici să-mpărățească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească

Lui ne vrem pe veci supuși
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduși
chiar și în această lume

în Hristos și pentru El
vrem viața s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim

glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veșnicia
și viața cu folos

poezie de (22 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marina Tuturman

Noi suntem

De te întrebi cine sunt eu,
Ți- ar trebui ani de lumină,
In infinitul Univers,
Sa- mi afli vasta rădăcina.

Insiști să știi cine sunt eu?
Enigmă sunt, complexitate,
Și totuși spun, sunt parte fier,
Ce-a curs de pe planeta Marte.

Un strop din Venus am luat,
Granitu- mi este temelia,
Din Jupiter s-a strecurat,
In trupul firav, energia.

Și soarele in mine- a curs,
Orice- ntuneric, e lumină,
Șunt praf de stele pe pământ,
Sunt ieri și azi și ce- o să vină.

De mă întrebi cum mai sunt eu,
Ți- aș spune, sunt la fel ca tine,
Iubesc profund dar știu să iert,
Când nu-mi răspunzi cum se cuvine.

Suntem aici cu scop precis,
Au vrut și alții ca să vină,
Suntem din toate câte- un pic,
Din marea sursă de lumină.

Sunt eu, ești tu și suntem noi,
Azi ploaie, vânt, mâine furtună,
Ieri, tigrii, lei, lungi șerpi pitoni,
Doar porumbei pe vreme bună.

Suntem un tril de ciocârlii,
O bufniță in miez de noapte,
Suntem minune pe pământ,
Și îngeri albi unde sunt șoapte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marina Tuturman

Fără explicații...

Intr- o adiere blândă, tu te pierzi in văzul lumii,
Aduni gândurile- n palme si le numeri ca nebunii,
Când ai obosit să aflii doar din ele sensul vieții,
Sorții te abandonezi, rostuiesti alte concepții.

Cum că viața- ți este dată, din iubire fără ură,
Fără frici, fără mânie, fără de sindromul,, turmă",
Fără să dai explicații, singur soarta ți- o croiesti,
Harul tău ți- e călăuză, far ți- s legile Cerești.

Nu știi către care zare, inspre est sau spre apus,
Să- ți batătorești cărarea, să audă ce- ai de spus,
Răsăritul să îți nască, frunze, flori pe trunchi uscat,
Iar la vest maritul soare, să n- apună niciodat'.

In cadranul unui ceas, timpu- n secol se măsoară,
Mugurul ce prinde viața, umbra trunchiul o- mpresoară,
Pe pământ, păduri de oameni, prinși de Cer și in adânc,
Vor sfida mesajul morții, vor fuma al morții cânt.

Și din hău când se- ntrupează, pe spinarea unui rac,
Să pornească- mpiedicată, pasul ei să țină- un veac,
Numai unul înainte, alții trei tot înapoi,
Tot pe loc să ducă ritmul doar prin ceață și nevoi.

Noi cu torța vesniciei, vom gusta din ce- o să vină,
Răsăritul lângă noi, iar apusul ani lumină,
Când ne- om plictisi de viață, cu o frunză de trifoi,
Vom doini doar printre ingeri, sfinții vor cânta cu noi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina sau Intuneric?

'Când omul crede că urmează lumina, se trezește alergând spre întuneric.'

În râuri de lumină
Prelinse dintre nori
Citesc slovă dinină
Când simt păcatu-n pori,

În lumea citadină
Cuvintele-s comori
Ce taie și dezbină
Neghina dintre flori

Și caut o pricină
Minciunilor din zori
Dezamăgiri și vină
Când noi ne credem sori

De ură lumea-i plină
Noi desenăm culori
Ispita să ne țină
Fără judecători

Vorbim noi de lumină
Dar suntem prea ușori
Că seara va să vină
Fugim iar trădători

poezie de
Adăugat de Monica TrifSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie

Trăim puțin

Trăim puțin, se scurge lunga vreme
Pe lângă noi, prin noi și peste noi,
În rădăcini ne ducem și-n poeme
Și parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puțin. Și nu vedem salcâmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Și parcă ieri compătimeam bătrânii
Că merg încet. Iar mâine înspre înalt
Tărâm vom trece. Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfârșit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puțin. Și doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Când vreme peste nou un giulgi întinde,
Când tot murim, depinde cum murim.
Trăim puțin și nu avem ce face
Și zbuciumul e fără de folos.
Dar până ce vom reintra în pace –
Deși puțin, hai să trăim frumos!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Să nu mă condamnați!

Să nu mă condamnați atunci când plâng,
Când uneori mai cad pe-al vieții drum...
Voi nu-nțelegeți cât de tare doare
Atunci când visul se transformă-n scrum...

Să nu mă condamnați atunci când tac
Căci vorbele pot fi de nu gândești
O armă ce-i perfidă și ucide
Încrederea când sincer mai iubești...

Să nu priviți la mine-ntrebători
Când voi căuta răspunsuri printre stele...
Simt inima în piept căutând ceva
Și voi găsi Lumina printre ele...

Iar dacă nu puteți să mă-nțelegeți
Când vă privesc cu ochi înrourați
Crezând în pace, dragoste și viață
Să m-acceptați dar... nu mă condamnați!!!

poezie de
Adăugat de Theo van BeckSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Petiție

Ne naștem condamnați la moarte
Toți, echitabil, în sentință...
În fond nimic nu ne desparte;
Suntem, predestinat, neființă.

Criteriul este unicat;
Ne prosternăm pe firul vieții...
Crezând că promovând păcat,
Visăm eternul dimineții...?!

Cu programări de subzistență
În simpli reproducători,
Facem doar actul de prezență
Și parțial... 'n educatori.

Îndreptățiți la răzbunare
-Să cerem la Divin dreptate-
Am câștiga perpetuare...
De-am renunța la rău, păcate.

Propun lumii, în circumstanță,
Să ne semnăm, cu toți, pe listă;
Să dăm iubirii importanță...
Sperând Suprem răspuns;... "Există!"

poezie de (23 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Închisori cu ferestre spre cer

Rătăciți printre vremi
Mereu triști, obosiți
Încărcați de nevoi,
Suferințe și boli -
Suntem prinși în hățiș.
Prizonieri pe pamânt
Plini de ură și-n gând,
În vârtej ne rotim
Într-un cerc vicios.
Nu mai știm ce e jos
Nu dorim decât sus.
Suntem tot mai flamânzi
De putere și bani,
Nu mai știm de cuvânt
Am uitat ce e sfânt.
Ne ucidem părinți
Și ne vindem copii,
Pe bâtrani îi lăsăm
În azile zălog.
Nu privim către cer
Doar spre ce-i efemer
Și datori pe la bănci
Ani am pus amanet
Pentru câțiva bănuți.
Traiul nostru-i acum
O ruletă de joc
De pariuri, noroc,
Unde vieți azi jucăm.
.......................
Nu trăim ci suntem
Prizoneri de închisori
Cu ferestre spre cer.

poezie de (20 februarie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie

Acest conținut nu e disponibil momentan

întind un cearșaf lângă un alt cearșaf / lângă un alt cearșaf / până acopăr tot nisipul
aici e locul unde nu vine niciodată primăvara
aici e locul unde nu poți scrie un poem

aici e locul unde nu ai nimic de spus

ca o casă fără oameni / 24 de ore de singurătate lângă o sobă veche

tu ești un coyote care vine să mă adulmece seara
dar carnea mea e prea uscată / vii și pleci / vii și pleci

//sunt ca o papușă care suferă de ms/ doctorii în halatele lor albastre
mă veghează neputincioși //

toate formele de distrofie sunt periculoase / asta ți-am spus în ultima scrisoare

suntem ca un grup de control care nu știe ce trebuie să simtă
când se fac experimentele pe noi

dar aici / în lumina dimineții ne vedem cel mai bine petele de pe piele

îmbinările dintre oase / aici nu sunt stâlpi de tensiune / funcționăm fără curent electric

aparatele se alimentează de la soare și e o creștere continuă a neliniștii odată cu lumina
până când bruma care cade dimineața ne liniștește

și pornim pe jos către acea casă singuratică

între noi un zid de nisip ce se scurge senin / scurtcircuite în creierele noastre

înnodăm cearșafurile albe până obținem o linie continuă

un puls care ne trezește la viață și continuăm să trăim/ nimic în acest poem nu este despre

despre durere sau păsări/ doar corpuri care se conservă pentru o nouă viață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florin Găman

Ascultă-ți inima...

Viața ce o trăim în realitate
Nu este o regie de vise realizate
Înainte de tot și toate
Să oferim bunătate

Fii sigur că vei avea parte
De ale tale fapte
Și până la moarte
Să crezi în Divinitate

Ne dorim și iubim
Prea mult... dar nu se poate
Vorbim și făptuim
Prea puțin... dar se poate

Visăm în fiecare noapte
Și ne trezim cu priviri încețoșate
Ne uităm unul la altul de aproape
Și uităm să fim buni... suntem departe

Suntem firi distincte
Cu multe instincte
Alergăm fără oprire
Nu înțelegem și alegem să nu știm iubire...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marina Tuturman

De-aș fi știut...

Rămâi departe-n vis fereastră-mpodobită,
De mâini ce lucră-acum cu drag in veșnicie,
Pustiul da târcoale, se-aude un colind,
Ad-hoc înfăptuit, de vrabii la chindie.

Perdeaua este trasă iar golul tot sporește,
M-atinge dorul vostru prin fulgi aduși de vânt,
Azi mamă tu faci julfa și tata taie vreascuri,
Cu duhul vostru-n Ceruri, căci trupul e mormânt.

Aș mătura tristețea si-aș sorcovi chemări,
Până la voi s-ajungă dulceața din cuvânt,
Acum mamele, tații, ai mei colindă pruncii,
In Cer unul se naște și altul pe pământ.

De-aș fi stiut demult că trecem ca o umbră,
Ce piere când vin nori și-n asfințit de soare,
Rugam ieri Infinitul să nască încă-un astru,
Ca umbra celor dragi să vină pe cărare.

Prin geamul aburind mai pâlpâie Lumina,
Fantasme pe pereți croiesc candela, focul,
De-aș fi știut atunci că toti suntem o rouă
Rugam des nemurirea azi să-mi vedeti nepotul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca Isus din Nazaret

Nu pe-a mea înțelepciune
Eu viața îmi zidesc
Ci pe-a Lui Isus Sfânt Nume
Lui ființa-i dăruiesc

Prin credința în Hristos
Îmi zidesc mereu ființa
Și eu umblu aici jos
Trăind viața și credința

Numai El este lumina
Care ni s-a dăruit
Să ne fie-ntodeauna
Comoară și mărgărit

Nu-i nimeni în Univers
Ca Isus din Nazaret
El de Tatăl cel ales
Să ne dea la viață drept

Numai El e îndurarea
Viața fără de hotar
El e Ușa și salvarea
Fericirea dată-n dar

Doar Isus e Adevărul
Stânca vie a mântuirii
El în viață ne e țelul
Domnul vieții și-al iubirii

Numai El și azi ne ține
Curați sfinți și fără pată
Să trăim cum se cuvine
Fii ai veșnicului Tată

Nu pe-a mea înțelepciune
Mă reazim pe acest pământ
Nici pe vr-un lucru din lume
Ci pe-al vieții Sfânt Cuvânt

În Hristos eu mă încred
El îmi este Domn și Mire
De aceea nu mă pierd
Căci Isus este iubire

Mâna Lui doar mă conduce
Și viața îmi oferă
Chiar prin jertfa de pe cruce
Să trăiesc o nouă eră

Căci Hristos îmi e comoară
Aici cât eu mai pășesc
El la ape mă coboară
Numele să i-l cinstesc

Nimeni nu mă înțelege
Și nu-mi face viața vis
De sine ca să mă lege
Ca să intru-n Paradis

Doar Isus Hristos Mesia
El mă leagă și mă ține
Să îmi fie bucuria
Și viața care vine

Nu e nimeni nici n-a fost
Altu pe acest pământ
Să fie omului rost
Să-i dea viață-n cerul sfânt


Nimenea n-are putere
Decât Mesia — Hristos
Să ne ducă-n alte sfere
Sus în cerul glorios

Doar Hristos este viața
Harul sfânt al vieții noi
El ne spală dimineața
Și prin rouă și prin ploi

Unde-i Isus e lumină
Dar Hristos unde lipsește
Plini sunt oamenii de vină
Căci nimic nu-i curățește

Prin Isus suntem spălați
De păcat — nelegiuire
Doar prin El suntem curați
Și-avem pace — mântuire

Numai El ne-ntinde mâna
Martorul cel Credincios
Ne dă harul și lumina
Domnul Vieții — El Hristos

El ne ține și ne leagă
Numai de a Sa Ființă
Să trăim viața-ntreagă
Prin iubire și credință

Nu mai e nimeni sub soare
Să ne ajute ca Hristos
Toți în Numele Lui mare
Să trăim aici frumos


Doar Hristos ne e menirea
Harul sfânt al vieții noi
Ce ne dă nepriănirea
Și-a vieții sfinte ploi

Numai El ne înțelege
Să fim sare și lumină
El viața ne-o alege
Ca pe palme să ne țină

În Isus și pentru El
Viața nostră o trăim
Pe-al vieții veșnic Miel
Pururea noi îl cinstim

Evanghelia Lui vie
Ne este doar Îndreptar
Și cu ochii-n veșnicie
Ne zidim prin al Lui har

Căci Isus e îndurarea
Și lumina mântuirii
Numai El este salvarea
Din prinsoarea crud-a firii

Tatăl Sfânt doar ni l-a dat
Ca Domn și Mântuitor
Fie-n veci glorificat
Al nostru veșnic Păstor

Fie-i slavă și mărire
Tatălui din veșnicie
Căci în marea Lui iubire
Ne dă viața veșnic vie

Glorie dar Lui Mesia
Cântă-i Mirelui cel Sfânt
El ne este bucuria
Al Lui Dumnezeu Cuvânt

Slavă cinste și onoare
Tatălui și Lui Hristos
C-am primit și noi salvare
S-avem cerul glorios

Și cu Domnu vom trăi
Pe pământ și-n veșnicie
Noi copii doar îi vom fi
Cinstea salva — a Lui fie

Să-i aducem dar mărire
Celui Sfânt și Prea Înalt
Căci în marea Lui iubire
Chiar pe Fiul Lui ne-a dat

Laudă dar Lui Mesia
Cu toți azi să îi cântăm
Căci ne oferă-mpărăția
Haideți ființele să-i dăm

poezie de (19 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Invitație, la viață...

Cuibul berzelor ne așteaptă...
Stânci golașe, în jur natură,
Cu voințe pătimașe
Toate sunt la îndemână,
Viață vie sau furtună...
Sub cerul capricilor,
Cu ispite fără număr,
Căci viața nu e glumă,
Tinde doar spre înălțimi,
Doar e Marea aventură.

Vântul sorții ne soptește
Răspândind în jur ispite,
Că iubirea-i lucru mare,
Aripile ei vioaie
Poartă fără de tăgadă
Doar povești nemuritoare,
Fiindcă sunt în mare vogă.

Timpul curge pe cărări
Țesând amintirile...
Dor cu dor se împletește
Luminând spiritele,
Sus pe deal, jos pe cărare...
Noi capricioșii lumii
Ne trăim momentele,
Un torent de viață vie,
Stăvilit fără de vrere
Doar de-o singură chemare.

poezie de (29 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook