Pseudopoem

deie-ţi Dumnezeu lumină, doamnă,
nu-ţi mai ţine virginitatea pierdută la uşă,
e descuiată

la soroc spune-i ţâţa pruncului
să-i rostească laptele pe buze
un poem verde-crud

suit în cocoaşa semnului de întrebare,
la interogatoriul timpului
mărturisesc a-ţi fi dat sămânţă
ţie, ce-ţi zaci virginitatea pierdută la uşă

nupţialitatea cu Dumnezeu ai făcut-o la urmă,
după ce m-ai renăscut Luceafăr
că vorba lu' nea Mihai
e strâmt aici, în lume

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de Pământ

adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr şi ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoaşterii de mâine îngerul de Pământ
bea şi mănâncă
la masa sângelui şi a cărnii proprii
cocoaşa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme

în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
îşi va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ

dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorinţă şi prunci,
are toate amorurile îmbătate de neexistenţă când viul
încă mai suceşte minţile cărnii

nu cunosc vorbele de la fântână
când şi unde
e nupţialitatea visului în secunde, fecioare de timp
în haremul sultanului Suflet

tihneşte-n cuvinte a-şi deschide sicriul
îngerul de Pământ

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri albe cu prozaic

în sânul iernii cerul e un mamelon,
cu buze de văzduh pruncul soarbe licoarea
prin pielea lui neagră hrăneşte amfibiu morminte,
acele eternităţi ale stomacului său
la care se divide domnul Dumnezeu
monstru (sacru) al lumilor,
sacrificat pe un altar de coajă a preacuvântului
irostit

la ţâţa iernii alăptează noaptea poeţilor
Dumnezeu se întinde pe podeaua viselor despre Sine,
îşi caută o nouă religie, trezind în palme scribii
stihurilor de rugăciune;
la ţâţa iernii aş putea şi eu să pălmuiesc alt dumnezeu
replăsmuind Constituţia Olimpului...
Că mare-i grădina Ta!!!

în lumea asta, Tată, de oriunde aş privi către sus văd numai ţâţe
în pantalonii Tăi doar poeţii
îţi mai sunt organe genitale, împerechindu-se
cu toată agoniseala mormintelor,
Tu vrei să te lepezi de religie, zici...
vrei democraţie?
omul se va închina Întrebării!

Nu...
... domnule Dumnezeu,
în sânul iernii, prin buze de lege de alb
mai lasă-mă să îndur, de cerneală
hemoragii interne-n interioare biserici,
cu Tine preot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem schizotim

momente ţes arcuşul în suiş de ape la a existenţei fântână
noaptea miroase a întuneric
rugăciunea ne lichefiază a umple cocoaşa semnului de-ntrebare
din rana umbrei curge un firişor de pace, un puroi de lumină
îngerul beţivan e-mpuşcat în aripa aeriformă

sămânţa nefiinţă se decojeşte către mâine
miezul tăcerilor e cazat la hotelul minţilor rătăcitoare
tu eşti femeie cu fântâni în ochi şi-n ciutura tristeţii ai zări
orizontul e însă o păcăleală între cer şi pământ
ca o frontieră dintre două ţări din UE

la meteo zice de un front atmosferic siropos,
aere ce ţi le dai respirându-ţi sângele
a pofte

în rest erau aceleaşi păsări, era aceeaşi cenuşă,
Dumnezeu umbla nud ud de amorul de sine
eu sunt un megieş al căderii de frunză,
brâu dezrobit din ruşine,
pot să-ţi mărunţesc mărul în dantură de Şarpe

acolo puţin să-ţi curgă lapte
din ţâţa aproximativ statuară,
să stingi setea copilului din mine cu o duioşie de fiară

aproximativ seară,
lumânarea creşte la sân pruncul rădăcină de rugă
în grădina cu melci timpul conjugând clipa
dedesubtul unui veac
de carceră-n cuget

când noaptea e-n muget
nu mă trezi
doar aminteşte-mi în vis
că mâine e o nouă zi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă lui Dumnezeu

Lumină de dumnezeire,
al tău smerit pribeag
m-ai renăscut spre nesfârşire
venindu-mi Tu, în prag.

M-ai adunat din depărtare,
oaia cea pierdută...
fost-am şi eu într-o pierzare,
dar nu necunoscută.

Tu m-ai ştiut din timpuri mari,
aici... eu le-am uitat...
Tu Doamne, Tu, veşnic apari
să nu cad resemnat.

Dragostea Ta mi-a dat iubire
şi-am învăţat-o în timp...
zilnic aştept a Ta venire,
sufletu-mi să irig.

Când Te privesc printre lumini,
de Tine sunt aleasă...
mă simt crăiasă printre crini,
a Ta, veşnic Mireasă.

Tu Dumnezeule Măreţ - taină de mistere,
pe cine cheamă al Tău Fiu
asculţi şi-i dai putere
să urce trepte-n Azuriu.

Acuma vin la Tine,
tot eu, din început...
să mă întroc de unde,
plecat spre neştiut
în zile sumbre şi senine,
ce mi le-ai dat şi m-au avut
doar ca să fiu iarăşi cu Tine...
de la sfârşit... la Început.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici Dumnezeu

(alb)

cu dioptriile mele de nuntă
am început să văd pe stradă oameni albaştri
şi galbeni şi roşii
senini în sângele cu gelozii la mijloc
în vârful vântului cârpa
îmi bea ochii semnalizând nemurire

Andrei ridică din umerii cu poveri de sfinţire
a întemeierii aici Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

lume

Lumea: o scrisoare pierdută de Dumnezeu.

definiţie aforistică de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victoria: Arhiepiscope Pucci...
Pucci: Cu ce te pot ajuta, draga mea?
Victoria: Eram virgină. Virginitatea era cel mai de preţ bun al meu. Darul meu de la Dumnezeu. Am fost deposedată de acest dar.
Pucci: Tragic şi condamnabil. Care este numele acestui seducător?
Victoria: Giacomo Casanova. Când Casanova a intrat în camera mea şi m-a jefuit... am luptat pentru onoarea mea.
Pucci: Vrei să spui că o să depui mărturie ca să pot să îl trimit la spânzurătoare?
Victoria: Da. Dar îmi fac griji pentru reputaţia mea.
Pucci: Desigur. Dar cred că dacă totul se desfăşoară conform planului, ţi-am putea înapoia reputaţia şi virginitatea.
Victoria: Poţi face acest lucru?
Pucci: Da. Reprezint Biserica catolică. La noi orice este posibil.

replici din filmul artistic Casanova (3 septembrie 2005)
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

bibliotecă

O bibliotecă este locul în care îţi pierzi inocenţa fără a-ţi pierde virginitatea.

definiţie de Germaine Greer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

întrupare

în maţele duhului tău Dumnezeu desenează fluturi-îngeri
carnea aeriformă a sufletului nu are năravul amorului
iubirea ta-i vopsită-n lumină

la fântâna cu apă de poezie
îţi e sete de mâine
acolo poate că nu or mai fi
necesităţi de speranţă
şi speranţa se va face trup,
trupul lui Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr în ceruri, luceafăr pe pământ

Din Ipoteşti s-a ridicat
până dincolo de nori,
cel de Dumnezeu creat,
să strălucească în zori.
Cu voia Celui de sus,
un loc de cinste i s-a dat.
Luceafăr - nume i s-a pus
şi ceru-întreg a luminat.
De multă vreme el veghează
întreg cerul şi pământul.
Omenirii-i luminează
şi calea, dar şi cuvântul.
Luceafăr în ceruri,
luceafăr pe pământ.
Mihai Eminescu,
luceafăr cu nume sfânt.
Ambasador al poeziei româneşti
în cultura mondială,
mereu să străluceşti.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verdictul timpului

fântâna ochilor tăi a înspăimântat toate lacrimile
oamenilor ce se închină la zeiţa tristeţii
la cină mai înfuleci o bucată de moarte
adormind în braţele nopţii

dimineaţa o întrebuinţezi la speranţă

asupra apelor cărnii însă
pletele tale de gând se apleacă asemenea unor sălcii,
pe ramul cugetării de Dumnezeu
înmugureşte-ntunericul necredinţei
nu cerceta, îţi zic!
coboară din spinarea întrebării acolo

în coajă de minciună adevărul aşteaptă existenţe-n crepuscul
aşa că tacă-ţi mintea-n lumină,
sufletelor doar Dumnezeu le vine la interogatoriu

tăcerea e un obiect al gurii de obicei,
cu el îţi astupi vorba neînţeleaptă

veneam la tine să-mi înfierbânţi sângele rece, de şarpe,
mă serveai cu mere şi dulceaţă
de-mi urla hipervascularizarea-n brâu
iar în piept inima îmi făcea gălăgie

dar din toate câte or mai fi fost
în vremea aceea ciudată
când îmi ziceai că miros a Ştefan
amintirea mi-e temniţa pe viaţă
din verdictul timpului

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata de apoi

la judecata de apoi
dumnezeu nu va participa.
dacă va fi într-o duminică de toamnă,
dumnezeu va fi liber
şi se va odihni după ce ne-a făcut-o,
lăsându-ne pe noi să judecăm
cu mintea cea din urmă!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

Sângele băut de existenţă
în interiorul rugăciunii e omul
la fântâna cerului sunt merinde de ploaie
mâncăm apa clipelor, curgătoare
pârâiaşul trecerii timpului în viaţa asta minusculă
cât o afacere cu Dumnezeu
pe banul de Luntre

Femeie, în nenumele tău fac nuntă
pe degete preotul Dumnezeu ne-aşază inele
veacul ne intră în piele
şi doarme cuvântul

Doamne, lumina Ta presară umbre
beţia nefiinţei canin adulmecă mormântul
când liniştea prin mine e să umble

Tăcere, doamnă a mea
ţi-am furat un zâmbet de tristeţe
pe unde
larva adevărului se-ascunde
şi-n pace-a diamant minţea
din politeţe

Doamneee, multul mi se-mpuţinează!

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ozon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţii mei în Hristos, să facem din toată inima faptele milostivirii, socotind pierdută ziua în care n-am ajutat pe cineva fie cu vorba bună, fie împărtăşindu-i din inimă necazurile şi suferinţele, fie mijlocind prin rugăciune pentru el înaintea lui Dumnezeu.

Sfântul Luca al Crimeei în La porţile Postului Mare. Predici la Triod (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume pierdută

paharul vieţii e spart sau e gol
vinul atârnă pe jos
în jur, gunoaie, nămol
un suflet plânge în tăcere
mâncat şi ros
de gânduri nespuse
pe geam zac lacrimi împietrite
de frigul ce ţipă în lume
trec zile, trec nopţi
mi-e sufletul o rană sângerândă
ochii mi's acoperiţi de lacrimi
sunt suflet bolnav într-o corabie eşuată
pe alt ţărm, de mare, de zare
mă scufund în lacrima timpului
strig, totul a pierit aici
aici, doar vântul mai cântă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Re)culese

din hău eres, din naşteri a cuprinde
fiindu-n moarte-n haosuri lucire
poem pe sânge-mi scrii, de învecire
şi duhului la preţ a da merinde.

în ţărmul trist îţi şti-voi fericire
şi flacără ce-n piscuri se aprinde
dar stih de carne, flămânzind, mă vinde
şi ospătez o pită-n plumb ca mire.

mireasă,-n buze ai o sărutare
ori a vorbi te-ndeamnă Dumnezeu
mesean la tine-n vise sunt şi-s eu
şi ai eternitate-n buzunare.

culeg pe trupul tău de patimi grâne,
din oameni nunta noastră-n lut rămâne...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Polonic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice vorbă nearuncată-n vânt este o sămânţă pierdută.

citat din Julian Radu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suferim decât fiind depărtaţi de Dumnezeu, dar suferinţa aceasta ne apropie de Dumnezeu. Se poate astfel spune că Dumnezeu este în acelaşi timp Fericirea pierdută, căinţa, şi Suferinţa, deoarece întoarcem spatele Fericirii. El e Dumnezeul răstignit până la împlinirea veacurilor. Totul aşadar stă sub semnul căderii, care-l preschimbă pe om în fiinţă a remuşcării, a surghiunului, a durerii iar pe Dumnezeu însuşi – Dumnezeu care nu poate fi decât al Bucuriei! – un Dumnezeu al lacrimilor; Domnul care stă spânzurat pe lemn, Sfântul Duh care suspină şi Maria, care plânge pe Munte.

citat clasic din Leon Bloy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru lumea asta...

Şi să cinstim aici sătui de lume,
La hanul înserării fără nume.

Ştii tu ce vinuri putrezesc sub cheie,
De trag aici durerile să beie?

Crâşmaru-i bun; dar sufletul vândut îi,
Că ţine iadul ferecat în butii.

Numai hangiţa-i meşteră să culce
Cu cântec lin şi vin amar de dulce...

poezie celebră de Ştefan Ciubotăraşu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind pe fugă

Pe fugă-i viaţa, mâine tace-n racle...
Te-aşteaptă Domn cu pâine şi cu sare
În prag eternităţii necesare
S-aprindă-n bezne dimineţii facle.

În tine clipa de păcat tresare,
Nimicnicii în sângele tău zac; le
Descuie spre zadar de Măr şperacle,
Tu suie-n rugă Omul, spre iertare.

La Dumnezeu la uşă stă Minciuna
Să intre, buzna, de lumină făr'...
Divinul însă o-amăgeşte-ntruna.

Tu, despletită de eres la păr,
De-ţi cântă lebăda a nuntă,-i struna
Ce-ţi zice Sus tăceri de Adevăr...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!