Odă lui Dumnezeu
Lumină de dumnezeire,
al tău smerit pribeag
m-ai renăscut spre nesfârșire
venindu-mi Tu, în prag.
M-ai adunat din depărtare,
oaia cea pierdută...
fost-am și eu într-o pierzare,
dar nu necunoscută.
Tu m-ai știut din timpuri mari,
aici... eu le-am uitat...
Tu Doamne, Tu, veșnic apari
să nu cad resemnat.
Dragostea Ta mi-a dat iubire
și-am învățat-o în timp...
zilnic aștept a Ta venire,
sufletu-mi să irig.
Când Te privesc printre lumini,
de Tine sunt aleasă...
mă simt crăiasă printre crini,
a Ta, veșnic Mireasă.
Tu Dumnezeule Măreț - taină de mistere,
pe cine cheamă al Tău Fiu
asculți și-i dai putere
să urce trepte-n Azuriu.
Acuma vin la Tine,
tot eu, din început...
să mă întroc de unde,
plecat spre neștiut
în zile sumbre și senine,
ce mi le-ai dat și m-au avut
doar ca să fiu iarăși cu Tine...
de la sfârșit... la Început.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
O viață în melancolie
Sete de ascuns, pribeag și rătăcit
Simțeam de nepătruns totul spre sfârșit...
Priveam în apele de viitor,
Ce pasiune și ce dor!
Vino iubire lângă mine...
Eu, mai tăcut ca niciodat'
Îți cer să nu te-ascunzi de tine
Scopul îți e nevinovat!
Chemasem al meu duh să-mi vorbească mut
Să-mi fie iar alături; e iar inima lut.
Din închistate mofturi
Un duh a renăscut
Spre încâlcite rosturi;
Pe mine așa mult mă doboară
O sete de ascuns!...
Taine sidefate de timp de-odinioară
Tot nu le-am ajuns...
Așa poate mereu, o lume de mistere
Un chin și o plăcere,
Ce-aș fi înțeles-o eu!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.Te rog, mamă, vino-acasă
Dă-mi mâna, mamă, s-o sărut,
că multe-n viață-ai petrecut.
Mai întâi viață mi-ai dat
și apoi m-ai legănat.
M-ai crescut, m-ai făcut mare,
eram pentru tine soare.
Ai plecat de lângă mine,
ai vrut ca să-mi fie bine.
Printre străini ai plecat
și de mine ai uitat.
Când pun geană peste geană
dorul la tine mă cheamă.
Mamă,
În fiece dimineață
mă rog să mai fii în viață.
Tristețea greu mă apasă.
Te rog mamă, vino-acasă!
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sunt parte din tine
Aveam o teamă despre noi
Și te-am luat de mână...
Să-ți simt iubirea ca șuvoi,
Cu mine să rămână.
Dar ți-ai retras-o imediat
De parcă n-ai fi vrut
În inimă să îți fi stat
Așa cum am crezut.
Și te-ai retras în tine mut,
Așa cum faci mereu;
Spui doar că bine tu mi-ai vrut,
Dar binele-a fost greu...
Fost-am respinsă-n clipă grea,
N-ai vrut să mă iubești!
M-ai fi iubit și-n vreme rea,
De-ai fi primit ce ești.
Ce șarpe mi te-a-ngenuncheat,
Hrănind doar cu minciuni
Mintea ce ți-a învolburat,
Ca răul să aduni?!...
Vorbeam, dar nu mă auzeai,
Erai așa departe...!
Și dacă tu mă ascultai,
Învinsă era o moarte!
Aștept să cauți, să găsești
Și să mă iei de mână...
Cărarea să ți-o potrivești,
Iar dragostea să vină.
Ți-am fost și sunt un sfetnic bun,
Tu nu le știi pe toate...!
Parte cu parte îți adun,
Definind o carte.
Tu amintește-ți cine ești,
Găsește drum spre mine...
Sunt partea care-o tot gonești,
Iar partea e din tine!
Stai și privește înspre cer,
Predă-te în iubire...
Te vei simți-ncălzit în ger
Și beat de fericire...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mă-ncred în Tine
Mă-ncred în Tine, Domnul meu divin,
Smerit mă plec și-n fața Ta mă-nchin,
Din cerul Tău măreț mă cercetează,
Și calea către Tine-mi luminează.
Condu-mă Tu pe calea Ta mereu,
Cu Tine vreau, căci singur 'mi-este greu,
Singur nu pot înainta, știi bine,
Tăria mea ești Tu, puterea ce mă ține.
Mă-ncred în Tine, Doamne Dumnezeu,
Sprijin mi-ai fost în ceasul cel mai greu,
Când am crezut că nu mai am scăpare,
Mi-ai arătat să văd puterea-Ți mare.
M-ai ridicat din pulbere, de jos,
Mi-ai spus: Cu Mine ești victorios.
M-ai luat la pieptul Tău, m-ai mângâiat,
Iertare, mântuire, Tu mi-ai dat.
Mă-ncred în Tine azi și-n veci de veci,
Din viața mea Te rog să nu mai pleci,
Nu mă lăsa să rătăcesc pribeag,
Cu Tine vreau să merg Isuse drag.
Amin!
poezie de Ica Drăgoi (26 septembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda neamului Lumină - "Tu te numești Annai!"
La viață este dată o singură moarte.
Nu toți croit-am drum înspre cetăți...
Calvarul crucii taină, prins în spate,
Îți alege un întreg din părți.
Comorile din lume sunt lăsate
Să pribegească pe drum fără Lumină...
Sunt luminate suflete mușcate,
Acele ce-au răspuns prezent la vină.
Ochii Lui în soare privesc necontenit,
La câte-or să mai vină... suflete cernut,
Din prea multă Lumină, fost-ai neprivit
Și strivit sub talpă, din setea ce-ai avut.
Gustat-am lacom înc-o vară din nămeții
Razelor sortite-a da Lumină...
Adusem cu căldură acestui punct al vieții
Luminarea sacră în care fost-am plină.
Plânsete pe geamuri, crude, iar mocnind,
Dorului de jale, lunecă spre mine...
Fost-am lângă tine și m-ai văzut murind,
Împietrit și rece, privind fără suspine!
Ieri, am secat în ape, recunoscându-mi setea,
Ce-a fost al meu dispare în zarea fără nume...
Fost-am o poveste dulce ca și mierea,
Dar amară-i ea, când e spusă-n lume.
Ce am chemat, să fie! Izbăvitor sihastru...
Nu te cunosc pe Tine, cei neiertați și cruzi,
După al meu neam, datu-m-ai albastru,
Deși numai alb, fost-am printre surzi.
Rătăcind prin 'nalturi, al sufletului miez
Străbate-o cale lungă pân' s-ajungă aici...
Ajuns-am chiar de ieri, ori poate doar visez,
Sunt parte peste tot, printre firești și mistici.
Din toate "numele" ce-am strâns,
Nici unul n-are nume...
Fost-au țesute doar din plâns,
Născând secret prenume.
Și când crezut-am că îl știu...
Am auzit o șoaptă: "... numele acesta nu îl ai..."
Și-apoi uimit, vedeam cum scriu:
"Tu te numești Annai!"
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de ACG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.M-ai chemat
M-ai chemat în taină, Doamne, m-ai suit la Tine
Singură treceam prin cerul care Te-ascundea,
Tremuram de suferința celor morți în mine,
Tremuram de deznădejdea că mă poți vedea.
Doamne, câtă înserare se zbătea în pleoape,
Câte rugăciuni pripite, vorbe fără rost,
M-ai chemat să vin în ceruri lângă mine-aproape
Tremurând de suferința celei care-am fost.
M-au purtat pe brațe, Doamne, jertfă legănată,
Stelele și heruvimii înaintea Ta,
Te priveam cu plâns de fluturi când am fost chemată
Tremurând de suferința că mă vei uita.
Jertfă ridicată, Doamne, m-ai cuprins plăpândă
Înălțându-mă în slava tainelor cerești
Ți-am simțit întâi tăcerea, mângâierea blândă
Și-am știut atuncea, Doamne, că Tu mă iubești...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Ai fost femeia veții mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Și pe altul l-ai iubit.
Știe lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ți-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar tu îmi spui acuma că nu ești vinovată
Și vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!
poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Tine Doamne...
Ești tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, să înțeleg viață și moarte,
să nu ajung un mic nebun, care le știe el pe toate;
ești tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecționez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez... se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
ești tot ce am, la Tine Doamne
ridic și frământări și basme,
când mierea este o amară și focul rază boreală,
te regăsesc să mă înalți mai sus de brazii din Carpați;
și cald are să-mi fie... peste lacrimi uscate
așez o poezie și picturi abstracte;
ești tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd Sfârșitul și Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăți o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
ești tot ce am, ce am primit...
un plus și minus Infinit,
un Început și un Sfârșit...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.M-ai deocheat, singurătate...
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și slalom printre necazurile vieții am făcut,
Ca un schior olimpic pe un teren virgin,
Dar m-ai găsit călită, ca oțelul
Și n-am îngenuncheat,
Ca cei ce fără vlagă i-ai lăsat.
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și drumul vieții mele în casa ta umbrită s-a oprit,
Tăceri înlăcrimate și vise poticnite,
Ca iedera pe garduri m-au înbrățișat,
Dar nu pentru mult timp,
Căci amorțirea rece îndată mi-a pierit...
Și spiritul meu nemulțumit
Spre șlefuire vie a gonit.
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și încredere în tine nicicând nu voi avea,
Viața printre oameni voi petrece,
Căci unii de la alții avem ce învăța,
Iar a ta provocare mutuală,
Cât voi trăi o voi sfida,
mereu o voi sfida.
poezie de Valeria Mahok (9 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neiubită...
Nici sufletu-mi nu l-ai iubit, sau doar un pic...
Pe mine? N-ai avut răbdare să mă fi descoperit...!
Dintr-un scenariu mare, se-arată unul mic,
Și uite așa, se scrie destin neîmplinit.
Și tot ce-am vrut a fost iarăși IUBIRE...
Și n-am știut să dau decât ce vine tot din ea...
Și iarăși m-am ales cu o dezamăgire,
Ce n-aș fi vrut să fie, să fi fost... Ah, mă durea!
Și m-ai ținut în jocuri de-așteptare...
Tot ce-ai dorit a fost mereu la fel...!
Aș fi zâmbit și de la o plimbare...
De mi-ai fi dăruit cu suflet... un inel...
În a mea viață... cuvântul nu există...
Decât atunci când fapta îl urmează și-au tangență!...
Fără dragoste, nimic nu-i trainic și rezistă,
Ne ofilim fără iubire și dăm o repetență!
N-am cunoscut pe cineva ca tine... vreau să știi!
M-ai preschimbat din ce uram... acum iubesc!
Doar dragostea transformă... și-acum îți sunt... Să-mi fii!
Este o dragoste peste un plai lumesc!
Aș vrea să cred că sunt totuși iubită; că n-ai mințit și doar atât!
O oră mi se pare veacul ce să treacă...
Iar faptele-ți să se transpună din cuvânt!
Plânge o inimă tăcut... pe zi, tot devenind mai seacă.
Neiubită...? Poate! Sau, nu știu...
Am vrut eu a le ști pe toate...!
Dar... n-aș mai fi ce sunt să fiu...
Și nici surprinsă n-aș mai fi fost... poate!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.A învăța să mori...
Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Așa să fiu, ca luna în mister...
Plânge cu zâmbete saline,
Dragostea la care tot mai sper...
Durere dulce, ce te reverși în soare,
De m-ai atinge, când nu am să mai fiu...
Să-mi las toate frustrările să zboare,
Ce mult suspin în cuget rubiniu!...
Și ce aș vrea acum să-ți fiu aproape!...
Dar, m-ai îndepărtat... deși iubești...
Credința mea celestă să îngroape,
Orgoliul la care mult cerșești!...
Lumină neagră, în ziua cea albastră!...
M-ai contopit, rănind sufletul meu...
Viață nici pământeană, nici sihastră,
Am existat, înaintând mereu...
Mâhnire bipolară ce mă taie...
Așa doream să mă primești la tine...!
În inima-ți subțire ca o foaie,
Să fi iubit și chiar ce nu-ți convine!
Tristețe lină, cum te cobori din mine...!
Am început încet să te ador...
Să văd și strălucire în ruine,
Chiar dacă simt în fiecare zi că mor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
* * *
M-ai cules din țărână...
Și m-ai cuprins tainic cu palmele sufletului,
ca pe o lumânare stinsă.
Și-ai suflat peste mine cu zborul tău...
cu dorul tău...
cu setea ta...
înviindu-mă...
Pâlpâiam timid... cu teama de-a nu te arde
și ca în fața unei icoane
am îngenuncheat...
Era înălțător,
parcă amândoi atingeam cerul...
Cu pumnii strânși ca într-o rugă...
într-o încrâncenare de durere...
am început să ard înalt
Și mirată... să luminez din nou.
Ușor, am început să mă preling printre degetele tale
și toată făptura mi s-a umplut de tine...
Un mănunchi de mine și tine...
dincolo de lume...
Mi-e lumina, dragul meu...
mi-ești caldă și blândă lumină...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cererea de la miezul nopții
Când m-ai avea atunci în față,
M-ai înțelege negreșit...
Și ți-ai fi dat o altă viață
Să fi făcut ce ai sărit.
Când m-ai atinge cu sfială,
Și părul tu mi-ai mângâia...
Ai fi pierdut o învoială,
Ce doar de tine depindea.
Și dulce ar fi fost momentul
În care pieptul ar vorbi...
Iar buzele să n-aibă dreptul
A spune ce noi le-am rosti.
Așa de multă gălăgie,
Între noi doi, tăcând ardent...
Încât simțim o frenezie
Învăluind mult prea strident.
Și la un punct... îmi găsești ochii
Și te-adâncești în ei dorind
Să-ți descifrez taine prin stropii
Unor mesaje pribegind...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De ziua ta... (Steaua mea...)
Ești steaua care îmi răsare,
Când gânduri negre mult apasă...
Îmi strălucești atât de tare,
Ești altruistă, luminoasă!...
Și m-ai purtat în gând mereu,
Cu inima m-ai îndemnat
Să nu renunț la visul meu,
Și veșnic m-ai încurajat!
Tu mă cunoști între adâncuri...
Mă simți cu inima ta dulce,
Și mă citești prin multe rânduri...
Ca duhul meu, tot să mai urce...
Ești vrednică de o iubire,
Ce este scrisă doar în Cer...
Meriți candoare, împlinire...
Mă încălzești pe timp de ger...
Ai să primești daruri curate...
Ceea ce tu ai semănat,
Și de iubire să ai parte...
Căci doar iubire tu ai dat!
Puțini sunt cei care te simt pe tine,
Controversată te-ar numi...
Caracteristici mult prea pline,
Te definesc întru a fi...
Și deranjezi pe multi, se pare,
Când luminezi prin a ta fire...
Ești caldă și strălucitoare
Ca multă lume, să se mire...
O fi adevărat, se spune...
Ce stea în frunte, porți în viață...
Ce este scris, nicicând apune,
Iar steaua ta, este măreață!...
Aș vrea să știi cât te iubesc...
Aș vrea să simți că ești un soare,
Pentru aceia ce nutresc
Dragoste-n suflet, ca și-o floare...
Ești prețuită că exiști...
Prin al tău fel, prin a ta fire...
Un Bravo sincer că reziști,
Și n-ai căzut în amăgire...
Și poate toate au un rost...
Și soare mult va fi să fie,
Cine nu vede este prost,
Căci ești balsam și alifie!
Și multă binecuvântare,
Eu îți urez la ceas de noapte...
Iar steaua ta, nicicând nu moare,
Destinul tău, e scris în Carte!
Să ai tot ce inima cere...
Să fii mereu aceeași stea...
Uită de lacrimi și durere...
Și nu uita de steaua ta...!
Ești stea care călăuzește...
Ești pentru mine un îndemn,
O stea care voit orbește
Pe omul care nu e demn!
Tu să rămâi veșnic în soare,
Să ai Lumină și iubire...
Să strălucești atât de tare,
Și să atingi o împlinire...
Meriți respectul ce ai dat...
Să fii citită printre rânduri...
Și dragoste și gând curat,
Să fii în ale noastre gânduri...
Te port în inimă mereu...
Nu stiu să mă exprim mai bine...
Tot ce am scris, am fost doar eu,
Aceste gânduri pentru tine...
Și nu uita că te iubesc...
Deși iubirea astăzi moare...
Și ce eu sunt, îți dăruiesc,
Stea călăuzitoare...!
Un La mulți ani sincer îți scriu,
Cu sănatate și iubire...
Și lângă tine-aș vrea să fiu,
Și să intrăm în nemurire...
Aici nu se termină tot...
Există viață după viață.
Ești dreaptă ca și un pivot,
Iar steaua ta, veșnic măreață!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.El nu mă știe...
Prin valuri de amintiri ce tot revin,
Am reușit cumva să înțeleg DE CE...
Atunci cânt țipete și urlete de vin,
Mă declanșau în bucurii... De ce?
Am fost lipsită de iubirea ta,
Atât de multă vreme, c-am uitat...
Din anii ce s-au scurs și viața grea,
Că m-ai iubit când nici n-am existat.
Cu cât tu peste mine vii ardent,
Cu-atât se înfiripă o iubire...
"De ce?" mă-ntreb abia acum, strident,
Când mă puteai avea cu o privire...
Pe notele de timp care s-au dus...
Prin rânduri care ți le-am dedicat doar ție,
Am înțeles DE CE nu mi-ai adus
Acea iubire ce mi-o păstrai doar mie.
El nu mă știe că eu am știut!
El nu cunoaște iubirea ce-o să vină...
Doar dragoste mi-a dat și am avut,
Acea iubire ce doream... divină!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Și...
Ai venit în crucea nopții să-mpărțim în doi tristețea,
Tulburat de gândul morții mi-ai lăsat un pumn de lacrimi,
Mi le-am așezat pe suflet și mi-a vindecat iubirea,
Tăinuind greșeli în tine, ai plecat orbit de patimi.
Când m-ai alungat din vise, m-ai dat Zeilor ofrandă
Ai uitat că-ntraga iarnă am fost poeziei sclavă;
Mi-ai rămas dulce povară, cântul tău să mă dezmiardă,
Nebunele-ți dorinți mi-au fost alinturi și otravă!
Azi m-a-mbătrânit oglinda și-am uitat de început,
Uite, apa ce o plâng e mai rece ca un drug,
Gata-s stropii de speranță, nu știu unde s-au pierdut,
Cât mă dori și ești aproape, pe sub umbra ta să fug!
Hai, privește-mă în suflet, să vezi cât sunt vinovată,
Și-am lăsat nerăsfoită cartea mea de rugăciuni,
Ai trimis pasărea morții, dorul să ți-l cânte-n poartă
Catedrala noastră convertită-i la minciuni!
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești?
Unde ești, iubire interzisă?...
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...
Scrisă-i dragostea de tine-n suflet,
Arde litere de dor și fericire,
Simt ce n-am știut nicicând că pot,
Simt că timpul se oprește-n loc...
Unde ești, iubirea mea secretă?
-n lumea largă,
Unde te-ai ascunde?
Zâmbetu-ți de nedescris iubit
Sufletu-mi și inima-mi pătrunde...
Ochii tăi întunecați îi simt flăcări,
diamante negre, brute,
peste mare și ocean știute...
Peste timp și spațiu, peste vârstă,
Dincolo de eu și tu și noi,
E iubirea mea de tine, și apoi,
Până la sfârșit, eternitatea
Ne așteaptă, dar pe amândoi...
Unde ești, iubire interzisă?
Gându-mi plânge, inima-mi tresare,
Dor de tine veșnic simt că-mi este
Până dincolo de-arzândul soare...
rondel de Elena Vlădescu (6 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al tău zâmbet, iubire
Mă-ntreb cum poate o privire
A sfredeli așa intens,
Mii de particule safire
Torsionând rigidu-mi sens.
Aseară, am venit spre tine
Și n-am văzut, decât tardiv,
Dragostea ta-n zâmbete pline
Încurajând spre un motiv.
Un simțământ torid venise
Să zăpăcească progresiv,
O inimă ce împietrise...
Topindu-se în ea pasiv.
Și mi-a schimbat întreaga seară,
Doar o privire și-un cuvânt...!
Deși, banal privit de-afară,
Așa puțin, multe au frânt.
Și cum să pot să îți exprim,
Cât mă aprinde al tău zâmbet?...
Te simt și știu, la fel simțim...
Negând acut trăiri în suflet.
Oare te vezi când mă privești
Și trăsăturile-ți vibrează?...
O clipă-n timp parcă oprești
Să-mi dăruiești rază cu rază.
Nu ți-am vorbit și n-am lăsat
A se citi în mine valul,
Ce lacom s-a însămânțat
Din zâmbetul robindu-mi graiul.
Un zâmbet dulce și-o pornire
Din ochii tăi ce-au tresărit,
Când m-ai zărit prin parc, iubire,
Zâmbindu-mi fără de sfârșit.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mamă - dulce nostalgie
N-am uitat privirea blândă, cu care tu m-ai primit
Când ajuns acas' la tine, eram tare obosit.
M-ai luat, mamă, de mână și pe pat m-ai așezat
Cu căldura-îmbrățișării, pe frunte m-ai sărutat.
Te-ai așezat lângă mine, m-ai întrebat cum mă simt,
Eu ți-am spus că-mi este bine, savurând al tău alint.
Mi-am adus atunci aminte, de copilăria mea,
Când iubirea ta de mamă, niciodată nu-mi lipsea.
Doamne, cât era de bine, când la masă ne chemai.
Ne puneai mâncare-n blide, să mâncăm ne îndemnai.
Unde ești copilărie? Unde ești măicuța mea?
Tot umblând prin țări străine, greu mă apasă vremea.
Acum, când mă-întorc în sat, găsesc casa părăsită,
Curtea numai are gard, ograda e neîngrijită.
Mi-e dor de tine mamă! Mi-e dor de copilărie.
Dorul către voi mă cheamă, fără voi, viața-i pustie.
Port în buzunar la piept, mica ta fotografie,
Semn că încă te aștept, MAMĂ - DULCE NOSTALGIE.
poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Domnul meu
Prietenului meu veșnic și Tatălui Ceresc, în semn de mulțumire pentru minunatele Sale daruri oferite dinaintea venirii mele...
Pașii mei se grăbesc a urca spre Tine,
Domnul meu...
mi-ai fost în mintea-mi nărăvașă și-n clipele saline
mereu...
când se sfârșea o treaptă, alta-mi ofereai... și eu,
neînțelegând, mă zbăteam plângând
și-atunci pe miez de noapte când era mai greu,
veneai aproape pe mine susținând...
a fost o dramă ascunzând o veste bună,
Domnul meu...
și ce este la urmă contează să rămână
al meu...
așa aflasem cum este taina aceluia salvat
numai prin durere...
când răni înmuguresc, iubindu-le poți fi iertat,
dobândind avere...
dragostea-mi uriașă urcă înspre Tine,
Domnul meu...
Și mângâierea Ta atinge cu iertări divine,
vătămatul eu...
Fost-am o comoară ce se aglomerase-n praf și fum,
m-ai renăscut din dragoste celestă...
și nu mai rătăcesc și nu mă pierd de pe-al Vieții drum,
trăind viață onestă...
îți mulțumesc că eu exist, că Tu mi-ai dat salvare,
O, Domnul meu, Domnul meu...
Minune veșnică în milă, iubire și iertare,
Același mereu Dumnezeu...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.