Nu suferim decât fiind depărtați de Dumnezeu, dar suferința aceasta ne apropie de Dumnezeu. Se poate astfel spune că Dumnezeu este în același timp Fericirea pierdută, căința, și Suferința, deoarece întoarcem spatele Fericirii. El e Dumnezeul răstignit până la împlinirea veacurilor. Totul așadar stă sub semnul căderii, care-l preschimbă pe om în ființă a remușcării, a surghiunului, a durerii iar pe Dumnezeu însuși Dumnezeu care nu poate fi decât al Bucuriei! un Dumnezeu al lacrimilor; Domnul care stă spânzurat pe lemn, Sfântul Duh care suspină și Maria, care plânge pe Munte.
citat clasic din Leon Bloy
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.