Definiţia poeziei

Oglinda gândului aparte
E plânsul sufletului trist
O inimă închisă-n carte
Vârf cucerit de-un alpinist.
Sclipirea ce-ţi despoaie sensuri
Sărutul viselor în doi
Enigme-nchise-n universuri,
Îmbrăţişând senin şi ploi.
Zorii grăbiţi ai libertăţii,-
Urma lăuntricului pas,
Când muze dau umanităţii
Cheia bătrânului Parnas.
Muzica sferelor şi-a firii
E răsărit de curcubeu
Izvor sublim al nemuririi
Atotputernic panaceu.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte poştală cu muzica sferelor

Iubito din zori şi până seara
Bacovia ne scrie cu vioara

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (18 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori îmi place ori nu-mi place

Ori îmi place ori nu-mi place
Gândul mi se încurcă în versuri,
Conştiinţa să-mi împace
Cu inconştiente sensuri
Dintr-a minţii carapace
Scânteindă de reversuri
Cu străfulgerări opace
Din ascunse universuri
Cu-adâncimi de sori şi pace
Pentru munţi de neînţelesuri
Puşi în sufletul ce tace
Călcând ferm peste demersuri
Care nu-l pot satisface.

Puterea firii vede zorii
Sporind furtunile gândirii
Dar duhu-n zori vorbeşte ploii
Cu har, de gândul nemuririi,
Zvârlind constant pe roata morii
Întreaga întunecare-a firii.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (16 iunie 2021)
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu ...

Din stropi de ploi şi raze blonde
Şi din lumini de nepătruns,
Un curcubeu cu forme ronde
Până pe pajişte-a ajuns.
Un pod din picuri şi culoare
Stă răstignit pe cer senin.
Cine îl construise oare?!
Era zidit din ploi şi soare?!
Cine-l vopsise-n graba mare?!
Astfel de întrebări îmi vin...
Dar nici n-am apucat prea bine
Să caut la-ntrebări răspuns,
Că podul meu, numai ruine,
În nori de spumă s-a ascuns.
Chiar ţi-aş fi dat o întâlnire,
Iubita mea cu ochi căprui,
Dar podul meu e-o nălucire-
Mai ia-l acum de unde nu-i!...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfidie

Cu toţii prinşi de-un fir de viaţă,
De când pârdalnicul Covid
Şi-a dat arama lui pe faţă,
Ne-a pus cu spatele la zid.

epigramă de Mihaela Banu (25 martie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate, iubite, cer prea mult ...

Poate, iubite, cer prea mult,
Dusă de-al inimii tumult...
Un colţ tihnit la tine-n gând
În sufletu-ţi un loc cântând
Lumina ochilor să-ţi fiu
Zvâcnetul trupului tău viu
Pe bolta vieţii tale-o stea
Balsamul tău şi dragostea
Magic arcuş în plin decor,
S-aud al îngerilor cor.
Muzica sferelor din cer
Nepreţuitul giuvaer
Din mângaieri un trainic strai,
Cu care lin mă îmbrăcai.
Zâmbet senin în orice zi
Şi bucuria de-a trăi.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când orizontul e senin

Pe cerul fără nori,
În lungul drum al vieţii,
Am văzut de multe ori
Zorii dimineţii.

Şi tot de atâtea ori
Soarele a răsărit,
Poleind frumoşii zori
De când pe lume-am venit.

Când orizontul e senin,
O splendoare-i dimineaţa.
Cerul vieţii e sublim.
Ţi se luminează faţa.

Cu asemenea trăiri
Viaţa mi-a fost luminată.
Am avut multe-împliniri.
Aşa mi-a curs viaţa toată.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul verii ploioase

Îşi schimbă vara cod cu cod,
De ploi; hashtag nu mai rezist!
Din ceruri, pe-un turbat zăvod,
L-asmute însuşi Antihrist.

De-o săptămână stau în pod;
Să pot, aş da şi-un acatist.
Îşi schimbă vara cod cu cod,
De ploi; hashtag nu mai rezist!

Cei de la ISU sunt în glod,
Rămaşi perplecşi, ca la dentist.
Pe lângă ei, s-a strâns norod
Şi-a răsărit şi-un conţopist.
Îşi schimbă vara cod cu cod.

rondel de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ţi sunt? Ce-ţi cer?

Ce-ţi sunt? -Iubită
Ce-mi eşti? -Ursită
Ce-ţi cer? -Iubire
Ce-mi dai? -Cârtire
Ce-ţi sunt? -Nu ştiu
Ce-mi eşti? -Pustiu
Ce-ţi cer? -Mici daruri
Ce-mi dai? -Amaruri
Ce-ţi sunt? -O coastă
Ce-mi eşti? -Năpastă
Ce-ţi cer? -Plăcere
Ce-mi dai? -Durere
Ce-ţi sunt? -Izvorul
Ce-mi eşti? -Ulciorul
Ce-ţi cer? -Blândeţe
Ce-mi dai? -Tristeţe
Ce-ţi sunt? -Femeie
Ce-mi eşti? -Scânteie
Ce-ţi cer? -Sărutul
Ce-mi dai? -Născutul

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pegas...

Spune-o legendă veche, de-un cal înaripat;
Spre ceruri se înalţă, de muze-ncălecat.
El este calul Pegas, ce zboară spre Olimp,
Cu blândele lui muze, călătorind în timp.
Pe aripi de legendă, te duce în Parnas,
În al muzelor munte, te poartă-n zbor Pegas.
Loveşte cu copita la Helikon, în munţi,
Unde dintr-o fântână se-adapă-avide frunţi.
Fântâna Hippocrene de unde beau poeţi,
Rimând catrene sute cu mult mai înţelepţi.
Dacă bei din fântână, lacom şi-ndestulat,
Rime îţi dăruieşte Pegas, pe săturat.
Deci beţi poeţi ai lumii, din apă, cu temei
Şi mintea adăpată va scapăra scântei!

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa ne împinge pe muchii abisale,
Salvarea e-n acorduri de flaut şi cimbale.
Viori, piane, harpe, violoncele, tube,
Pot vindeca mâhnirea şi-a sufletului bube.

catren de Mihaela Banu (11 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda sferelor

Însămânţat cu peşti şi-n munţi e
lacul, fântânile scot apă mai curată, din loc
în loc străbat câmpia toată şi-n zare li se
pierde lin şiragul.

Un lan de galben grâu foşneşte-n sacul cu
fruntea-n grinzi de poduri aplecată, tu ţine-n
inimă încă o dată sămânţa care va spori-o
veacul.

În toţi, ce timp adînc, ce vreme-naltă şi-n
codrii ce prin somnul greu tresaltă la vuitul
cel născut din viitor.

Trecând pământu-ntreg către cealaltă
lumină-a lui mai pură şi mai caldă,
seminţele-s oglinda sferelor.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te iubesc la fiecare răsărit de soare
Simţind fiorul dragostei divine.
La fiecare adiere de vânt
ce-mi răcoreşte sufletul Gâdilandu-mi sentimentele cu mirosul amintirilor
În inimă te port mereu
ca pe un ceas al timpului simţindu-ţi orice bătaie al gândului tău
Ce strigă cu teamă şi disperare "Te iubesc"...
chiar şi când tace!
Mi-e dor de ziua de mâine
Mi-e dor de-un nou răsărit de soare!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi uitaţi

Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufleteşti.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Şi să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Şi ochii nu se mai întâlnesc.
Şi ai vrea să simţi durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ţi spună din nou poveşti,
Să-ţi creezi din nou iluzii,
Că în conştiinţa lor, trăieşti.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.

poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laşi în urma ta mireasma

Laşi în urma ta mireasma
Florilor de azalee,
Îndrăgita mea femeie
Şi mai sfântă ca agheazma.

Unde calci, răsare iarbă,
Ce-a ieşit cu greu din lutul
Ce sărută azimutul
După lâncezeala-i oarbă.

Cerului i-ai smuls albastrul
Ochii-ţi dulce scânteiară
Inima-mi înfiorară
Sânii tăi ca alabastrul.

Mi-ai stârnit în piept şuvoaie
De dorinţi neîmplinite,
Ce de patimi răvăşite
În odaia-mi se despoaie.

În tumultul şi târziul
De porniri dezlănţuite
Şi de pofte amăgite,
Alungatu-mi-ai pustiul.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 77

Oglinda îţi arată urâţirea
Cadranul cum minutele se duc;
Foile albe-ţi vor păstra gândirea,
Iar prin această carte te educ.
Şi-acele riduri multe din oglindă
De gura de mormânt îţi amintesc,
Iar umbra ce cadranul îl colindă
E timpul care trece-n mod firesc.
Şi ce nu poţi păstra în amintire
Aşterne pe aceste albe foi
Şi-acei copii născuţi de-a ta gândire
Peste o vreme-n minte vor fi noi.

Priveşte tot ce-ţi spun în mod aparte
Ca să profiţi şi să mai scrii în carte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea mea o plâng cu greu
Şi râd când văd un curcubeu.
Şi râs şi plâns pe-acelaşi chip,
Dar ce-i o lacrimă-n nisip?!

catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii tăi ...

Din ochii tăi albaştri, de azur,
Ca peruzeaua fără de cusur,
Curg două lacrimi, dalbe mărgărite,
Ce pe obraz rămas-au împietrite.
Le-adun în mâini şi tandru le mângâi,
Pecete pun sărutul meu dintâi
Şi se preschimbă-n pulbere de stea,
Cu-albastrele sclipiri de peruzea.
Deschid căuşul palmei, ele-n zbor,
Ca fluturii se pierd în zări şi mor,
Iar eu rămân, privind în palma mea,
Visând sclipirea lor de peruzea.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a fost de-ajuns ...

Prin vânt şi ploi răzbesc cu greu,
Pieptiş, pân' la iubitul meu,
Să aflu poate un răspuns,
La întrebări ce m-au ajuns.
Până şi timpul mi-e duşman
Împotrivindu-se în van,
Când iau in piept şi vânt şi ploi,
Tot poticnindu-mă-n noroi.
Şi când, în fine, am ajuns,
Uit c-am venit după răspuns.
Mă pierd în ochii de smarald
Şi în sărutul moale, cald,
Mă pierd în braţele de fier,
Incertitudinile pier,
Se risipesc în patru zări,
Ca frunze veştede-n cărări.
Mă-ntorc de la iubitul meu
Prin vânt şi ploi, răzbesc cu greu,
La întrebări n-am un răspuns,-
Că l-am văzut, mi-a fost de-ajuns...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca lumânarea ardem cât trăim,
Ori ca ţigara ce-a rămas chiştoc.
Şi azi, când mor, sărutul tău de foc,
Mi-arată că ne naştem să iubim.

catren de Mihaela Banu (11 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Ca şi primordială lege
Dintru a cărei mistice esenţe
Natura-i lasă să-şi dezlege
Puterea vie-a unicii ei feţe

Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocinţă,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de fiinţă.

Însă în totul ce există,
Când îţi lipseşte cineva, se pare
Că viaţa poate fi şi tristă,
Că-ţi poate da şi lacrime amare.

Şi greu e drumul vieţii cărei
Povara-i o fiinţă ce-ţi lipseşte,
Tu eşti a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobeşte.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!