Din ochii tăi ...
Din ochii tăi albaștri, de azur,
Ca peruzeaua fără de cusur,
Curg două lacrimi, dalbe mărgărite,
Ce pe obraz rămas-au împietrite.
Le-adun în mâini și tandru le mângâi,
Pecete pun sărutul meu dintâi
Și se preschimbă-n pulbere de stea,
Cu-albastrele sclipiri de peruzea.
Deschid căușul palmei, ele-n zbor,
Ca fluturii se pierd în zări și mor,
Iar eu rămân, privind în palma mea,
Visând sclipirea lor de peruzea.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Priviri prin peruzea
Justiția este o damă
Cu priviri prin peruzea,
Toți bogații o aclamă,
Doar săracii dau în ea.
epigramă de Vasile Iușan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâmplări de amor ...
Cel îndrăgit de-alte femei
Iubea în taină ochii ei;
Frumoșii ochi, de-agat, căprui,
Dar nu spusese nimănui.
Iar ea pe altu-l îndrăgea,
Cu ochii mari de peruzea.
Și-ades, frumoșii ochi căprui,
Plângeau vădit de dorul lui.
Atâtea întâmplări de-amor
Sfârșesc în flacăra de dor;
Chiar dragul tinerei dudui,
Iubea o fată cu pistrui...
Și fata de care vă zic
Iubea un ditamai voinic.
Privise-n ochii lui verzui,
Când poposise sub gutui.
Dar el luase un răgaz,
Privind gropița din obraz
A fetei ce umbla haihui
Cu chipul trist, cu mers silhui.
În poarta inimii când bați,
Prin labirinturi cum răzbați?!
Și-un lacăt, cu rugina lui,
Cu câte chei poți să-l descui?!
poezie de Mihaela Banu (25 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minunea ochilor albaștri
Minune vie a ochilor albaștri,
Smaralde, perle, viață, poezie,
A minții mele dragă nebunie,
Sunt pe pământ, sau înălțat la aștri?
Mă pierd de tot când mă cufund în ei,
Nu mai văd lumea, nu mai văd nimic,
Mă micșorez ca un atom, mic, mic.
Mă-nbată doar mirosul lor de tei,
Ce vrajă, ce magie poate- avea,
Adâncul lacului ce-l poartă în priviri,
Ce m-obsedează până-mi ies din firi,
Cu globu-i fin, cioplit în peruzea.
Minune vie-a ochilor albaștri,
Smaralde, peruzele, chip cioplit,
Tu vindeci omul, doar cu un clipit,
Și mă ridici sau mă cobori din aștri.
poezie de Gabriel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostiții
Pe cerul albăstriu de peruzea
Pășesc ca într-un vis, din stea în stea;
Un glas din alte lumi le dă fiori:
"5 lei amendă, ați călcat pe flori!"
epigramă de Sandy Cristescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Născuți din pulbere de stele
Născuți din pulbere de stele,
De la-nceput avem menirea
Să ne întrecem ca și ele,
Să scotem din adânc sclipirea.
Cât vraja vieții ne-nconjoară
Uimindu-ne cu-a sale cânturi,
O nesfârșită primavară
Ne-o clocoti prin trup și gânduri.
La capătul trăirii noatre,
Dând mâna soartei intrinsece,
Ne vom întoarce printre astre
Și-n nemurire-ncet vom trece.
poezie de Mihaela Banu (25 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața ta rămân fără cuvinte ...
E miez de vară și mă pierd prin lanuri.
Văpaia soarelui mi-o fac cunună.
Aș vrea s-ating cu tine noi limanuri,
În seara asta, pe sub clar de lună.
Mă-mbie cântec de privighetoare
Să-ți dovedesc noian de simțăminte,
Dar orb mă simt, am în obraji paloare
Și-n fața ta rămân fără cuvinte.
În lan de maci, când vântul dă năvală,
Sărutul tău hulpav pe loc mă frânge.
Cât luna spelbu-i chip în lac își spală,
Fiori de dor mi se strecoară-n sânge.
Furtună de trăiri mă răscolește.
Pe strunele nestăvilitei lire,
M-or răsfăța, pân' ziua se ivește,
Neîntrecute cânturi de iubire.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cerul de safir al verii,
Un puf firav de păpădie,
Plutind în palma adierii,
Dă lecții de zbor cui nu știe.
catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind cerescul meu zenit,
Văd zborul meu pecetluit
Și lunecând spre azimut,
Cu plâns tăcut, mă pierd în lut...
catren de Mihaela Banu (13 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vor trece ani
Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căușul palmei tale.
Vor trece ani. Și-nnoitoare,
cu-aceeași dragoste de fată,
voi bea din palma ta de care
n-am să mă satur niciodată.
Pe-același drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la față.
Și-ntâia brazdă-am să-ți sărut
pe-obrazul însemnat de viață!
Dar dacă, în aceeași zi,
Mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate m-aș opri
tot la căușul palmei tale.
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pleca! ...
Vrei lânga mine să rămâi,
Să-mi faci din pieptu-ți căpătâi?!
Să uit de al tristeții gând,
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
Să-mi fie sufletul senin,
Nu doar o cupă cu venin.
Să mă trezesc sperând, dorind,
Să ard, cu patimă iubind.
Să mă privesc în ochii tăi,
În care tremură văpăi.
Să uit trecutu-mi făcut scrum,
Nu mai pleca nicicum, nicicum!
Spre tine să mă-ntorc râzând
Când ți-aud glasul implorând:
Eu voi rămane! Tu rămâi,
Să-mi fi iubirea mea dintâi?!
Și-am să îți spun cu glas domol,
Fără s-amân, fără ocol,
Cu ochii larg deschiși visând:
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi place să văd cum cerul își acoperă ochii săi de peruzea cu pleoape mari de nor și începe să plângă cu sughițuri asurzitoare.
citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi nu mai curg
Încerc să zbor... da, îndrăznesc...
Dar aripi nu mai am... și cad... și mă lovesc...
Și rănile mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Și lacrimi nu mai curg.
Încerc să evadez... da, îndrăznesc...
Dar hartă nu mai am... și fug... mă rătăcesc...
Și tălpile mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Dar ochii mi-au secat. Și lacrimi nu mai curg.
Încerc să FIU... da, îndrăznesc...
Dar inimă nu am... și caut... n-o găsesc...
Și visele mă dor... Și-aș vrea să plâng...
Și-as vrea să plâng... dar... lacrimi nu mai curg...
poezie de Ioana Gabriela Căruțașu (16 august 2008)
Adăugat de Ioana Gabriela Căruțașu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am dăruit trei trandafiri
Fiorii primei mari iubiri,
Îți lasă veșnice-amintiri.
Era-ntr-o zi, de ziua ta,
Și-ntreaga-mi fi'nță fremăta;
Cu ochii plini de străluciri,
Ți-am dăruit trei trandafiri,
Boboci ca și iubirea mea,
Și-n ei un roșu-aprins ardea.
Cu ei ți-am dat și-a mea iubire
Și ai vibrat de fericire,
Iar ochii tăi de peruzea,
Ardeau mai mult decât o stea.
poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 1990)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Eu mă deschid ...
Eu mă deschid sub tandra ta privire,
Ca fragedul boboc ce a-nflorit,
Sperând că merge către nemurire,
Sub blânda rază care l-a trezit.
Eu mă deschid sub șoapte de iubire.
De pe-ale tale buze sorb nectar,
Ce-mi va rămâne viu în amintire,
Știind că nu trăit-am în zadar.
Eu mă deschid sub un sărut molatec,
Ce mă-nfioară, doru-mi răvășind.
Simțirile-mi se-nvolbură sălbatec.
Eu, fără tine, nu trăiesc iubind...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu adresă
Frumoasă muză de la bloc,
Cu ochii ca de peruzea,
Aprinzi în mine așa, un foc;
Cum nime-n lume n-ar putea!...
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a fost de-ajuns ...
Prin vânt și ploi răzbesc cu greu,
Pieptiș, pân' la iubitul meu,
Să aflu poate un răspuns,
La întrebări ce m-au ajuns.
Până și timpul mi-e dușman
Împotrivindu-se în van,
Când iau in piept și vânt și ploi,
Tot poticnindu-mă-n noroi.
Și când, în fine, am ajuns,
Uit c-am venit după răspuns.
Mă pierd în ochii de smarald
Și în sărutul moale, cald,
Mă pierd în brațele de fier,
Incertitudinile pier,
Se risipesc în patru zări,
Ca frunze veștede-n cărări.
Mă-ntorc de la iubitul meu
Prin vânt și ploi, răzbesc cu greu,
La întrebări n-am un răspuns,-
Că l-am văzut, mi-a fost de-ajuns...
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima oară la vot
Cu ochii ei de peruzea
S-a prezentat la vot copila,
C-o fustă ce-i acoperea
Doar locul und pui... ștampila.
epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog
- Ce zice lumea, duduiță,
Cu ochii mari, de peruzea?
De nu ai să găsești cheiță,
Ți-o pune ea, la vuvuzea.
epigramă de Zefira Victoria Saioc din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plămadă de vise
Apăsări de gene de pe la Moș Ene
Zbor de licurici, lacrimi de furnici
Licăriri de stele, dans suav de iele
Acorduri de lire, clinchet de potire
Zbor de buburuze, sărutări pe buze
Cunună de laur, lunecări de plaur
Iz de tuberoze, sfieli de mimoze
Pe ram, mâțișori, cârduri de cocori
Pulbere de soare, fulgi albi de ninsoare
Grăunți de polen, culori de desen
Zboruri efemere, falduri de himere
Roua dimineții, zâmbetele vieții
Miesme de roze, fete cu cloroze
Salt de căprioare, susur de izvoare
Ape în cascade, ploaia care cade
Plutiri de acer, munți până la cer
Planeta albastră, mușcate-n fereastră
Unduiri de șolduri, peste ape poduri
Primăveri în floare, zorele în soare
Scoici în cochilie, cânt și veselie
Livada-nflorită, cartea răsfoită
Cerul fără nor, lavițe-n pridvor
Copilași ștrengari, fluturii fugari
Lanuri aurii, speranțe zurlii
Ochiul larg deschis, te-ai trezit din vis...
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amurg
plâng și plâng
mai am cu mine
doar un fluier și o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere și multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg și curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar și trist
și lacrimi curg acum
iar și iarăși curg
mereu mă întreb
și câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!