Poate, iubite, cer prea mult ...

Poate, iubite, cer prea mult,
Dusă de-al inimii tumult...
Un colţ tihnit la tine-n gând
În sufletu-ţi un loc cântând
Lumina ochilor să-ţi fiu
Zvâcnetul trupului tău viu
Pe bolta vieţii tale-o stea
Balsamul tău şi dragostea
Magic arcuş în plin decor,
S-aud al îngerilor cor.
Muzica sferelor din cer
Nepreţuitul giuvaer
Din mângaieri un trainic strai,
Cu care lin mă îmbrăcai.
Zâmbet senin în orice zi
Şi bucuria de-a trăi.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea

Sub bolta cerului senin
Omenirea aleargă nebună.
Aleargă să trăiască din plin
Şi clipa cea de pe urmă.

Nu-i timp să zăbovească prea mult.
Ea ştie că viaţa e scurtă.
Şi mânată de-al vieţii tumult
Îşi pierde credinţa avută.

În continuă mişcare,
Uită de sine şi de Dumnezeu.
Uită că este datoare
să facă din viaţă un curcubeu.

poezie de Dumitru Delcă (6 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am auzit iubite ceva, sau mi se pare?!

Am auzit iubite ceva, sau mi se pare?!
Parcă mi-ai pus sfielnic, şoptit, o întrebare,
Sau era o-ncercare de jinduit răspuns,
Ce-o vreme-ntre cuvinte nespuse s-a ascuns?!
Mi-a fost doar mie dată plăcerea să ascult,
Cum răscolea aievea al inimii tumult?!
Rostirea tăinuită este adevărată,
Sau dulcea miere-a gurii, în tihnă mă îmbată?!
Ne-am întâlnit acuma, sau poate şi-altădată,
Te-ntreb, zărind lumina, sub pleoapa-ţi tremurată?!
Şi-am înteles menirea unor nescrise legi,
Ce-n lunga pribegire rămasu-ne-au întregi.
Am dăltuit o treaptă în amintirea vie,
Din focul pasiunii şi roua din câmpie.
Şi în amiaza vieţii, noi clipe de extaz,
Mai pun o sărutare, pe-al inimii obraz.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă uita, iubite!

Nu ma uita, iubite, cât bolta e albastră!
Afară-i primăvară şi-atâta dor în noi...
Vezi, de-ţi arunci privirea, în treacăt, înapoi,
Te-aştept ca-ntotdeauna, stând tristă la fereastră.

Nu mă uita, iubite, cât flori răsar pe luncă,
Mai zăboveşte-o clipă, în irisu-mi, te rog
Şi nu te pierde-n zare pe primul inorog!
Te-ndură de iubirea-mi, dă-i inimii poruncă!

Nu mă uita, iubite, cât flori sunt în livadă!
Mi-e însetată gura, de-al buzei tale gust...
Nu s-a prescris sărutul, nu a ajuns vetust,
Ci sufletelor noastre le-ar fi dulce tămadă.

Nu mă uita, iubite, cât spicele sunt coapte;
Te-aşează lângă mine, pe margini de răzor!
Te-nvăţ pe îndelete ce-nseamnă "imi e dor",
Din murmurul feeric de nerostite şoapte.

Nu mă uita, iubite, cât roade-apleacă ramul!
Ca Eva, altădată, îţi voi întinde-un măr
Şi-ţi voi vorbi de doru-mi imens, de-a fir a păr,
Din fructele ispitei, muşcând pe rând, cu dramul.

Nu mă uita, iubite, cât iarna se pogoară!
Vino-n odaia-mi caldă şi-n veci să nu mai pleci!
Ce straniu, fără tine mă strâng pereţii reci
Şi braţele tristeţii fac pielea-mi să mă doară...

poezie de Mihaela Banu (17 aprilie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut un colţ de lume

Caut cu îndârjire un colţ uitat de lume,
Unde doar bucuria mai poate naviga,
Fără să rişte glasul puternic să-i sugrume,
Tristeţi ce au puterea în cor a o striga.
Şi cred că birui-voi în lunga-mi căutare,
Să-mpac durerea vieţii, cu bucuria ei,
În visele-mplinite-n câmpia-nfloritoare,
Sub ropotul feeric al florilor de tei.
Caut cu îndârjire un colţ uitat de lume,
Unde iubirea-n tihnă să-şi împletească drum,
Ce ocolind în taină şi nori de plumb şi brume,
Să-i ies cu dor în cale şi paşii să-i îndrum.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să încerc

În ochii mari, frumoşi dar tulburi câteodată,
Îţi simt tristeţea, bucuria laolaltă,
Şi simt cum totul e închis în tine,
Prin zâmbet, dar şi lacrimi cu suspine.

Prin acei ochi când îmi arunci săgeţi,
Eu ştiu că supărarea-i mare,
Nu cred c-ai vrea cu ei să mă îngheţi,
Nici să fiu prins de-a morţii-nfrigurare.

De mult încerc fară izbândă,
Să îţi alung negrele gânduri
Şi ochii acum plini de lacrimi,
Să lumineze, nu să fie tulburi.

Dac-aş putea să fac ceva
Ca spiritul să-ţi mulţumească,
Să-ţi pot simţi şi altceva,
Decât mâhnirea sufletească.

Am să încerc din răsputeri,
Chiar de ar fi să-ntorc Pământul,
Cu sânge, lacrimi şi dureri,
Să schimb prezentul cu trecutul.

Căci doar atunci privirea ta
Era vioaie şi senină,
Când sufletu-ţi priveam prin ea,
Era senin, plin de lumină!

poezie de Viorel Vasilescu din Poezii (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Vasilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de dorul tău vibrând,
La mine, într-un colţ de gând.
Iubesc! Iubeşti? Să mai rămân,
Închis în trupu-mi prea bătrân?!

catren de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ploi aş înfrunta şi ger
Pentru-al iubirii giuvaer,
Să scap de jalnicul pustiu,
Cât încă nu e prea tarziu.

catren de Mihaela Banu (17 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult prea scumpă

E mult prea scumpă viaţa asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o laşi să treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieţii
să-l poţi uita şi-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poţi nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrăţişarea
să-ţi pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrşit,
să-ţi par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
şi pacea inimii şi slava
statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veşnicia
s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;
E mult prea scump Cristos şi Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia poeziei

Oglinda gândului aparte
E plânsul sufletului trist
O inimă închisă-n carte
Vârf cucerit de-un alpinist.
Sclipirea ce-ţi despoaie sensuri
Sărutul viselor în doi
Enigme-nchise-n universuri,
Îmbrăţişând senin şi ploi.
Zorii grăbiţi ai libertăţii,-
Urma lăuntricului pas,
Când muze dau umanităţii
Cheia bătrânului Parnas.
Muzica sferelor şi-a firii
E răsărit de curcubeu
Izvor sublim al nemuririi
Atotputernic panaceu.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un an binecuvântat

Dragostea naşte aripi incolore
Ea da viaţa în timpurile noi
Luminează minţile şi cerul
Dă strălucire miraculosului cer
Desprind lumina ochilor tăi de mine
Pentru a putea adormi în liniştea îngerilor
Şi visez la o magie necunoscută a dreptăţii
Ancorata în magic destin.

Sunt stea călăuzită spre mângâiere
Aduc norii plini de vis, creez binecuvântări divine
Printre frunzele de vâsc aduc crenguţe de brad
Aprind o lumânare în noapte.
Lumina e singura lumină a risipitei dreptăţi
Ca să atingem magia nedreptăţii ancorate în steaua sărbătorilor celeste.
La mulţi ani, cu fericire, cu dreptate şi lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trend matrimonial

Cum dragostea nu e la modă,
Mă las şi eu dusă de val
Şi viaţa-mi pare mai comodă,
De când am soţ cu... caşcaval.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Tu steaua mea cu ochi verzui
Te-aştept pe bolta cerului,
Să zbor cu tine-apoi să-ţi cânt
În univers, purtaţi de vânt,

Acolo-n neant să te iubesc
Un veac de-al nostru pământesc
Şi-n ochii tăi senini ca luna
Să-mi oglindesc chipul întruna

Să văd ce vezi şi tu mereu
Să ştiu atunci când îţi e greu
Cu braţele să te-nconjor
Să-ţi fiu balsamul unui dor

Cu şoapte dulci să te alint,
Să-ţi mângâi părul de argint
Printre suspine să-ţi şoptesc
Tu steaua mea... mult te iubesc...!

poezie de Gabi Costin (10 mai 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Nu port povara gândurilor mele.
Umblu pe poante moi, de balerine,
Până-mi zâmbesc frumoasele zorele.

Păşesc prin vise rătăcind agale.
Mă pierd în dorul tău şi cat spre stele,
Să îmi arate cea mai dreaptă cale,
Spre dimineţi cu ghiers de turturele.

Ce bine mi-e când dorm în gând la tine.
Cu şoapte dulci, auzul mi-l mângâie
Şi treaz fiind, să te sărut îmi vine,
Cu foc, din creştet până în călcâie.

Să-ţi spun iubite, bună dimineaţa,
Ca glas de-arcuş pe strune de vioară.
Atât de drag îmi eşti, cum mi-este viaţa;
Mai stau la tine-n gând, că-i primavară...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor poetizant

Ah, trupul tău dogmatic,
De îngeri posedat,
La fel ca altă dat',
Mă-mbie aromatic.

Zvâcnetul său hieratic,
De-a pururi, mi-a fost dat,
Şi-oriunde m-am aflat,
M-a-nvăluit extatic...

Nimic mai captivant,
Ca sânii tăi rotunzi,
Decor poetizant,

În care tu m-afunzi...
Nimic mai relevant,
Ca ochii tăi profunzi!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut un an

O, mamă, prea grăbită ai plecat,
Măcar o oră să fi aşteptat,
S-ajung la tine, mâna să ţi-o ţin,
Să-ţi spun adio, să-mi zâmbeşti puţin.
Dar poate-o oră ar fi fost prea mult
Când sufletul simţea acel tumult
De-a se înălţa spre cerul infinit...
Şi-mi pare rău că nu te-am mai găsit.

Mi-e dor de tine, a trecut un an,
Speram să vii înapoi, dar e în van,
N-o să te întorci şi poate că-i firesc,
Dar vreau să ştii că încă te iubesc,
Şi că din chipul tău blând şi senin,
Eu mi-am făcut icoană să mă închin.

poezie de Octavian Cocoş (3 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strivindu-te fără să vreau sub pleoape,
Adorm cu tine-n gând, iubitul meu.
Te văd în vis privirile-mi mioape,
În care-aduci cu bunul Dumnezeu.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De timp sunt flămând

Din clepsidră nisipul se scurge avid,
Înalţând între mine şi timp trainic zid.
De-o putere Divina să-l oprească-ar putea,
Să îl ţină pe loc, pentr-un secol să stea,
Aş avea timp destul cât să fac ce-am în gând:
Să cutez, să m-avânt, că de timp sunt flămând...
Toamna asta îmi dă încă-o lecţie-n plus;
Primăvara şi vara în neguri s-au dus.
Cât clipit-am din gene şi ochii-am deschis,
Au rămas toate-n urmă, frântură de vis.
De-aş putea să le strig doar pe nume 'napoi
Să se-ntorcă măcar pentru-o clipă la noi,
Dorul meu o să fie cu mult mai uşor
Până fac cale-ntoarsă cocorii în zbor.
Am sperat pentru-o clipă că nu-i prea tarziu,
Primăvară şi vară senină să fiu.
Paşii verii s-au şters de sub frunze ce cad
Toamna-şi sapă pe urmele slabe, nou vad.
Din clepsidră nisipul se scurge avid,
Înălţând între mine şi timp trainic zid.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de fantezie îmi dăruiesc

O clipă de fantezie îmi dăruiesc,
de realitate să fug îmi doresc.
Moment magic ce-mi taie respiraţia,
emoţii asincronice înlătură dizgraţia.
Un vis de cristal, mult prea fragil,
curge-n bucăti de timp milenar ca şi gândul agil.
Nopţi dulci se împrăştie-n văzduh,
sunt nopţile inimii mele ce zboară
una câte una, dansând ca un duh
plin de bucurie pe-un arcuş nou de vioară.
Momentul de a întoarce pagina a sosit,
un alt vis îl aştept împlinit!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun fericit

Crăciun fericit şi vise-mplinite,
Să curgă luceferi la margini de dor,
Colindele magic... se fac auzite
Şi stelele toate-s la tine-n pridvor

Crăciun luminat şi vesele clipe,
Acolo... acasă... cu-ai tai la un loc,
Iubirea să-ntindă-nspre tine aripe
Şi moşul să-ţi pună în palmă... noroc.

Crăciun fericit şi inima plină,
Să ai bucuria în suflet... izvor,
Să ningă feeric la tine-n grădină
Şi totul să-ţi fie în viaţă uşor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne învârtim în cercul vieţii ...

Ne învârtim în cercul vieţii,
Unde nimic nu-i cum am vrea.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Ci doar amestec de vopsea.
E-o lume crudă, contrastantă,
Mixtură de iubiri şi uri,
Cu zâmbet trist, vesel, grimase
Schimonosind aceleaşi guri.
Pierduţi ca bobu-n lanul galben
De-o adiere scuturat,
Împinşi de-a valma-n caruselul
Ce se învârte ca turbat.
E-o lume de lumini şi umbre,
În care-i greu să te strecori
Fără să rătăceşti în beznă,
Visând să te trezeşti în zori.
Ne învârtim în cercul vieţii
Trecut, prezent şi viitor.
Nimic nu-i alb, nimic nu-i negru,
Iar noi, doar piese de decor.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!