Băut-ai cupa urii ...
Atâta vrajmășie, cumplită-ncrâncenare
Și vorbe fără noimă, în guri gâlcevitoare.
Se huiduie, se strigă, de-ți țiuie timpanul.
Printre naivi, din coate mai dă și grobianul.
Se-aruncă false temeri spre ceata derutată
Și orice rațiune din fașă-i sfărâmată.
Tu, sărmană strânsură, mințită, grav bolnavă,
Băut-ai cupa urii umplută cu otravă.
În timp ce tu iți nărui și vis și idealuri,
Hienele se urcă pe 'nalte piedestaluri.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un popor fără cultură, este ca o oaste de strânsură.
aforism de Mihaela Banu (13 septembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mai fac un pas ...
Mai fac un pas spre porți desferecate,
Rotesc în gând robitele tăceri,
Ce-și strigă dreptul sfânt la grațieri,
Tânjind după un ceas de libertate.
Mai fac un pas spre zări de idealuri
Încerc să 'naintez fără popas
Și-n biata vlagă care mi-a rămas,
Pun toată truda, să ating noi maluri.
Mai fac un pas spre-a cerului răsfrângeri,
Să-nchin cu zeii nesperat pocal,
Ca vasul sacru-al Sfântului Graal,
Cu răni de Crist și stropii lor de frângeri.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Salvați planeta cât nu-i prea târziu!
Salvați planeta cât nu-i prea târziu!
E-n sacrul cod nescris, din tată-n fiu.
Strămoșii din morminte se ridică.
E zestrea bunei mame pentru fică.
Pământul e-o cutie de conserve?!
Aveți de schimb, pe banca de rezerve?!
Nu înțeleg, de mă tăiați bucăți!
Pe-agenda voastră-i la banalități?!
Pădurile dispar în ritm de samba.
Din toți bojogii strig la voi: Caramba!
Al drujbei glas vă pare plin de-antren?!
Copiii voștri-au drept la oxigen!
E aerul ce-l respirăm, otravă...
Planeta, casa noastră,-i grav bolnavă.
Oceane, râuri, toate-s gropi comune.
Le-ați năclăit, lipsiți de rațiune...
Loviți în Terra fără nicio jenă...
Gunoaie văd, nu pești, lângă-o carenă.
Din nordu-ndepărtat până la sud,
Vedem cu toții adevărul crud.
Calota de ghețari s-a subțiat.
Pământu-n colaps, trebuie salvat!
Din est la vest, e-un fenomen funest:
Ne coacem verile, ca pâinea-n țest.
Voi cei ce-ați dereglat al ei ecart,
Opriți planeta, să-i dăm un restart!
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina vieții înspre ea ne cheamă.
Din cupa sacră a iubirii bem.
Privim în ochii morții fără teamă;
În fața ei cu toți datori suntem.
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temeri
Acuma bag și eu de seamă,-
Închis la birt, la berărie...
Și parcă am un soi de teamă:
E semn de claustrofobie?!
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-n cenușa urii scormonim?!
Sătulă sunt să văd atâta ură,
Când doar iubirea lumii-i este cheia.
Mult prea puțini i-ațâță azi scânteia,
Înăbușind-o în afundătură.
Dușmani iubirii, cine sunt aceia,
Lovind-o-n creștet?! Oare de ce-ndură?!
Câte mârșave planuri concepură,
Sporind tristețea lumii, nu nedeia?!
Mi se strecoară-n minte întrebarea:
De ce pe prag de viitor dormim,
Și unde prunci găsi-vor alinarea?!
De ce-n cenușa urii scormonim
Și-n primul rând am așezat teroarea,
Când noi vrem să iubim, nu să murim?!
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cursă electorală
Candidații dau din coate
În cursa pentru Palat,
Că numai așa se poate
Să ai funcție... de stat...
epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invidia dăunează grav
Fiind epigramiști de soi,
Hârșiți cu toții-n prozodie,
De vă mai mâncați între voi,
Veți da în anafilaxie!
epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugă... după ce
Atâta timp cât rațiunea doarme,
Cât nu iubim și investim în arme...
Atâta timp cât pumnul ne conduce
Ajungem toți un nume pe o cruce.
Atâta timp cât nu ne va ajunge,
Va fi mereu un suflet care plânge...
O mamă fără vlagă, obosită,
Un tată cu o soartă irosită;
Vom căuta năuci o nemurire,
Dar cum s-o ai, de nu devii iubire?
Atâta timp cât luăm, fără să dăm,
Vom fi acei ce groapa ne-o săpăm.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cupa de abis
Ziua fără tine mi-a părut
mohorâtă, searbădă și lungă,
ca și cum, pe-un țărm necunoscut,
sufletu-mi nu reușea s-ajungă.
Îmi părea că soarta mi-a întins
cupa cu amarnica otravă
care spre abisuri m-a împins,
pentru-a suferințelor izbavă.
M-am simțit trecând un ultim râu,
cu monezi ce-mi apăsau pe pleoape,
într-un ritm de barcagiu lălâu,
ce vâslea prin hăul dintre ape.
Până când de noapte să se crape,
am sperat să vii, să-mi fii aproape.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie.
citat din Camelia Oprița (decembrie 2010)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele ard lemnul cosmic
Se face noapte în gânduri și tu nu adormi,
se țes pânze ce acoperă somnul așteptat,
râuri străine străbat întunericul
pietrele stau de veghe cu ochii spre cer.
Stele ard lemnul cosmic fără flacără.
Ursitele stau în jilț cu nervii întinși
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,
tot ce se naște este ursit.
Urcă prin mine izvoarele moștenite
în inima cui nu vor fi limpezi?
În suflet înfloresc mugurii speranței,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri,
privesc cum se urcă pe scară norocul.
Întotdeauna lumina se răzbună
pe cei cu ochelari de cal.
Din timp în timp soarele-și ridică ochii
și sărută cu dragoste pământul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu râul tău, tu matca mea
Când ziua-n zare se pierdea
Și nebunește-am alergat,
Sub boltă ne-am îmbrățișat,-
Eu râul tau, tu matca mea
Și sub un cer crepuscular,
Sclavi ai temeinicei ardori,
În inimă am strâns comori,
Sub luna-n ultimul pătrar.
Ne-am deșteptat, în zori, bogați
Nu în strânsură, ci-n iubiri,
Ce între maluri de trăiri,
Ne vor purta îngemănați.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un gând mă strigă
Un gând mă strigă și tresar din vis,
Cătând să văd prin genele-mi uimite,
Speranțele-mi de fost-au îngrădite,
Sau fost-au alungate în abis.
În vârful degetelor calc tiptil
Și scormonind în tainic întuneric
Prin care umbre se prefac himeric,
Trec de hotarul sterp, atât de-ostil.
Am izbândit pieptiș printre zăbrele
Cu-n sfâșiat veșmânt, lăsat ca pradă
Și înșfăcată de-un vârtej de iele,
M-am prin în jocul lor ca-ntr-o tornadă
Și năruind zidiri de citadele,
Am dezlegat a visului șaradă.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul facerii vinului
Fete cu mișcări lascive,
Joacă strugurii-n picioare.
Numai muștele bețive
Au acces la degustare.
Nici tu stare, nici motive
Să vorbească de licoare.
Fete cu mișcări lascive,
Joacă strugurii-n picioare.
Unele par costelive,
Zic gurile cârtitoare.
Printre vorbe aluzive,
Toți privesc spre desfătare,
Fete cu mișcări lascive.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe, vorbe
spulberate vise fumul
evadări pe unde nu-s
altceva decât un cumul
de cuvinte la apus
lacrimi false, jurăminte
la-ndemâna orișicui
veșnic cearta pe cuvinte
spre folosul nimănui
vorbe nasc și mor din colburi
sub hlamida nopții strânse
apele crescând din volburi
și pe mal, mirese plânse.
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murg în amurg
Ochii mei sunt niște cai
Care fug din iad în rai,
Sufletu-mi, de vorbe dus,
Tropotește spre apus.
Iar la ceas de înserare,
O privire și-o uitare
Galopează-n sens opus,
Una-n jos, cealaltă-n sus.
Ochii mei, doi armăsari,
Fug de parcă-s fete mari;
Sufletului, cal bătrân,
Înainte-i mult rămân...
Ce treime despărțită
În amurg, de ochi mințită
Și de vorbe înșeuată,
Călărit-am ziua toată!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleacă, arșiță! ...
Pleacă, arșiță! Ni-i sete,
Mie și unui știulete,
Ce în lanul de porumb
Stă chircit sub răni de plumb.
Cum ai putut să ucizi
Tot, lăsându-ne omizi?!
Mi-ai mâncat iarba de coasă
Cu gura ta pofticioasă,
Iar la mijloc de răpciune
Îmi pasc vitele tăciune.
N-ai avut nici pic de minte
Săpând tuturor morminte
Și pe unde tu cutreieri,
Lași în urmă cuib de greieri,
Ce doinesc a dor și jale
Pe la margini de tarlale.
Ai pus câmpului peceți,
Valurile-ți de scaieți.
Nici albinelor păstură
Nu le-ai dat, pentru strânsură.
Pe pământuri, cât la grofi,
Coropișnițe-n cartofi,
Dau să-mi sară în pantofi.
În țarină și-n grădini
Smocuri sterpe, rădăcini,
Volbură, răsuri, mohor,
Ne rânjesc de pe ogor,
Atârnând de-arse tulpini
Sângerate-n mărăcini.
Zboară-n cârduri zeci de grauri,
Cu pliscuri ca de balauri,
Strigând cât îi ține gura
Că n-ajunge-mbucătura.
În podgoria mănată,
Fără mamă, fără tată,
Printre frunze și trei struguri,
Abia zăresc veștezi muguri.
Doar în pomi, câteva poame,
Ce ne-or ține-un timp de foame...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără prună, nu-i a bună
Anul ăsta n-a fost bun.
Prune nu-s, și orice uică,
Știe ca niciun magiun,
N-o să țină loc de țuică.
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce se naște este ursit
Se face noapte în gânduri și tu nu adormi,
se țes pânze care acoperă somnul așteptat,
râuri cu ape străinestrăbat întunericul
pieterele stau de veghe cu ochii spre cer.
Stelele ard lemnul cosmic fără flacără.
Ursitele stau în jilț cu nervii întinși
sătule de prezicerile date peste cap,
se lasă în voia hazardului de început,
tot ce se naște este ursit.
Urcă prin mine izvoarele moștenite
în inima cui nu vor fi limpezi?
În suflet înfloresc mugurii speranței,
rodesc în cuvinte fructele verii,
în fiecare anotimp se nasc temeri
care privesc de se urcă pe scară norocul,
dar întotdeauna lumina se va răzbuna
pe cei care folosesc ochelari de cal.
Din timp în timp soarele-și ridică ochii
și sărută cu dragoste pământul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!