Salvaţi planeta cât nu-i prea târziu!

Salvaţi planeta cât nu-i prea târziu!
E-n sacrul cod nescris, din tată-n fiu.
Strămoşii din morminte se ridică.
E zestrea bunei mame pentru fică.
Pământul e-o cutie de conserve?!
Aveţi de schimb, pe banca de rezerve?!
Nu înţeleg, de mă tăiaţi bucăţi!
Pe-agenda voastră-i la banalităţi?!
Pădurile dispar în ritm de samba.
Din toţi bojogii strig la voi: Caramba!
Al drujbei glas vă pare plin de-antren?!
Copiii voştri-au drept la oxigen!
E aerul ce-l respirăm, otravă...
Planeta, casa noastră,-i grav bolnavă.
Oceane, râuri, toate-s gropi comune.
Le-aţi năclăit, lipsiţi de raţiune...
Loviţi în Terra fără nicio jenă...
Gunoaie văd, nu peşti, lângă-o carenă.
Din nordu-ndepărtat până la sud,
Vedem cu toţii adevărul crud.
Calota de gheţari s-a subţiat.
Pământu-n colaps, trebuie salvat!
Din est la vest, e-un fenomen funest:
Ne coacem verile, ca pâinea-n ţest.
Voi cei ce-aţi dereglat al ei ecart,
Opriţi planeta, să-i dăm un restart!

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta noastră dă test

De la Est până la Vest
Planeta noastră dă test.
De la Nord până la Sud
Multe vaiete se-aud.

Pământul fuge de sub noi,
Vulcanii spulberă noroi,
Lava ne carbonizează,
Viaţa noastră încetează.

Pe-ntreg pământul se-ntind
Limbi de flăcări şi-l cuprind.
Fie mări, fie oceane,
Parcă sunt nişte cazane

Unde apa clocoteşte
Şi toate le opăreşte.
Munţi şi dealuri se prăvale,
Nu mai există nici vale.

Totu-i flacără şi fum.
Pământul se face scrum.
Intră în dezintegrare
Şi încet, încet dispare.

poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta este casa noastră. Dacă distrugem planeta, nu mai avem casă, aşa că planeta are o importanţă vitală.

citat din H. Ross Perot
Adăugat de Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voia planeta să renască

Înconjurat de-un brâu de foc
Pe sub deal o apă curgătoare
În jur nu mai zăream deloc
Şi pentru mine o scăpare

La-nceput de lume şi de ere
Pe malul unui râu de lavă
Vărsa pământul numai fiere
Tot ce strânsese el, otravă

Cât să fi stat aşa stingher?
O rupere de elemente,
Curgea mânia dintr-un cer
Pe toate cele penitente

De disperare-am vrut să strig
Poate-am strigat dar fără glas
Şi moartea rece ca un frig
Alături îşi făcea popas

Şi eu parcă nu eram eu
Voia planeta să renască
Gemea rupând atât de greu
Din ea, bucăţi de carne flască

Să fi fost ăsta un blestem
Multiplicat de generaţii?
Misteru-adânc al unui ghem:
Pierdutele, divine graţii?!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În planeta Pământ

Când planeta e albastră
Cum să fie soarta noastră?

distih de George Corbu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia tratează sufletul pe care îl ajută să se mântuiască. Religia poate ajuta oamenii ca indivizi să se înţeleagă mai bine însă nu va reuşi să ajută omenirea să salveze planeta! Observăm cum planeta "piere" câte puţin din cauza luptelor pentru supremaţia religiilor. Aşadar, religia nu poate salva planeta. Religia e tolerantă cu toţi indivizii şi acceptă ofrande de la toţi, indiferent de ceea ce fac pe pământ. De aceea, deseori cei ce pleacă să facă o nelegiuire spun rugăciuni înainte şi pe parcurs. Nici ştiinţa nu poate ajuta omenirea să salveze planeta. E nevoie de o înţelepciune superioară religiilor şi ştiinţei care să pună pe prim plan planeta şi omenirea. Planeta fără omenire nu-şi are sensul şi omenirea fără planetă nu poate exista. Este exact ca şi sufletul cu trupul. Degeaba tratăm sufletul dacă nu avem grijă şi de trup şi invers. Aşa că rugăciunea noastră de zi cu zi ar trebuie să înceapă cu: Dă-ne nouă înţelepciune să găsim soluţii bune la toate....

Ionel Popa (6 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă planeta noastră pentru Univers? Absolut nimic! Nu contează nici măcar cât un firicel de praf, de nisip, sau un microb... Dar pentru noi, oamenii, este totul! Este casa noastră. Este locul unde trăim cu toţii. Prin urmare, ar fi cazul să avem mai multă grijă de Terra, frumoasa noastră planetă, nu să o distrugem, să o poluăm, să o infestăm...

aforism de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planetele sunt nişte "organisme vii". Fiecare creşte şi se coace "ca pepenele la Soare" la vremea ei. Pe planeta Marte viaţa a apărut, s-a copt înaintea Pământului. Au existat râuri, mări şi oceane. Marţienii au locuit acolo mult şi bine până au epuizat toate resursele naturale şi planeta a "pierit", a devenit pustie. Având tehnică performantă de zbor, ei au migrat pe Pământ, găsind aici din belşug resurse şi condiţii favorabile de trai.

Mihai Cucereavii (6 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

planeta Terra se învârte în jurul Soarelui
o rotaţie completă încheind un an
o primăvară, o vară, o toamnă şi o iarnă
ce au trecut peste toate sufletele
adăpostite de planeta albastră

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvează planeta Pământ

Indiferenţa ta mă afectează atât de grav,
Încât, de la o vreme, mă simt tot mai bolnav.
Pericolul pieirii îmi e tot mai aproape,
Simt cum îmi dispar păduri, dispar cursuri de ape.
Zi de zi deşertul, mă sugrumă cu ghearele,
Pe pajişti întinse, mor de sete animalele.
În grădini şi livezi, plantele sunt pârjolite,
Câmpii, munţi şi dealuri, rămân tot mai dezgolite.
Prietenii mei, oamenii, suferă de foame,
Copacii se usucă şi nu le mai dau poame.
Stratul de aer, tot mai mult se rarefiază,
Soarele mă arde, când ziua-i la amiază.
Primesc caniculă în loc de rouă şi ploaie,
M-acoperă şi mă sufocă, prea multe gunoaie.
E tot mai multă murdărie de jur împrejur,
O astfel de viaţă, de loc nu pot să mai îndur.
De vrei s-aduni în hambare, bogatul rod al meu,
Ajută-mă omule! Va fi mai bun traiul tău.
De vrei prosperitate, salvează-mă pe mine
Şi vei avea tot ce-ţi doreşti, şi astăzi, dar şi mâine.
Cu plante şi animale să fim împreună,
Doar aşa viaţa va fi mai frumoasă, mai bună.
Gândeşt-te bine! Salvarea mea e şi a ta,
Dacă mie-mi este bine şi tu vei prospera.
Dacă vrei să trăieşti bine, de rău să nu fii înfrânt,
Până nu e prea târziu, salvează planeta Pământ!

poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare

Fără soare şi fără planeta mea
e albastru
deschis şi ninge
iluzia cremoasă din fundal ar trebui să dispară
e pamântească
depinde de mine ca un sugar
mi s-a cuibărit în pumni şi sânge
prea târziu s-o mai arunc pe pământ
ar trebui să coborâm amândouă
ne-am zdrobi capetele de tărână
e mai bine fără soare şi fără planeta mea
mai bine viu şi fără soare

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru planeta Pământ

Rugă pentru Planeta Pământ
(sonet omagial Pământului)

S-a-mbolnăvit Pământul şi mă doare
Strigătul încărcat de suferinţă,
Când văd nepăsare ori neputinţă
La spectatori privind cum viaţa moare.

Pe Dumnezeu îl rog să dea sentinţă
Pentru toţi ce îi zdrobesc mădulare,
Grăbindu-i sfârşitul în defrişare,
Ca să-şi asume moartea-n consecinţă.

Să nu pierim de-a lor necugetare,
Luminează-le dram de conştiinţă
Şi dă-le raţiune salvatoare!

În rugă îţi aduc recunoştinţă,
Spre a salva Pământul de poluare,
Când lăcrimează sufletu-n peniţă.

*22 aprilie - Ziua Pământului
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Sonete dedicate, Sonete creştine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemulţumit, Lucian se aşeză pe o bancă din părculeţul de peste drum de locuinţa domnişoarei Sonya Kelso, îngândurat. Privea pierdut, fără entuziasm, eterna nemişcare ce cuprindea întreg oraşul, dar nu numai acest oraş, minunat altfel; întreaga planetă... Planeta liniştii, planeta tăcerii absolute. Planeta albă, pustie. Planeta nemişcării, a monotoniei totale... Cât de ciudate păreau toate aceste lucruri existente aici, aparent perfecte; cât de ciudate, mereu mai pline de mister...

citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Strânge Doamne, intre braţe
Cu iertare şi iubire
Planeta noastră suferindă
Şi de boală şi de durere.
Lacrimi varsă, abia respiră,
Chinuită e de frică.
Ar vrea, dar nu ştie unde să fugă
Viaţa de până acum o uită,
La bucurie şi speranţă, disperată ea renunţă...
Strânge Doamne, între braţe
Omenirea şi Planeta
Ca să putem primi cu toţii
Liniştea şi pacea Ta toată!!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentan, Lucian o oprise pe Lia din povestirile ei mitologice, dar nu pentru foarte mult timp. Deocamdată, restabiliseră legătura cu Terra şi se bucurau să-şi revadă părinţii, cât şi pe director sau pe profesorul-instructor Manea; se îndepărtau de Terra, din ce în ce mai mult, dar legătura "acasă" era încă posibilă, tocmai de aceea nu întâmpinaseră greutăţi în această nouă încercare de contactare a celor de "acasă": imaginea era foarte clară, iar de auzit, se auzea perfect, fără interferenţe sau intermitenţe. La întrebarea directorului "Unde vă aflaţi acum?", cei şapte tineri, ca răspuns, încadrară în imagine planeta de un albastru-verzui, ca ai ochilor geografului; toţi cei prezenţi în cabinetul directorului înţeleseră rapid că era vorba despre planeta Uranus, deci, nu mai era mult până ce "Pacifis" va părăsi sistemul solar şi implicit, până la ultima legătură cu Terra... De abia după aceea urma cu adevărat despărţirea, pentru următorii ani, cel puţin 13... Deocamdată însă, vorbeau cu părinţii lor, aceasta fiind una dintre ultimele convorbiri cu Terra; discuţia era cam dificilă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta albastră

Când planeta e albastră,
Cum să fie soarta noastră?

distih de George Corbu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri pentru planeta Marte

Marte, planeta roşie,
a patra de la Soare
sau a cincea
nu mai ştiu...
N-are prea mare importanţă.

(Ce ziceam?)
A, da.

Ţie îţi închin poemul ăsta
pe care, sincer,
nu-l consider prea reuşit
şi pe care mă obosesc inutil
scriindu-l.
Ştii de ce?

Îl compun căci
tu
habar n-ai că cineva
te face personaj de operă literară
aşa, în câteva secunde
şi bag mâna-n foc
că nici nu ştii că exişti
că eşti acolo
printre stele.

Te invidiez într-un fel pentru asta.
Marte nu trebuie să meargă la şcoală,
să înveţe,
să cumpere pâine.
Marte nu trebuie să stea cu fratele mai mic,
să râdă la glumele amicilor,
să asculte ştirile.
Marte nu trebuie să citească nici măcar
clasicii ruşi în timpul liber.

Trecând peste toate astea
îmi placi.
Măcar tu planeta roşie
nu ai cum să mă deranjezi.
Nu eşti om.

(Apropo, să nu loveşti Pământul,
nici să nu-ţi treacă prin cap.)

poezie de Adrian Georgescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tera nu mai e albastră

Nori negri acoperă
planeta Pământ, a noastră.
Omenirea suferă.
Tera nu mai e albastră.
Universu-i văduvit
de fiica lui creştină.
Haosul a-înlocuit
pe pământ, viaţa divină.
Este haos şi-întuneric
pe planeta noastră verde.
Din tot ce era feeric,
astăzi farmecul îşi pierde.
Plânge soarele şi luna,
pământul a-încremenit.
Plânge zeiţa Fortuna,
Apocalipsa a venit.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvator

Am luat în palme-ntreg Pacific
l-am răsturnat pe Everest...
Astăzi sunt Guliver Magnific;
Mesie sunt şi-mi sunteţi test!

Am luat gheţari la subsuori,
I-am prăvălit peste deşerturi;
Dau lumii gust de-nviorări...
Divinităţii-am plătit drepturi.

O Africă-am amestecat
Cu nordicii cu păr bălai;
Planeta am făcut-o rai...
Suntem egali cu toţi, un leat.

Am luat armatei tancuri mii
Pe câmpul Terei la arat.
Planeta v-o dau noapte, zi;
Cu praf din puşti v-am luminat.

Sunt sol trimis, de sus, sunt Christ,
Pământul vi-l redau "remake"
În loc predestinat d-exist...
Parola este, "Give and take"!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România în carantină

Ţara noastră-i zău cobai

dar planeta parcă-i iadul

c-am plecat ca ieri din rai

şi-astăzi răul a-ntins vadul

Iar planeta parcă-i iadul

Doamne încotro s-o luăm

dăm de secu ori mosadul

între maimuţă şi om

Doamne încotro s-o luăm

c-am plecat ca ieri din rai

dar n-am coborât din pom

ţara noastră nu-i cobai

Dar planeta parcă-i iadul

şterge de pe cer tot fardul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe lună Pământul arată mereu la fel, dar aparenţele pot fi înşelătoare. În mod sigur planeta nu este liniştită, dar clar fragilă şi cu o populaţie în creştere. Când am zburat pe lună, populaţia era de 3 miliarde; astăzi numărul este mai mare decât dublu şi se îndreaptă spre 8 miliarde, spun experţii. Nu cred că această creştere este sănătoasă sau uşor de susţinut pentru planeta noastră.

citat din Michael Collins
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!