Lumina vieții înspre ea ne cheamă.
Din cupa sacră a iubirii bem.
Privim în ochii morții fără teamă;
În fața ei cu toți datori suntem.
catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Bogați, săraci, egali în fața morții,
Sub coasa ei cădem, ca vechi datornici.
Ăsta-i tributul nostru-n fața sorții,
Dar să-l plătim, nicicând nu suntem dornici.
catren de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil sine deo
Nimic nu iți inspiră teamă
Iubirea sfântă când te cheamă
Hotarul milei n-are zare
Iertarea n-are sărbătoare
Lumina ți-a pășit în casă
Strângând copiii toți la masă
Izbânda s-a opus tristetii
Nădejdea dând o șansă vieții
Esența lumii e-n credință
Dumnezeiască biruință
E-un crez al legii și al firii
Ogor mănos al mântuirii
acrostih de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, bea paharu-n tihnă
Și să nu-ți fie teamă
Că veșnica odihnă,
Curând, la ea te cheamă!
catren de Mihaela Banu (5 august 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedeți voi o țară ce se cheamă Zori,
Ori nimeni n-o vede, că suntem toți chiori?!
Au smuls din ea noaptea, stoluri mari de corbi,
Sau primele raze au lăsat doar orbi?!
catren de Mihaela Banu (25 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul joc
demult, odată, poate într-o altă dată
eu căutam credința pură
azi țipă agonic ochii în orbite
văd urme între lacrimi și mă plâng
pe frunte am coroană
din cioburi, sticle, spini și cale
aici trăiesc cu morții vii
și drumul n-are cale
eu am găsit în moarte esența vieții
și scriu la toți cu lacrimile morții
ei au fugit cu toții, toți netoții
în noaptea asta fără margini
m-am lepădat de lume, de păcate
nebun, mai rătăceam prin ceruri
tot căutând lumina vieții
am ars gândirea la o lampă
am demolat principii norme
de etică, morală, toate goale
și am jucat la masa sorții
destinul vieții și al morții
a mai trecut gândirea, clipa
eu am rămas la porțile cetății
să joc un joc nebun cu morții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi doi
Noi doi suntem un cântec început,
Pe portativul vieții așternut
distih de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haine de lumină
În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem
vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai
în lumina Ta curată
toți azi ca să ne zidim
o viață fără pată
pe pământ ca să trăim
vrem să fim cu toți lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
și al vieții viu Cuvânt
toți dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină
curgă dar de azi lumina
din noi toți pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt
El ne este sărbătoare
și lumnină și menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire
haideți dar acum cu toții
să-i dăm ființa și iubirea
Isus chiar și-n clipa morții
să ne fie mântuirea
ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieții așezăminte
toți să fim de fire goi
din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viața-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim
curgă dar lumina sfântă
ființele să ne inunde
ca noi toți să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde
fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
Eu nu urăsc viața, de moarte nu mi-e teamă,
Că ea este lumină puternică și caldă,
Chiar muribundul - care în pacea ei îl cheamă -
Sub pleoape obosite priveliști noi își scaldă.
Dar sufletul se-avântă-n necunoscuta lume
Și-n alte corpuri trece, când poate ști să ierte;
Așa din cupa sacră cu toții bem, anume,
Și niciodată, nimeni, nu poate s-o deșarte.
poezie celebră de Iulia Hasdeu din Poezii (martie 1888), traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
Eu nu urăsc viata, de moarte nu mi-e teamă,
Că ea este lumină puternică si caldă,
Chiar muribundul care în pacea ei îl cheamă
Sub pleoape obosite privelisti noi îsi scaldă.
Dar sufletul se-avântă-n necunoscuta lume
Si-n alte corpuri trece, când poate sti să ierte;
Asa din cupa sacră cu totii bem, anume,
Si niciodată, nimeni, nu poate s-o deșarte.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
și naște-mă bătrân
și abia apoi
adu-mă-n floarea tinereții,
când duc în spate a mea știință,
să fiu cu mintea de pe urmă
în anii cei frumoși,
să vin din moarte înspre viață,
să nu mai am în minte frica morții,
să stau încrezător în fața sorții
si de nimic să nu mă tem.
Măcar dă-mi-o pe mama înapoi,
să-mi spună basme cu eroi,
acolo unde nu-s copii
flămânzi și goi,
acolo unde tot ce-i rău dispare,
acolo unde toți se bucură
și moartea moare!
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Datori fiind cu-aceeași tristă soartă
Când am venit în lumea asta dură,
În casa cu iubire și speranță,
Am pus și rău și bine în balanță,
Strivind tăcut fărâmele de ură.
Cei ce au stat în casa mea, la masă,
Primeau lumina din cuvânt de taină,
Pentru a sufletului sfântă haină,
Ca pe un colț de azimă gustoasă.
Cu ei am stat în nopți cu lună plină,
Până visarea ce-a bătut la poartă
Cu degetele ei de cavatină,
Ne-a amintit că viața e deșartă,
Că am venit și ne-om întoarce-n tină,
Datori fiind cu-aceeași tristă soartă.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi dă în dar rubinul ce inimii-i e frate,
Ce face să-mi pulseze regrete-nsingurate.
Și toarnă în pocale trei degete de vin,
Că vreau pentru lumina iubirii să închin.
catren de Mihaela Banu (2 aprilie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul prostului fudul
Mi-e teamă de prostul fudul,
Ce-aruncă o piatră în lac.
Nici omu-nțelept nu-i destul,
S-o tragă la mal ca pe-un fleac.
De-l cheamă Ion, Fritz, Abdul,
Se-nfoaie de zici că-i gânsac.
Mi-e teamă de prostul fudul,
Ce-aruncă o piatră în lac.
E sigur, tenace, credul.
Idei fixe are-n dovleac.
De specia asta-s sătul,
Că-mpuie ca orice gândac.
Mi-e teamă de prostul fudul.
rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomenirea morților
Tot pomenesc la morții mei,
Până vecinul, cu temei,
În zid bătea al treilea cui
Și-i pomenii și... morții lui
epigramă de Mihaela Banu din Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stări de clipe
singura simfonie perfectă
e pâlpâitul lumânărilor,
acest limbaj universal
al fricii și iubirii
care ne potoloște elanul
dintre o umbră și alta;
cum de fapt cred că s-a aflat,
toți suntem stafii, în casa vieții,
urcând întrebările din ceară,
istoviți - un dans sobru la bară
înspre senin cu ochii de poeți -
ori ați aflat demult incandescența
cu sunetul ei surd de puls,
o lume vie nu-i poncif, oameni(!),
e voia umbrei cu fața spre blestem,
ori lumea curge în desuetul vers,
prea des e ori o mare, ori un fluviu,
de parcă respirațiile des se-neacă,
într-un etern de-a fi diluviu...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băut-ai cupa urii ...
Atâta vrajmășie, cumplită-ncrâncenare
Și vorbe fără noimă, în guri gâlcevitoare.
Se huiduie, se strigă, de-ți țiuie timpanul.
Printre naivi, din coate mai dă și grobianul.
Se-aruncă false temeri spre ceata derutată
Și orice rațiune din fașă-i sfărâmată.
Tu, sărmană strânsură, mințită, grav bolnavă,
Băut-ai cupa urii umplută cu otravă.
În timp ce tu iți nărui și vis și idealuri,
Hienele se urcă pe 'nalte piedestaluri.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutele iubiri
Trecutele iubiri, ce fără teamă
Mă prind în jocul lor perfid, mă cheamă,
Și amintirile ce-s ostenite,
Se zvârcolesc prin rafturi prăfuite.
O, voi iubiri, atât de trecătoare
Voi, raze blânde și mângâietoare,
Trimise-ați fost parcă de Dumnezeu
Pentru balsamul sufletului meu!
Tu, inimă, sprintenă căprioară,
Trecutele iubiri te înfioară,
Te sperie noian de sentimente,
Ce fac prăpăd, cât zece regimente.
Dar țineți firea și mergi mai departe,
Din viața ta poți să-ncropești de-o carte!
Ți-a pârjolit sufletul, fără milă,
Făclia amintirilor din filă.
Trecutele iubiri îmi bat în poartă.
Sufletul meu le-mbie și le iartă,
Dar mintea, ca-n reflexii de oglindă,
Prin fața ochilor mi le perindă.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul curcubeului
În salbe colorate peste nori,
Lumina solară se destramă
Culori transpuse într-o gamă,
Așezate-n minunate aurori.
Curcubeu cu splendide culori,
Care să-l privim ne cheamă,
În salbe colorate peste nori
Lumina solară se destramă.
Îl privim cu toții-ncrezători
Din mijlocul naturii mamă
Și vom ști că mâine-n zori
Ceru-i fără de maramă,
În salbe colorate, fără nori.
rondel de Ioan Friciu din Inedită (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
Sunt picătura de ură în cupa iubirii,
Visul urât în cupa amintirii,
Ultima dorință a celui ce moare
Și ultima lui șansă de vindecare.
Sunt o lacrimă pe fața cea zâmbitoare,
Un scâncet de durere în nepăsare,
O luptă nebună în liniștea nopții
Și liniștea rece din pragul morții.
Sunt tăișul lamei ce-o simți pe gât,
Otrava ce-n sânge o simți picurând,
Săgeata ce pieptul îl caută iute
Și o mie de șoapte de dragoste pierdute.
poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eurherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața morții suntem toți mici!
Viorel Muha (2007)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!