Un gând mă strigă

Un gând mă strigă şi tresar din vis,
Cătând să văd prin genele-mi uimite,
Speranţele-mi de fost-au îngrădite,
Sau fost-au alungate în abis.

În vârful degetelor calc tiptil
Şi scormonind în tainic întuneric
Prin care umbre se prefac himeric,
Trec de hotarul sterp, atât de-ostil.

Am izbândit pieptiş printre zăbrele
Cu-n sfâşiat veşmânt, lăsat ca pradă
Şi înşfăcată de-un vârtej de iele,

M-am prin în jocul lor ca-ntr-o tornadă
Şi năruind zidiri de citadele,
Am dezlegat a visului şaradă.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fost-am

Fost-au păsările şi pe aici?
Fost-au clipe amare, dulci
Fost-au ai noştri foşti bunici
Fost-au toţii, ce noi suntem aici.

Fost-am pentru voi, aici, şi eu,.. mâine
Totul pleacă, vine,.. ce rămâne?
Tu şi eu şi altul, ce vom fi mâine?
Foşti,.. ce au fost uitaţi poimâine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt

Cum vântul bate printre crengi,
şi bate şi prin mine,
cum albii fulgi de necuvânt
trec şi prin cer, şi piele,
te simt trecând acum pe-aici,
cu degetele grele.
Te naşti din mine, zi de zi,
cătând prin nouri stele,
şi cu-n surâs îmbietor
m-arunci înspre tăcere.
Cum să te uit? Cum să nu fug
din calea ta, fiinţă,
când gând din gând,
din ochi făr' de căinţă,
răsari ca să mă duci, cântând,
departe, cât mai mult,
peste pămînt şi stele,
lăsând în urmă lacrimi şi tăcere?

poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspect mi-e versul de refrigerare...

(PANTUM)

E freamăt dezlegat din cânt de iele,
Se-nlănţuie dorinţele-n inele
Şi otrăveşte sângele cu crize
Supus în fiecare zi la dialize.

Se-nlănţuie dorinţele-n inele
Ca visul meu vetust, tânjid spre stele,
Supus în fiecare zi la dialize
Să îl purific cu albastre brize.

Ca visul meu vetust, tânjind spre stele
Să urce scara gândurilor mele,
Să îl purific cu albastre brize
'Mi supun poemele la analize.

Să urce scara gândurilor mele,
Escaladând astrale citadele,
'Mi supun poemele la analize;
Le suspectez tacit de termolize.

Escaladând astrale citadele,
Încerc că urc şi eu pe scări cu ele,
Le suspectez tacit de termolize
Şi de refrigerare în banchize...

Încerc şi eu să urc pe scări cu ele
Vai, mi-e aripa stângă în atele
Şi de refrigerare în banchize
Nu pot să trec prin iarnă fără vize...

Vai, mi-e aripa stângă în atele
Şi n-aş putea să ţin ritmul cu ele,
Nu pot să trec prin iarnă fără vize
Şi aş putea să am cam mari surprize.

Şi n-aş putea să ţin ritmul cu ele,
M-aş poticni în nori, ca în zăbrele
Şi aş putea să am cam mari surprize
Printre gheţari, troiene şi balize.

M-aş poticni în nori, ca în zăbrele
Şi cu regretele mocnind sub piele,
Printre gheţari, troiene şi balize
Risc să-mi scriu versurile în reprize...

Şi cu regretele mocnind sub piele,
Decât să-mi văd poemul sub paiele,
Risc să-mi scriu versurile în reprize
În pantum... şi renunţ la dialize...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie

Imperiul meu
este
acest dreptunghi
de hârtie

merg prin el
în vârful degetelor

să nu cumva să calc
fără să vreau
în ţară străină.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternităţi

Aprioric, rând pe rând
La distanţă de un gând
Sub masca unor entităţi
Trec printre noi eternităţi

Intermitent, dar natural
Din timp în timp val după val
Prin vastele singurătăţi
Trec alternant eternităţi

De bună seamă dar haotic
Aşa la modul asimptotic
Compuse cu veleităţi
Trec în văzduh eternităţi

Ascunse în întuneric
Prin aerul atmosferic,
Acum ca şi în alte dăţi
Trec tot mai des eternităţi

Axiomatic, aţi ghicit
De undeva din infinit,
Profitând de libertăţi
Trec peste noi eternităţi.

poezie de David Boia (2 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...

Ştiu că sunt pietre pe care calc,
ciobite şi calde,
Apa prin care se pierd
este revărsată din sufletul tău,
îmi spală călcâiele sângerânde.
Îmi spune să merg înainte,
să nu mă uit înapoi,
doar înainte, spre locul de unde se naşte.
Mi-am atins obrajii şi tâmplele
şi apoi am sorbit-o încet din căuşul palmelor
în care o strânsesem.
Linişte,
culoare densă,
bătaie de inimă,
petale,
viu,
respiraţie,
atingere,
vârtej,
amintire...
Am ajuns la izvor pe înserat
şi m-am lăsat în voia braţelor
pe care le-am căutat atât de mult.

poezie de Alin Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egiptul antic

Faraonii falnici, cu domnii mai vaste
Şi-au găsit odihna în morminte caste.
Piramide-n piatră, se-ntorc după soare,
Pomenind apusuri cât mai legendare.
Trudit-au cu toţii, fost-au ca-n sclavie,
Săltând cu sudoare, leagăn de mumie.
A Regilor Vale-nchide-n hipogee,
Morminte săpate în stânci, ca-n tranşee.
Iţit printre dune, Sfinxul stă la pândă
Soarele îl arde, parcă-i la osândă.
Animal himeric cu priviri candide,
Străjuieşte lumea dintre piramide.
Temple uriaşe, slăvind Zeul Soare,
Sprijin în coloane au dintr-o suflare.
Şi s-au scris istorii din blocuri de piatră,
În Egiptul antic, a Nilului vatră...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul pasiunii

Lumina lui crea un joc de umbre
cu un efect ades hipnotizant,
purtându-te prin nori sau hăuri sumbre
în timpul vostru scurt şi delirant.

Lumina ta se ascundea în umbră
şi reflectai doar străluciri din jur,
acoperind alcătuirea sumbră
a unui suflet, parcă, imatur.

Cu vântul ce adie peste ape,
vin amintiri şi-ai vrea să fi uitat
tot ce ţi-a scurs izvorul de sub pleoape
când, dintre voi, iubirea a plecat.

Priveşti spre strălucire, frumuseţe,
cu-aceeaşi sete care te-a atras
în jocul pasiunii îndrăzneţe,
vremelnic încheiat prin "Bun rămas!"

Te fascinează jocul de lumină
şi uiţi, din nou, de umbre şi abis,
ţi-o aminteşti şi-ai vrea să mai revină
iubirea ce-a plecat în lumi de vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelsior, Domine!

(O nouă simplă rugă)

Excelsior! (în latină) = Tot mai sus!

Mă luminează, Doamne, pe craca de-ntuneric
Şi luminează-mi viaţa prin fiecare gând,
Căci m-am pierdut prin umbre şi-ncerc să mă desferic;
Îmbracă-mă cu raze şi dă-mi spre Tine-avânt!

La marginile vieţii mă zbat în ne-nţelesuri,
La rugurile milei Ţi-aduc închinăciuni -
Şi-atunci cu-o pace calmă presimt că mă împresuri,
Şi-atunci mă-nalţ spre soare, mă smulgi din văgăuni!

Cu trupul meu de ceaţă pot să-mi revăd din urmă
Balast de minereuri din care-am fost compus:
Gunoi şi solzi de aur, miei albi şi lupi în turmă,
Mlaştini cu nuferi candizi. Dar fost-au!... Şi-acum nu-s!...

Iertate fie, fie! Şi iar, pe veci, iertate!
Roşii scântei de-o clipă, sorbite-n galaxii -
Să-mi arzi perlele negre şi fă-mi-le uitate,
Şi tot mai sus mă-nalţă! Şi nu mă părăsi!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen pe zăpadă

Suntem condamnaţi la înserări trucate
Învinşi de-un anotimp ce ne-a trădat,
Pe scena improvizată, dramatica poveste
O jucăm chiar dacă, cortina s-a lăsat.

Am renunţat la ultima ninsoare
Pe care am simţito sîngerând,
Tăcută ca o clipă de mirare
Că singuri ne-am ucis, iubirea prea curând.

Mi sa părut aseară că te văd
Lovindu-mi în fereastră, stingheră şi cuminte,
Cu degetul subţire ca un fum
Să umpli golul dintre necuvinte.

Dar n-ai fost tu, ci doar himeră
Trecând prin gând ca o şaradă
Ce şi-a lăsat sub geamul meu
Desenul urmei pe zăpadă.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

E întuneric în destinul sterp
Şi mă cutremur în amnare,
De-ai smulge visul meu din piept,
Aş curge sânge-n felinare.

Am bântuit prin vieţi haine,
Cu o basma de-nvăţăminte,
Şi-n sfinte versuri alcaline,
M-am reclădit din necuvinte.

Nedreptăţită chiar de-un zeu,
De măştile spoite-n tină,
Te-am absorbit în propriul eu,
Să-mi fii aripa de lumină.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun loc nu mai e sigur

De iei şpaga în pronaos,
Zici că eşti ferit de rele.
Dar în loc de-un ban adaos,
Te trezeşti după zăbrele.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletice umbre

Umbre urbane coboară-n subsol
Într-un absurd decor,
Pe-un piedestal gol,
Totul într-un agresiv sonor.
Şi lacrimi curg din cerul pal,
Iar zarea, plină de siluiete agasante
Ce-şi cer dreptul la un ultim act regretabil
Aruncându-se-n păcate...
Şi totuşi, scheletice umbre trec
Prin bătaia injecţiilor dureroase
Şi nu se mai feresc,
De complita moarte, ce uşor soseşte....
Şi prin ceaţa nocturnă,
Mă înec în aldehidă formică
Şi plec ne-lăsând urmă,
Într-o manieră unică...

poezie de Mihaela Eva (15 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuitorul vine tainic spre noi, prin cei săraci şi singuri, prin cei bolnavi şi necăjiţi, prin orfani şi văduve. Să ieşim în întâmpinarea Lui prin milostenie, prin ajutorare frăţească şi prin facere de bine.

citat din Patriarhul Daniel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate simţurile mele

Toate simţurile mele - sufletul -
Le-am pus în vârful degetelor
Pe care prin părul tău le treceam.
De-atâta suflet, degetele îmi tremurau
Şi m-am oprit.
M-am prefăcut toată în vârfuri de degete
Ce-ţi netezeau părul.

poezie de Ada Amir-Pinkerfeld (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treziţi-vă!

Pluteam uşor prin liniştea din jur
Pe aripi zdrenţuite de milenii
În zborul prin întinsele-mi domenii
De pe Pământul încă imatur.

Un zbor prin întuneric şi lumină,
Prin ură şi iubire sau prin vis,
Prin munţi semeţi ori peste un abis,
În zile reci sau nopţi cu lună plină.

Aud, de la un timp, suspinul greu,
Un geamăt dintr-o cruntă suferinţă
Al mamei ce vă creşte cu credinţă:
Natura ce-o trataţi ca nefiinţă.

Treziţi-vă! Atunci, din zborul meu
Am să arunc pe cer un curcubeu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU, COPACUL...

Eu m-am ascuns adesea, de mine, prin pădure
Şi mă credeam copacul cu trunchi şi ramuri dure;
Am alergat timidă spre licăriri de soare
Şi mă credeam, eu însămi, o stea nemuritoare....

Mi s-a-ntâmplat odată s-alerg spre nicăieri,
Să zbor printre iluzii chiar dincolo de zări,
Am alergat prin beznă şi prinsă în hăţiş
Nu-mi mai găseam cărarea să ies spre luminiş...

Atuncea eu, copacul, m-am clătinat în noapte
Şi-am picurat în zori cu rouă şi cu şoapte...
Mi s-a deschis deodată fereastra către Cer
Şi m-am rugat în taină:,, Nu mă lăsa să pier!''

Şi am rămas copacul firav, dar în picioare;
Eu mai alerg şi-acuma, ca orice muritoare,
Să ies din întuneric, culeg din cer lumină,
Şi trec prin,, uşi'' deschise... cu inima senină....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra netimpului

prin clepsidrele acestea
nu mai trec timpurile
curg oameni şi apusuri
şi furtuni de nisip
ca nişte bolovani de aer
aprinşi
în focul gheenei

prin copacii aceştia nu mai trec seve
curg trupuri firave de aşchii
curge doar seceta pământului
şi sângele sterp
şi timpul pierdut cu amurgul

prin cerul acesta nu mai curge nimic
nici măcar visele oamenilor
care s-au dus să se culce
primordial
într-o altă clepsidră
a netimpului

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în Sânul lui Avraam

Te-am zărit la mine-n poartă şi tiptil m-am furişat,
Spre izvorul dintre dealuri, paşii repezi ne-au purtat.

Să bei dintr-a mele palme, mâinile le fac căuş;
Tu sorbeai o picătură, aruncând priviri, ghiduş...

Eu de pe-ale tale buze, setea mi-o astâmpăram.
Ne era atât de bine, ca în Sânul lui Avraam.

Tu, sărutul ce ţi-l dasem, vrei să mi-l înapoiezi,
Câte unul de petala florilor de prin livezi...

Nu pricep cum, până-n seară, de săruturi îmbătaţi,
Se scursese-o zi întreagă şi-am rămas tot însetaţi?!

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

nu mai sunt
decât o privire
am secat prin vara fierbinte din mine
nu mai am iubire
un fir de păr alb mă strigă
ei... ce-i cu tine?
mă uit pe geam şi este întuneric
perdeaua... şi ea se uită strâmb la mine
este acolo
un scaun, prin geamul de întuneric
îl vad
un gol şi-un scaun, pe care
nu mai stă nimeni!

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!