Labirintul speranţei

Mai presus de jertfe şi de conţinut
Cea mai simplă rugă e viaţa care
În metaforele aşteptării s-a umplut
De lumină de iubire şi de iertare!

Trudnică e orişice speranţă
Gândul scut sieşi, mărturisire ;
Clipa biruitoare peste se înalţă
Făgăduind aură Fiinţei, strălucire!

Mai presus de jertfe şi de conţinut
Cea mai simplă rugă e viaţa care
În metaforele aşteptării s-a umplut
De lumină de iubire şi de iertare!

Strădanii fără rost se topesc sub cruce,
Slavă şi fală au apus demult în fiecare ;
Acum doar ploaia rece toamna mai adduce
Foşnetul de frunze, de adînc şi de visare!

Mai presus de jertfe şi de conţinut
Cea mai simplă rugă e viaţa care
În metaforele aşteptării s-a umplut
De lumină de iubire şi de iertare!

Toate poemele sunt închise-ntr-un album,
Ferestrele spre înalte se închis şi ard...
Martire temeri sunt déjà spume şi scum,
Totul se împrăştie în jur... a jertfă, a hazard!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc ţie, viaţă!

Avem nevoie de speranţă,
De lumină, de credinţă şi de viaţă!
Avem nevoie noie de fiecare,
Iubire din iubire, iertare cu iertare!...

Avem nevoie de acasă de copii,
De petale de îngeri şi de poezii!
Avem nevoie noi de ceruri senine,
De roua vieţii-n miez de destine!

Avem nevoie de chipuri strălucitoare,
De sărbătorile fiinţei şi de răbdare!
Avem nevoie de gânduri noi de lumină,
De pagini de firesc, de pace vie deplină!

Avem nevoie de simplitate şi de noi,
De semeni răniţi în războaiele de-apoi!
Avem nevoie de şansă, de rugă, de sănătate,
De tot ce-i mai frumos în lume (dacă se poate?)!

Avem nevoie de Dumnezeu şi de iubire,
De toţi cei dragi, de lacrima lor subţire!
Avem nevoie să spunem cu multă speranţă
În fiecare dimineaţă: "Mulţumesc Ţie, Viaţă!"

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsiri întru iubire

În lacrima ce va fi miez de înfloriri
Dumnezeu îmi este rugă şi iubire;
Tăcerile ard în psalmi şi-n înzidiri
Sufletul-flacără, lumină-n privire!

Iubirea arde-n miez de dor,
Prezenţă pentru orice verb: A fi;
Credinţă fiind poezia viselor
Înflorind speranţele zi de zi!

Martire sunt îndoielile care
Ating dimensiuni false când
Iubirea în fiorul cald tresare
Miezuri de trăire luminând!

Frumoasă e viaţa plină de iubire,
Gândurile au sens şi noi rodiri;
Întregul univers arde-n orice mire,
Inelele de rouă-n zboruri şi plutiri!

Magnifică e esenţa împlinirii-n doi,
Inima e tezaur de sinceritate vie,
Nobilă lumină topindu-se peste noi
Ca metaforele în miez de poezie!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul singurătăţii

Să nu mă judece Doamne alţii
Când Tu nu vrei a mă judeca
Sufletul e-o artă a singurătăţii,
Nu-l mai şlefui o, cu lacrima Ta!

Fiecare destrămare are-un început
Fiecare surâs are-o lacrimă-n ascuns...
Fără de credinţă, trupul moare-n lut;
Fără de credinţă nu mai ajung eu SUS!

Să nu mă judece Doamne alţii
Când Tu nu vrei a mă judeca
Sufletul e-o artă a singurătăţii,
Nu-l mai şlefui o, cu lacrima Ta!

Fiecare abis e un zbor închis ciudat
În care aripi însângerate se tot zbat...
Fără de credinţă, metaforele fiinţei ard stelare;
Fără de credinţă nu este iubire, nu este iertare!

Să nu mă judece Doamne alţii
Când Tu nu vrei a mă judeca
Sufletul e-o artă a singurătăţii,
Nu-l mai şlefui o, cu lacrima Ta!

Fiecare gând se cicatrizează în sine
Psalmul de lumină sieşi îi aparţine...
Fără de credinţă nu mai e Sfântul Cuvânt;
Fără de credinţă suntem toţi... o apă şi-un pământ!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafore, iubesc metaforele

metafore... un joc anume
pe pânza versului alcătuit
culori ce au un nume
la timpul potrivit
metafore... ce au valoare
în mintea celui care scrie
fiind de viaţă dătătoare
pentru reala poezie.

metaforele-s stări speciale
cu zâmbet de la Dumnezeu
mesaje unice pe care
le-adun în gândul meu
metaforele-s Madrigaluri
pe care zilnic le primesc
din Uiversul fără margini
şi de la Tatăl meu Ceresc.

metaforele-s flori stelare
lumini cu conţinut ce-i Sfânt
sărut al Lumilor Astrale
care Distincţie-n ele ascund
metaforele... sunt chemarea
de-a fi poetul ghiftuit
ce vă oferă desfătare
cu-n nou poem... de-i reuşit.

metafore... metafore!

poezie de Vladimir Nichita (25 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm, I (de sinceritate)

Doamne, mi-e greu
Să-mpart totul cu mine,
Să-mpart totul doar cu mine
Când ştiu că totul Ţie-Ţi aparţine!

Mi-e greu să spun
Că toate-n mine se descompun
Când margini lăuntrice de lume
Ard în surpări de suflet şi de nume!

Mi-e greu să rabd
Puterea culorilor în miez de alb,
Roua iubirii-n orişice lacrimă care
Nu mai are sete de lumină şi de desfătare!

Mi-e greu să-mi ţin toate rănile-n mine
Şi să Te numesc de-a pururi doar Iubire;
Mi-e greu să mă aud în Tine mereu sângerând
Să-Ţi spun că eu sunt... "Sunt oare, cel ce Sunt!"

Doamne, Doamne mi-e greu
Să-Ţi mai îngenunchiez în cale
Ai avut cum mine iubire multă şi iertare
Şi azi mai ai răbdare, mai ai multă şi dulce răbdare...

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca un trandafir alb în care
Privirea se topeşte a iubire
Cunoaştere crudă şi iertare
Petalele ard roua cea subţire

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi cer iertare?

Vă cer iertare tuturor
Că sunt un obsedat de dor
Şi-un obsedat de tot ce nu-s,
De tine însăţi mai presus!

Îi cer iertare nimănui
Că-s obsedatul dumnealui
Mai rar, şi obsedat mai des
De nimeni însuşi mai ales!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul credinţei

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Sete de lumină divină
Rerăstignire-n fapte de prisos
Sufletu-n lacrimi alină
Metaforele unui vis frumos!

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Mai presus de orice aşteptare
Clipa în emergenţe noi tresare
Clopotul fiind în îndurare
Miez peste cruci perpendiculare!

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Mă iartă Viaţă, şi mă-ndură
Cuvântul Divin îmi este-nvăţătură!
Mă iartă am greşit destul în timp
Mă iartă, Cununa-lui-Iisus mi-e nimb!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa fără iubire nu are conţinut, e ca o cutie goală.

aforism de Dan Surducan (23 aprilie 2014)
Adăugat de Dan Surducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

moto:
Nimeni nu obligă
Pasărea să cânte
Nici despot, nici rugă
Nu pot s-o-nspăimânte!
------------------

Amuşină înserarea -
Sufletele celor duşi
Stau de strajă pe la uşi
Fără care nimeni nu-şi,
Mai suportă-nsingurarea

Daţi-mi aripi pentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viaţa noastră e un zbor,
Interior!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oază în lumină

Acolo, sus, e-o oază de lumină,
Pe scena ninsă-n flori de reflectoare,
Şi-n umbra nopţii unui vis de soare
Răsare în splendoare o regină.

Ea-i sus, de tot, iubire şi instanţă...
Aplaudată-n lumea ei de-o clipă,
Iar inima-i cortina-i o ridică
Pe munţi de trudă, visuri şi speranţă.

... Artistă, dansatoare şi femeie,
Parfum, sinceritate, frumuseţe,
Candoare, bogăţie şi nobleţe
Dar, mai presus de toate, o Idee.

Firavă, ca un fum de lumânare,
Ea suie Everestul din iubire
Şi sparge-n gheţuri clipa de uimire
Ce-aduce-n viaţă stropul de-ncântare.

Pe scenă-i o persoană specială,
Ce creşte-n noi frumosul din cuvinte
Şi duce gândul lumii înainte
Pe-aleile cu vise lungi de-o seară.

Dar şi pe stradă-i tot strălucitoare,
Căci lumea tot acolo, sus, o ştie
Şi nu-i acceptă şansa ca să fie
Un simplu om, o simplă trecătoare.

Respectul, dorul, frica, răzbunarea...
Prin ea se leagă cerul cu pământul,
Şi gândul, cu păcatul şi cuvântul,
Iar ura cu-mpăcarea şi uitarea.

Ea poate fi de toate, dintr-odată,
Prinţesă, cerşetoare sau vedetă,
Vulgară, arţăgoasă sau cochetă...
Şi-n toate astea-i, Doamne, minunată.

Dar orice-ar fi, acolo, sus, pe scenă,
Ea-i totdeauna-n lume o aleasă,
Prin ea ne facem zarea mai frumoasă,
Uitând o clipă viaţa noastră ternă.

Ea-i, poate, forma pură de femeie...
Acolo, sus, în arca-nţelepciunii,
In rostul ei de-a fi, în văzul lumii,
O viaţă, o speranţă, o Idee.

Ea-i totdeauna-n scenă o regină,
Ucisă şi-înviată-n reflectoare,
O clipă dintr-o veşnică-înălţare
Din dorul nostru sacru de lumină.

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind pe fugă

Pe fugă-i viaţa, mâine tace-n racle...
Te-aşteaptă Domn cu pâine şi cu sare
În prag eternităţii necesare
S-aprindă-n bezne dimineţii facle.

În tine clipa de păcat tresare,
Nimicnicii în sângele tău zac; le
Descuie spre zadar de Măr şperacle,
Tu suie-n rugă Omul, spre iertare.

La Dumnezeu la uşă stă Minciuna
Să intre, buzna, de lumină făr'...
Divinul însă o-amăgeşte-ntruna.

Tu, despletită de eres la păr,
De-ţi cântă lebăda a nuntă,-i struna
Ce-ţi zice Sus tăceri de Adevăr...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - III

Implorând căderea; totul se destramă!
Viaţa mea arde-n lacrima ta, Mamă!
Păsări de pradă peste-mi iar plutesc;
Mi-e dor de simplitate, de mine, de firesc!

Singur printre trufii vrăjmaşe, sper încă!
Tulburătoare clipe mă ridică peste stâncă!
Iluzii ale morilor de vânt cresc şi descresc mereu
Unde Eşti Tu, Doamne?... şi unde mai sunt eu?!

Nu ne mai putea vedea morţii de acum!
Singurătăţile se topesc pe ipotetic drum!
De taină e orişice aşteptare în care
Viaţa mea eşti fără, fără de răbdare?!

Trofeele cuvintelor stau ascunse-n poeme!
De-atâta rugă nespusă sufletul-mi se teme!
Lumina se topeşte în doru-i sacru de firesc
O, Doamne, Viaţa prea mult mi-o iubesc!

Ştiu, fericirea e o floare vie, înşelătoare...
Luminând inima între vis şi aşteptare...
O, Viaţa mea te iubesc fără de încetare,
Nesfârşire deie-mi Domnu-n braţele tale!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Isus ne-avertizează, în marea lui iubire,
Că fără de iertare nu este mântuire.
Nu-l pedepsi pe-acela ce-ţi cere îndurare,
Căci de pe cruce Domnul te-ndeamnă la iertare.
Hristos, Mântuitorul, prin crudă răstignire,
Lăsatu-s-a să moară spre-a noastră mântuire.

poezie de George Budoi din Iertarea şi pedeapsa în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (30 ianuarie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima celui singur dorul arde, visul plânge, fiinţa se frânge a rugă şi a iertare!

aforism de Constantin Anton din Frânturi de Destin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe reversul medaliei A FI OM trebuie să scrie: iubire, iertare, speranţă!

aforism de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea tuturor

Unirea naşte credinţe şi iubire,
Precum un soare răsare pentru fiecare,
O rază de lumină ţie îţi luminează,
O tainică iubire, un vis mai luminat.
Aştept să cânt, să cuceresc o iubire
Mai împletesc cununi de aur
Şi i le pun în păr iubitei fete,
Este o viaţă fără de care eu
Voi fi doar inimă crescută...
Nu caut iernile târzii,
Nici viaţa unui aspru trai,
Trecut-a timpul şi inimile vorbesc,
Pornisem în drumul străbătut greşit,
Acum o lumină îmi învăluie mersul,
Dantele şi voal în muzica stelelor polare.

poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am căutat să găsesc cel mai bun adevăr şi cea mai clară lumină la care puteam ajunge şi, pentru că mi-am atins punctul suprem şi nu mai pot urca, stau de strajă lângă lumină şi comoara mea. Ea este foarte preţioasă nu numai pentru mine, ci, mai presus de orice, pentru întunericul creatorului care are nevoie de Om ca să-i lumineze creaţia. Dacă Dumnezeu şi-ar fi văzut dinainte lumea, ea ar fi o simplă maşină lipsită de sens, iar existenţa Omului- un capriciu inutil.

citat din A. Stevens (1996)
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot singur mie-mi rămâne
Tulburând voinţa zilei de mâine
Când în iubire metaforele ard
Şi drag mi-e de cel mie drag!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Rugă de pasăre, sus peste ţară,
care se odihneşte numai când zboară.
Rugă de pasăre, care
numai cât cântă nu moare.

Rugă de iarbă abia răsărită:
cerul de peste ea să deie în floare.
Rugă de piatră -să fie zidită
în zid de templu, nu de-nchisoare.

Rugă-cântec, rugă-plânset, rugă-blestem
(naivă, credulă, nebună)
de aed care speră cu un poem
c-ar putea face lumea mai bună.

poezie clasică de Nicolae Dabija din Zugravul anonim (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!