(in)eficient estival

mă pândeşti constant
habar nu ai
cum fiece dimineaţă îmi trece cu sfinţenie
printr-o grădină
printr-un miracol
de unde şi dâra aceea inefabilă
ca şi cum o magnolie şi-ar elibera sufletul
nelăsând niciun mort în urmă

intrată în alura mea personală
în interioare cu deschidere amplă
această parfumerie naturală
cu vitrine şi cristal
ochii mei potrivindu-şi adâncimea
în tentativele cosmice ale mării
doar în aceste felii proaspete de pepene roşu
în boabe de struguri şi brioşe cu frişcă

zgomotul muzical al sălciilor!
briza!
numai paşii de balerină
frustrând timpul
atât de greoi... de uituc
în trecerea lui

mă pândeşti constant... mă pierzi
nu ai cum să intuieşti
rudenia mea de sânge cu levănţica
cu grămăjoarele de vanilie izmuliţe esenţe şi carmine... busuioc cyclamen pătrunjel
apa aceasta primordială cu care îmi limpezesc faţa
descotorosindu-mă de prejudecăţi
empatizez cu poemul ierbii/ prelungesc verdele
dincolo de drumuri cu acces prohibit

o nălucă se strecoară!

[oamenii uită
să-şi arunce
în dulap
hainele iernii
într-o jenă neputincioasă
sunt convinşi că doar pielea
pielea lor poartă vina!]

mă pândeşti
transpiri
eviţi contactul
cu tine
(in)constant
trudnic
salahor
încerci
să-mi numeri vârstele
omiţând
că aici
nimeni nu îmbătrâneşte vreodată.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire (cum alta nu!)

oraş minuscul
casă în miniatură şi oamenii tăi
ca nişte furnici pregătindu-şi aşa de firesc
materia zilei următoare/ sensul...

câteva mere golden şi 4 boabe de strugure
flori dantelate de mazăre / vreo 2 fasole
aceste etichete animate urcând curcubeu:
mireasma nepervertită a narcisei

! pentru că ea
pentru că el
pentru că amândoi

n-au întârziat indecent
într-o lume
înstrăinându-l
pe Dumnezeu

"vitraliile păstrează cerul" – e doar un fel de a spune!
recipientul perfect – sufletul celui care cu preapuţinul din multul
a ştiut constant să se declare mulţumit

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul zilei

ea venea pe o cale
în rochie înflorată şi pantofi din lac
2 fluturi trudeau s-o desăvârşească estetic
zgomotul muzical deschidea o corolă

în lume
se emiteau constant prognoze nefaste
tocmai ce scăpase [pentru a câta oară?]
rochia albă cu magnolii – ca o platoşă!

ea venea pe cale
la intervale sonore îşi pipăia poşeta minusculă:
rujul din coacăze o agendă "autrefois" stiloul cu peniţă de aur 3 bomboane cu lapte

întreagă şi vie venea!
ingenuitatea ei avea poate să fie trecută cândva
la Poemul zilei

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Il existe toujours un ange gardien

oamenii miroseau a bomboane mentolate
nimeni n-ar fi putut spune
cât de conştienţi cât de mândri cât de indiferenţi
erau ei la frumuseţea degajată

se opreau în dreptul bazarului cu iluzii
mimau negocierea afişau expresia achiziţionatorului de succes
oricând îşi puteau permite investiţii în trecut

ieşeau... briza împingea pe scenă
siluete valencia eşarfe galbene prelungind
fragilităţi minore în aria aceea unde părea
că îngerul se uneşte cu omul

dansau-dansau!
nu era vina lor!
străzile pocneau de reacţii chimice!

râzând îşi asigurau porţia poate eronată de endorfine
călcau terenuri minate se aventurau scăpau ca prin urechile acului

din instinct din convingere
o pasăre le purta hainele aruncate
trecându-le iertătoare prin vămile cerului
ca printr-o zonă a memoriei afective

ei treceau
miroseau constant
a bomboane mentolate

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi se făcuse linişte

oamenii se contraziseseră
schimbaseră nu ştiu câte
definiţii ale sensului
ale absurdităţii

începuseră cu sfârşitul
tot continuaseră...

întorseseră pe faţă şi pe dos
alcătuirea vremii
sentimentul

dâra de Dumnezeu
păstrată
după unii
într-o cheie... într-o parolă
cuvântul sesamic cu deschidere la frumuseţe
într-o durere muzicală de pasăre introvertită
compunându-se-n solitudine... spuneau alţii

copacul se dezagregase
siluete golite îşi alergau necontrolat umbra
din masa de cristal incrustată cu foşnet de magnolii
rămăsese cubul de gheaţă
rictusul fetusului avortat

habar nu avuseseră ei vreodată
să trăiască Iubirea.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul căderii autumnale

octombrie vine ca o sugrumare
ceva din memoria copacului rămas prins în sine
veşnic împărtăşind frustrarea nevederii cerului

vom mai fi mâine, vom mai...?!

cobori treaptă cu treaptă
printr-o pădure de foioase
printr-un cântec
printr-o iluzie

oamenii poartă chipuri serioase
se feresc de cuvinte reacţionează în virtute mecanică
străbaţi sufletele lor ca şi cum ţi-ai da drumul pe tiroliană

te apropii de tine
umezeala amplă măsoară
gradul de aderenţă la realitate

tu în mijlocul lumii
şi pădurile rotindu-se
creând impresia fantastă
de relativitate

spaima de care treci
gândindu-te repede la altceva până când
inima reîncepe să bată cald ritmat... cald
într-o aproape-normalitate
starea devine sonoră o captează
vârfurile de iarbă uscată

departe de vreme
aceşti petrecăreţi uitaţi
la o masă de duminică
etalându-şi ingenuu
hainele estivale
şi afectul

mâna ta ovală
aşezată deasupra timpului
cum o compresă caldă
peste tâmpla amputată
această emoţie
încercând să atenueze
efectul căderii autumnale
toate aceste cuvinte
neobrăzate
pe care niciun fiasco
nu a reuşit încă
să le eviscereze

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Again

te privesc
dintr-o depărtare
posibil puţin altfel decât a altora

nu fac niciun efort
să te trec dincolo

simţi
şarpele din tine
ferindu-se
de muşcătura mea

nu!
nu ai tu veşminte să te acoperi!
nici varianta minimală de asigurare
în caz de dezastru. în caz de mine.

*
ai ignorat constant
ai mizat
ai pus flori de plastic
ochi la ochi
punctul pe i
când toate punctele fuseseră de mult puse

**
iei una realitate
torni praf de puşcă praf de pulbere praf şi pulbere
amesteci vorbe vorbe vorbe
la puterea a noua
dai o spoială dai două
treci sensul de partea ta

în felul tău
te ţii după mine
n-ai înţeles nici acum
că drumul meu trece inexorabil
prin tâmpla cuvintelor
lasă prăpăd umple de sânge
nu cunoaşte remuşcarea
again... again... again
o ia de la capăt

şi tu.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă te iubesc, -Escu!

ştiu numai că te-am

confundat în mod constant
cu prinţul oferindu-mi cosmosul
per pedes apostolorum

că am închis ochii ca de gâză intrată
de fiecare dată când ceaţa primea somaţii
din dreptul femeii angoasate

am simulat paradisul
vecinătatea lui Dumnezeu
m-am arătat lumii chiar şi cu
Pasăre Măiastră

am tastat îmbrăcată frugal
aproape goală riscând oprobrii
privarea de demnitate
am ignorat viruşi potenţiale zăpezi...
să nu care cumva
în absenţă
fericirea s-o ia la goană

ţi-am pus o parte însemnată
din concepţiile mele afective
am împins cât colo
convingerile-ţi mult prea individuale
ca o alchimistă
doar ca o îndrăgostită
am făcut aliajul rezistent
la apocalipsă

în sfârşit

am intrat în condurii Cenuşăresei
şi-am compus tămăduitor
poem minuscul
pentru 2 degete retezate
şi picătura de sânge
prelinsă insidios
pe o tulpină de iarbă ingrată

am fost surdă şi oarbă
am dat cu pietre în realitate
clamându-mi demiurgitatea

acum că m-am trezit

lasă-mă
să-mi amintesc
până la capăt!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constant

Unii caută înţelesuri în lacrimă,
Alţii- în nimicurile inflaţiei...
Şi unii şi alţii convieţuiesc.

Atât cât e necesar- firul ierbii creşte.
Nu cere socoteală, nu ţipă...
Aşa îi este dat- să fie!

Malformaţiile sunt taxate şi mor!

Primii caută naturalul,
Studiază malformaţia-
Dar nu o taxează, ci cred în vindecare...

Al doilea caz e mult prea simplu şi sec!
Şi totuşi malformaţiile trebuie salvate-
Doar dacă merită!...

Atât cât e necesar- primii caută înţelesuri...
Când nu mai e necesar, caută în continuare.
Văd totul în compromis- pentru a ajunge la lumină!

Al doilea caz e compromis,
Iar primul caută înţelesuri
În material... căci dincolo e ceea ce fiinţează!

Şi astfel creează constant!

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată se văzuse un ţesut suspect

şi... cum îţi spuneam...
dumnezee să fiu printr-o întâmplare
printr-o suprapunere... printr-o distribuţie
orice trădare orice simulacru
necondiţionat ar trece în afara Legii

deprinsă a detecta anomaliile
cum celulele atipice într-o structură vie
îţi voi răscoli şi de data aceasta
înclinaţiile morbide... irealitatea

în surghiunul tău te vei complace
în îmbulzeală lascivă şi singură
agonizând vei savura felul concret
de surpare a lumilor

voi face de pază
nu contează
dacă vei vedea verde
sau numai eroare
la încărcarea cronologiei

! sunt o mică divinitate
mă pricep de minune
să-mi gestionez spaimele
şi miracolul

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capăt

timpul a luat sfârşit
în această aglomerare
de sensuri
fiinţa se comprimă
în van strigă la ceruri
s-o scoată din increat

nu ne amintim mai nimic
doar spaima aceasta imensă
desfiinţându-ne destinele
destinele şi chipul

omul priveşte floarea
cu ochii străinului absolut
e sigur că de acolo i se va trage
dezmembrarea cuvintelor
ireversibila moarte

se uită

după Dumnezeu

şi Dumnezeu

tace

înţelept

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă să fiu în gândul trecătorului de afară! 2

e
o lipsă
o pagină albă
de noiembrie
în toată aglomeraţia în care neputincioasă
îţi încurci mâinile / nepăsarea de la 5
cu sentimentele de la miezul nopţii
înspăimântată amesteci cuvintele
mecanic reţii sensuri / tot felul de informaţii
pentru clipa în care în sfârşit te vei da la o parte
doar de tine văzută îţi vei apropia lucruri / îmbulzeala umană
fără să te mai plângi că lumea asta nebună îţi scapă printre degete...

e o lipsă
o pagină albă
în locul tău şi
golul electrocutează
copacii trec. şi strada trece.
oameni privesc...
dincolo de mătasea cu trunchiuri şi frunze
descoperindu-mi trupul

! străinul acesta frumos
aproape-un-copil / aproape-un-poet
scrie o poveste!

de unde ştie el că eu...
eu nu mă grăbesc... / că am
o masă înaaaaltă cât o grădină
şi muuuulţi trandafiri
şi păsări la fereastră
... scrie o poveste
altfel de unde roiul de fluturi
toată eliberarea / ţipătul straniu al rănii
ieşite din piept / supusă aşezându-se
în iarbă / în rând cu gândurile cerului
căzut pe pământ

nuu... tălpile goale nu sunt
nicio filosofie / nicio metaforă
este dimineaţa aceasta concretă
în care convinsă îmi port goliciunea
spectacolul câmpiei care priveşte... priveşte...
când eu desculţă alerg
niciun minutar nu mai zgârie orele:
nicio contradicţie

străinul acesta
trecătorul acesta
aproape-un-copil / aproape-un-poet
habar nu are că tu exişti
că-mi dai dreptul la singurătate...

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Face to face

[show must go one]

o să se aşeze exact în unghiul acela
care îi permite să se vadă
într-o lumină unică
fără a risca să se risipească
în altă femeie sau în altă iluzie
la urma urmei viaţa este
despre perpetua căutare
de sine

o să-şi atingă pielea
pielea ei cu cruste litere şi baloane
cu denivelări şi abdicări de poziţie
pe alocuri amorţită într-un cântec desfrânat
al ursitoarelor duşmănoase

frica asta deşucheată o să-şi atingă
o să insiste aşa cum zăboveşti asupra ariei problematice
o să-şi treacă buricele degetelor peste fauna amuţită intempestiv
o să dea să se oprească
într-un oftat-cu-sânge
o să continue

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea plana ca o nălucă

povestea mea simplă... poate simplificată anume
cum a tuturor pescăruşilor aceştia
incapabili să decidă soarta cosmosului
nici măcar pe a lor

confuzi/ numai predestinaţi
aleg într-o sumară cunoştinţă de cauză
zone ambigue/ în naivitate sperând
că tragicul ocoleşte ariile nedelimitate cu precizie

! se luminează de martie

şi ei se uită... se tot uită ca şi cum odată... cândva...
3 frezii/ o-repede-primăvară / fantoma păsării izbindu-se de un stern

! şi ei!

fără prea multă dramă luându-şi în posesie ambiguităţile/ inconştienţa
fericirea artificială cu care s-au obişnuit de mult
să supravieţuiască

un fel de femeie schiţează
epuizata tentativă de recompunere a zborului genuin
intrarea-în-sine / eliberarea plânsului / trecerea cu adevărat mai departe

timpul o fiară bolnavă de-a mai mare spaima!

mai jos
pescari scrupuloşi deznoadă năvoade
nu prevăd drumul corăbiei mânate într-o ceaţă
de voia întâmplărilor răsscrise
... ei deznoadă năvoade...
ca şi cum peşti cu ochi măriţi
ar fi putut vreodată veghea din adâncuri
nefericirile omului

fraze nominale!

... trecutul acesta de martie... probabil doar vis

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce mă priveşte, pe lângă multe alte ciudăţenii ale minţii mele — mă gândesc uneori ce preţios aş fi ca material de studiu pentru un psiholog, chiar pentru un psihiatru, dar n-am de gând să-mi vând pielea atât de ieftin —, senzaţiile de deja vu m-au însoţit constant în viaţă, din fericire nu atât de des încât să nu le mai dau atenţie.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După bărbatul pe care îl iubeşti, să nu cumva să alergi ziua când e soare şi nici să îl pândeşti noaptea la drumul mare, ci să rămâi credincioasă, să te faci din ce în ce mai frumoasă şi să îl aştepţi ca o domniţă la a castelului fereastră!

citat din Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iubire

chiar şi florile vor învăţa să trăiască
atunci când vor fi sigure că sentimentul acela
le-ar fi pervertit sufletul
[asta să însemne că despre altceva era vorba?!]

cvasiascetice se vor plânge poetic unei păsări
ea însăşi însingurată în nestatornicia făţărnicită a oamenilor

vor tăcea discret aproape estetic
îşi vor elibera cuiburile de moloz
cum eu prezentul acesta de toate detaliile

în dimineaţa ce va să vină în faţa ta voi fi
năluca parfumată în sandale galbene fără crizanteme
împrumutându-mi nuanţele unui cer rămas
anemic / prin surprindere luat fiind
de lipsa omului

se vor ţine după mine câteva vrăbii
şi ele printr-o bună întâmplare evadate
din strânsura pumnului celui care – spun unii
ar fi împărtăşit înclinaţii nobile

vei lua tramvaiul de la prima
omiţând că nu pe acolo drumul se cuvenea a trece
nu te va simţi nimeni... nici măcar tu
totul se va derula cu o normalitate bolnavă

între timp

îmi voi umple jumătatea de umbră
cu miracolul florilor-păsări

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te menţii ocupat în mod constant, eşti ferit de tentaţii. Meditaţia realizată constant te conduce la eliberarea spirituală.

Yoga Swami în Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar în ochii ei mă limpezesc

Iubirea nu se poate ţine în lanţuri
Ce vrei, femeie, fără temei să ardă ca tu să înţelegi ce e iubirea?
Sunt ochii ei ce-mi limpezesc privirea
Cum primăverile albesc grădina cu florile de tei
Si de m-aş mai naşte încă o dată tot aş începe s-o iubesc chiar dincolo de poartă
Doar în ochii ei mă limpezesc
Şi poţi să crezi că dragostea se-nvinge?
La miezul nopţii luna iar răsare
Inima mea am dăruit-o în palme pentru ea, doar Ilenei Nana
Şi pulsul bate iar ochii îmi sclipesc
Când se întâlnesc cu ochii ei în zare

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prejudecăţi

[lucrurile sunt mult mai simple]

nu, dragostea nu este
câmpia aceasta nesfârşită de maci
nici măcar amprenta ei lăsată pe o pagină
într-o după-amiază generoasă de mai
când artistul a făcut suprema concesie imaginaţiei... dorului
bolnav, copil, neajutorat şi-a pierdut minţile într-un roşu concentrat
pentru clipa aceea de eternitate
a alergat mai apoi gol că să dea de ştire
înnebunind frumos mai toate împrejurimile

nici rochia amplă a ei balansând încremenirea
nu este dragostea
felul lui gentil de a-i prinde fluturi pentru a stârni metafore
termeni de comparaţie de soi
nici lanul de grâu foşnind euharistiile
complicitatea lor – agenţi secreţi
mână-n mână cu Dumnezeu

ploaia dezgolind înţelesurile... nu este dragostea
nici dimineaţa aceea scoasă dintr-o noapte albă,
a lui măsurându-şi insignifianţa în afara ei

sunt zilele astea concrete
când eu te toc mărunt-mărunt
te dau la foc mic te gătesc aproape crud
fac din tine felul principal

pe moarte eu însămi fiind

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio stare

epuizarea vine frenetic dinspre oameni
de-aia te ia cu gol la stomac... cu monde à l'envers
nu aprofundezi dai pagina îţi faci de lucru
cu gâza exasperată să se insinueze întru ale tale

acaparat până peste poate dincolo de o fereastră
planurile cosmosului cu tine se amână salutar
[nu ştii nici tu cum faci dar nimeni nu bagă de seamă]

personal nu-ţi propui
marea cu sarea
vrei numai să ajungi
la frunza cea mai frunză
a smochinului dintr-o cale
care la o adică poate fi calea ta

... să eviţi înţepătura unei insecte
să o fentezi printr-o piruetă printr-un trompe l'oeil
simulând apartenenţa la acelaşi regn
[ai exclude din start toate teoriile fratricide]

să intri în ziua aceasta ca şi cum ar fi a ta măcar parţial
să-ţi permiti de pildă femeie cu frumuseţe şi ancoră
să prelungeşti timpul să poţi scrie firesc despre
ca şi cum chiar ar/ai exista

când ai privi
spre cerul decupat în centrul celulei
ai capta.... gândurile pescăruşului
alunecându-şi cântecul de înţelesuri
spre închisorile dintr-un om

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!