
Poemul zilei
ea venea pe o cale
în rochie înflorată și pantofi din lac
2 fluturi trudeau s-o desăvârșească estetic
zgomotul muzical deschidea o corolă
în lume
se emiteau constant prognoze nefaste
tocmai ce scăpase [pentru a câta oară?]
rochia albă cu magnolii ca o platoșă!
ea venea pe cale
la intervale sonore își pipăia poșeta minusculă:
rujul din coacăze o agendă "autrefois" stiloul cu peniță de aur 3 bomboane cu lapte
întreagă și vie venea!
ingenuitatea ei avea poate să fie trecută cândva
la Poemul zilei
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rochii
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre timp
- poezii despre ruj
- poezii despre poezie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre muzică
- poezii despre lactate
- poezii despre fluturi
Citate similare

Un pas în... viață!
S-a însurat la vârsta aia,
Cu fata care l-a ales,
Venea de-acolo, din Strehaia!..
Dar unchiul ei venea... mai des!...
epigramă de Constantin Păun din Un pas în creier (2015)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre vârstă sau epigrame despre viață

Nu pot uita anii în care sălile de teatru erau arhipline, în care se venea în rochie lungă, în care aplauzele nu se mai terminau.
citat din Luminița Gheorghiu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre timp, citate despre teatru sau citate despre rochii

S-a însurat
S-a însurat la vârsta aia,
Cu fata care l-a ales,
Venea de-acolo, din Strehaia!..
Dar unchiul ei, venea mai des!...
epigramă de Constantin Păun (2016)
Adăugat de Constantin Păun

Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest
toate zilele-acestea în care
nu gândesc / nu simt
în cuvinte
îmi revendic hrana
instinctual / preistoric / onomatopeic
orizontalitatea își înalță
propriul munte
propria legislație
mă privești abstract
aproape îngrozit
[nu știi dacă și mâine...]
îmi iau
porția de lucruri
vitale
în ritmul sângelui
asezonat
la desenul rupestru
o femeie pe cale de a se naște
marea așteptându-și luna
în aer
ca într-o stâncă
decupez iubirea
compusă
din rochia mea albă
cu măduvă multă desprinzându-se
din seva cosmică
scăpată de îngeri
la izgonirea din raiuri
decretez:
Sentimentul!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viitor
- poezii despre sânge
- poezii despre stânci
- poezii despre ritm
- poezii despre rai
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Pentru a nu știu câta oară
Pentru a nu știu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.
Pentru a nu știu câta oară
Ți-am supt sânii din iubire
Pentru a nu știu câta oară
Înviat spre nemurie.
Pentru a nu știu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Și de stele neperechi.
Pentru a nu știu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre vin, poezii despre sâni, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre ochi, poezii despre infinit sau poezii despre declarații de dragoste

Rusul și tunul
Pe drumul unui mic cătun
Venea un rus, venea și-un tun,
Și tunul rus, și rusul tun.
tristih de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre Rusia sau umor despre artilerie
Alb
Discutam cu o doamnă,
Nu aveam nimic în comun,
Ea era albă, albă, se rotea,
Nu ne-am atins, nu era fluture,
Părea o pisică parfumată,
Se desfășura, tot albă, ca un vis,
Eu povesteam de copilărie,
De prima iubire, ea mi-a spus
Câți muritori a dus dincolo,
Trenul s-a oprit. Doamna a coborât
Fără un cuvânt, am plecat mai departe,
n-am mai știut nimic despre ea.
Devenisem nemuritor.
*************************
Ulyses mai era și Grant,
Avea garaj, n-avea garant,
Avea talent, scuipa doar Kent,
Venea, venea din Florida
Cu-o bidinea, cu-o bidinea.
Nu poți pleda, îmi spune Grant,
Înalt, subțire, elegant,
Nici soarele n-a răsăsit,
Nici nicu nu ne-a părăsit,
Iubita cui era? Șocat
l-am întrebat pe Iosafat,
simțeam că nu pot părăsi
esențele din Marcapi.
Atunci, pe loc am înțeles,
Că moartea este un eres,
Mormântul meu, oricât de mic,
Nu va cuprinde-n el nimic.
Eu voi fi iară peste tot,
Tu erai albă, eu - netot.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre trenuri, poezii despre talent, poezii despre prima iubire, poezii despre pisici, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
Ritualul 89... al legendei
El venea de mult de tot,
Dintr-o lume echivocă,
Mistic, ca un sacerdot
Și-mbrăcat în piei de focă...
Și purta lumină-n mâini
Și avea zăpadă-n gene,
Însoțit fiind de câini
Și de mrene indigene...
Ea, la rândul ei, venea
Dintr-o țară cu balaur,
Îmbrăcată-n fulgi de nea
Și cu aripi mari, de aur...
Și pășea mult mai ușor
Decât, poate, o părere,
Într-un fel de zbor sonor,
Peste spaimă și durere.
Dar, aici când au ajuns,
Amândoi s-au prins în horă,
Dintr-un dor de nepătruns
Cu întreaga Aurora...
Și, oricum, n-au mai plecat
Dup'-aceea, se-nțelege,
El fiind un râu secat,
Ea fiind nebun'-n lege.
poezie clasică de George Țărnea din Ritualuri de împerechere (2002)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre spaimă, poezii despre nebunie, poezii despre mâini, poezii despre legi, poezii despre indigeni, poezii despre durere, poezii despre câini sau poezii despre aripi

Nu ne aminteam
dacă avuseserăm vreodată
haine de stradă
nici când alergaserăm ultima oară
să lăsăm în urmă fie și pentru 5 minute
aerul stătut al dormitorului ca un buncăr protejându-ne
de orice mai puțin de noi înșine
și dacă podeaua lipicioasă a livingului ne tachinase o vreme
iar noi generoși peste poate, doar liberi!
îi acordaserăm patru cinci șase... 9 din circumstanțele atenuante
și cum rochia galbenă era pentru ziua fermecată
eșarfa cu sclipici pentru picnicul de joi
dacă îmi plăcea să ies pe fereastră
să dau cerul tare și pomii aproape?
curgeau flori din cais
o voce inunda cosmosul:
mă așteptai la o poartă
... și oare obișnuiai să-ți apropii nările
de trunchiul viu purtător de magnolii
al femeii dintr-o carte?!
cu certitudine
prin noi trecuseră alții
nu specii
în papuci și halat de casă.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre vestimentație, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre picnic, poezii despre minute, poezii despre libertate sau poezii despre generozitate

Fericire (cum alta nu!)
oraș minuscul
casă în miniatură și oamenii tăi
ca niște furnici pregătindu-și așa de firesc
materia zilei următoare/ sensul...
câteva mere golden și 4 boabe de strugure
flori dantelate de mazăre / vreo 2 fasole
aceste etichete animate urcând curcubeu:
mireasma nepervertită a narcisei
! pentru că ea
pentru că el
pentru că amândoi
n-au întârziat indecent
într-o lume
înstrăinându-l
pe Dumnezeu
"vitraliile păstrează cerul" e doar un fel de a spune!
recipientul perfect sufletul celui care cu preapuținul din multul
a știut constant să se declare mulțumit
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre struguri, poezii despre religie, poezii despre oraș, poezii despre narcise, poezii despre mulțumire sau poezii despre mere
Rochie albă
Rochie albă de mătasă,
Val de horboțea la geam,
Peste timp iară se lasă
Amintirea de cândva.
Jurământ în desfătare,
Tinerețe prinsă-n joc
Clopoței de primăvară,
Într-o clipă de noroc!
Rochie albă-senină,
Precum gândul meu era,
Așezatu-mi-ai cunună
Între mine și o stea!
Iară anii, chiar de pleacă,
Dalbă tu rămâi mereu
Și destine alte leagă
Într-un Eu și-un Odiseu...
Scutură din cer petale,
Peste creștet să le cază...
Doar noroc le-așterne-n cale:
Doamne, binecuvântează-i!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre tinerețe, poezii despre promisiuni, poezii despre primăvară, poezii despre noroc, poezii despre gânduri sau poezii despre amintiri

Supraviețuind
noaptea venea ca de obicei
ca o ascunzătoare... ca o cursă
intuiam mirosul de acasă aparenta liniște
acceptam... făceam cu rândul la pajiștea de zmei
unde subtil fără de știre ne lăsaserăm sufletul
lapte era de ajuns... iarbă
.... chiar dacă uscată
cer cât să acopere
lipsa lamentabilă
din podul palmelor
rufele noastre translucide
se acomodau inimilor permeabile
greoaie trupurile produceau urme
un fel de boală ucigașă a pământului
peste toate se așeza ninsoarea... alte vietăți darnice
ne măsuram timpul
în rana unei vrăbii... într-o invazie
ajunseserăm chiar să ne spunem pe numele noastre mici
tăcute frumoase adevărate
privirea continua să delimiteze orizontul
spațiul acela fantastic în care iubirea se elibera din moarte
existam
întotdeauna făcuserăm asta!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre vrăbii, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre spațiu și timp, poezii despre poduri sau poezii despre noapte

Când jelea așa iedul cel mic, iaca și capra venea cât putea, încărcată cu de-a mâncării și gâfuind. Și cum venea, cât de colo vede cele două capete, cu dinții rânjiți, în ferești. Bucuria caprei nu era proastă. Dar când s-apropie bine, ce să vadă? Un fior rece ca gheața îi trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde în tot trupul, și ochii i se păinjinesc. Și ce era nu era a bine!... Ea însă tot merge pân' la ușă, cum poate, crezând că părerea o înșală...
Ion Creangă în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prostie, citate de Ion Creangă despre prostie, citate despre picioare, citate de Ion Creangă despre picioare, citate despre ochi, citate de Ion Creangă despre ochi, citate despre mâncare, citate de Ion Creangă despre mâncare, citate despre gheață, citate despre dinți, citate despre bucurie sau citate de Ion Creangă despre bucurie

Atracția trandafirului
Venea mereu, venea grăbit,
Stătea în așteptare
Strângând la piept, neliniștit,
Cea mai frumoasă floare.
Venea și ea, maiestuos,
Adesea încruntată,
Și, uneori, privea duios
Figura-i încurcată.
Iar trandafirul... îl lua
Nepăsătoare,-n mână,
Și nu știa, sau nu-i păsa,
Că el vrea să rămână.
O aștepta pe drumul ei
Iar ea, tot ocolindu-l,
Grăbea, pe vechile alei,
De-o vreme, nici privindu-l.
Dar, într-o zi, spre floarea lui,
S-a arătat, plăpândă,
Din ochi frumoși, din ochi căprui,
Privirea nouă, blândă.
Erau alți ochi, de suflet cald,
Era un dar al vieții:
Iubire-nfășurând c-un fald
Relicvele tristeții.
A fost, atunci, și a rămas,
Înflăcărată, vie,
Va fi cu ei și la popas
Acasă,-n galaxie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre ochi căprui, poezii despre atracție sau poezii despre acasă

Fericiții
colțul acela
în care iarna ajungea mai greu
găseai constant câte o creangă înflorită
câte o ceașcă rozalie cu aburi
lumina își depășea complexul depărtării
umilă se așeza la masa încropită de noi
într-o deschizătură de salcie
într-o inimă
ne tot adunam
veșmintele noastre lăsau se se vadă
mersul albastru în burta noroiului
parc-am fi fost frați
și moartea...
spectacolul se derula diafan
pe îndelete se așeza bruma
tot așa se desprindeau frunze
ca într-o lume veșnic pe cale
de a se naște
eram bucuroși asemenea unor copii
care tocmai își ridicaseră sălașul
în brațele uriașe ale stejarului
ne obișnuisem cu micul noroc
învățasem altfel să trăim frica
nu ne feream ne mângâiam rana
durerea cobora din sângele nostru
în Dumnezeul darnic
fericiți rămâneau
cei care nu văzuseră
dar!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre stejari, poezii despre inimă sau poezii despre iarnă
Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun
Eu nu-l iubesc pe Moș Crăciun,
Cu mine el nu a fost bun,
Mereu el m-a sărit din rând,
Cadou nu mi-a adus nicicând.
Obrăznicii nu prea făceam,
Îl așteptam privind pe geam,
Drumul spre mine nu-l știa,
De-aceea cred că nu venea.
Tristețea-n suflet ascundeam,
La nimeni of-ul nu-l spuneam,
Îmi impuneam să fiu mai bună,
În anul următor să vină.
Anii treceau, el nu venea,
Nădejdea rost nu mai avea,
Timpul s-a scurs și pot să spun,
Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun.
poezie de Viorica Pop din Pași spre viață (20 noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre obrăznicie, poezii despre cadouri, poezii despre Moș Crăciun sau poezii despre Crăciun
Călător la drumul mare
Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan
Și călătorul la drumul mare
Venea călare venea călare
Străinul a venit călare și-a oprit la vechiul han.
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt, citate de Alfred Noyes despre timp, poezii despre nori, poezii despre marină, poezii despre călărie sau poezii despre copaci

(in)eficient estival
mă pândești constant
habar nu ai
cum fiece dimineață îmi trece cu sfințenie
printr-o grădină
printr-un miracol
de unde și dâra aceea inefabilă
ca și cum o magnolie și-ar elibera sufletul
nelăsând niciun mort în urmă
intrată în alura mea personală
în interioare cu deschidere amplă
această parfumerie naturală
cu vitrine și cristal
ochii mei potrivindu-și adâncimea
în tentativele cosmice ale mării
doar în aceste felii proaspete de pepene roșu
în boabe de struguri și brioșe cu frișcă
zgomotul muzical al sălciilor!
briza!
numai pașii de balerină
frustrând timpul
atât de greoi... de uituc
în trecerea lui
mă pândești constant... mă pierzi
nu ai cum să intuiești
rudenia mea de sânge cu levănțica
cu grămăjoarele de vanilie izmulițe esențe și carmine... busuioc cyclamen pătrunjel
apa aceasta primordială cu care îmi limpezesc fața
descotorosindu-mă de prejudecăți
empatizez cu poemul ierbii/ prelungesc verdele
dincolo de drumuri cu acces prohibit
o nălucă se strecoară!
[oamenii uită
să-și arunce
în dulap
hainele iernii
într-o jenă neputincioasă
sunt convinși că doar pielea
pielea lor poartă vina!]
mă pândești
transpiri
eviți contactul
cu tine
(in)constant
trudnic
salahor
încerci
să-mi numeri vârstele
omițând
că aici
nimeni nu îmbătrânește vreodată.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre verde sau poezii despre sfințenie

Din simplul motiv
nu, n-o să te mușc de gât!
n-o să-ți fac nici cel mai mic rău!
o să fiu: im-pe-ca-bi-lă
deși adjectivul ăsta s-ar putea
să aibă sensuri distincte
pentru fiecare dintre noi
o să-mi amintesc din când în când de tine
cu îngăduință poate chiar cu simpatie
(Rămânem prieteni, nu?!)
cu nostalgie decentă
cel mult generatoare estetic
o să-ți aprind lumânare albă
... îîîîî... la vii, domnule!
n-o să cer nimic
mă voi încredința
bunei întămplări
așa o să înțelegi probabil
că nu ești deloc un martir
(nu te mai lamenta!)
că îți aduci ofranda
împotriva
propriei
vreri
din simplul motiv
că Iubirea
este
sau
nu!
și atât.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toleranță, poezii despre prietenie, poezii despre lumânări, poezii despre estetică sau poezii despre adjectiv
Hei, voi gări...
Hei, voi gări, voi, măre' gări
Am ars sute de țigări
Așteptând pe cineva
Ce venea dar nu venea
Căci iubea pe-altcineva...
Hei, voi zări, voi măre' zări
Mi-am ars ochi-n depărtări
Dup-un dor care pleca
Dup-un suflet ce șoptea:
"Te iubesc" nu mă iubea
Da'- i plăcea să spun-așa
Că doar gura n-o durea!
Hei, voi gări, voi măre' gări
Pline de fum și ocări
Cine-i oare, cine-i cea
Cine e iubita mea
Care să nu mă mai vrea
Doar haină de vreme rea?
Hei, voi gări și măre' zări
Gura arsă de țigări
Și spurcată de ocări
Mai rostește când și când
Ca un geamăt din pământ:
"O s-aștept mereu așa,
Pe-o fată ce nu venea
Pentru că nu exista
Decât numa-n mintea mea
Într-un tren care pleca"...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre gură, poezii despre fumat sau poezii despre existență