Daniela Luminița Teleoacă

Poemul zilei

ea venea pe o cale
în rochie înflorată și pantofi din lac
2 fluturi trudeau s-o desăvârșească estetic
zgomotul muzical deschidea o corolă

în lume
se emiteau constant prognoze nefaste
tocmai ce scăpase [pentru a câta oară?]
rochia albă cu magnolii – ca o platoșă!

ea venea pe cale
la intervale sonore își pipăia poșeta minusculă:
rujul din coacăze o agendă "autrefois" stiloul cu peniță de aur 3 bomboane cu lapte

întreagă și vie venea!
ingenuitatea ei avea poate să fie trecută cândva
la Poemul zilei

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Constantin Păun

Un pas în... viață!

S-a însurat la vârsta aia,
Cu fata care l-a ales,
Venea de-acolo, din Strehaia!..
Dar unchiul ei venea... mai des!...

epigramă de din Un pas în creier (2015)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luminița Gheorghiu

Nu pot uita anii în care sălile de teatru erau arhipline, în care se venea în rochie lungă, în care aplauzele nu se mai terminau.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

S-a însurat

S-a însurat la vârsta aia,
Cu fata care l-a ales,
Venea de-acolo, din Strehaia!..
Dar unchiul ei, venea mai des!...

epigramă de (2016)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Manifest

toate zilele-acestea în care
nu gândesc / nu simt
în cuvinte
îmi revendic hrana
instinctual / preistoric / onomatopeic
orizontalitatea își înalță
propriul munte
propria legislație
mă privești abstract
aproape îngrozit
[nu știi dacă și mâine...]
îmi iau
porția de lucruri
vitale
în ritmul sângelui
asezonat
la desenul rupestru
o femeie pe cale de a se naște
marea așteptându-și luna
în aer
ca într-o stâncă
decupez iubirea
compusă
din rochia mea albă
cu măduvă multă desprinzându-se
din seva cosmică
scăpată de îngeri
la izgonirea din raiuri
decretez:
Sentimentul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Pentru a nu știu câta oară

Pentru a nu știu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.

Pentru a nu știu câta oară
Ți-am supt sânii din iubire
Pentru a nu știu câta oară
Înviat spre nemurie.

Pentru a nu știu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Și de stele neperechi.

Pentru a nu știu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Păstorel Teodoreanu

Rusul și tunul

Pe drumul unui mic cătun
Venea un rus, venea și-un tun,
Și tunul rus, și rusul tun.

tristih de
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie

Alb

Discutam cu o doamnă,
Nu aveam nimic în comun,
Ea era albă, albă, se rotea,
Nu ne-am atins, nu era fluture,
Părea o pisică parfumată,
Se desfășura, tot albă, ca un vis,
Eu povesteam de copilărie,
De prima iubire, ea mi-a spus
Câți muritori a dus dincolo,
Trenul s-a oprit. Doamna a coborât
Fără un cuvânt, am plecat mai departe,
n-am mai știut nimic despre ea.
Devenisem nemuritor.
*************************
Ulyses mai era și Grant,
Avea garaj, n-avea garant,
Avea talent, scuipa doar Kent,
Venea, venea din Florida
Cu-o bidinea, cu-o bidinea.
Nu poți pleda, îmi spune Grant,
Înalt, subțire, elegant,
Nici soarele n-a răsăsit,
Nici nicu nu ne-a părăsit,
Iubita cui era? Șocat
l-am întrebat pe Iosafat,
simțeam că nu pot părăsi
esențele din Marcapi.
Atunci, pe loc am înțeles,
Că moartea este un eres,
Mormântul meu, oricât de mic,
Nu va cuprinde-n el nimic.
Eu voi fi iară peste tot,
Tu erai albă, eu - netot.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ritualul 89... al legendei

El venea de mult de tot,
Dintr-o lume echivocă,
Mistic, ca un sacerdot
Și-mbrăcat în piei de focă...

Și purta lumină-n mâini
Și avea zăpadă-n gene,
Însoțit fiind de câini
Și de mrene indigene...

Ea, la rândul ei, venea
Dintr-o țară cu balaur,
Îmbrăcată-n fulgi de nea
Și cu aripi mari, de aur...

Și pășea mult mai ușor
Decât, poate, o părere,
Într-un fel de zbor sonor,
Peste spaimă și durere.

Dar, aici când au ajuns,
Amândoi s-au prins în horă,
Dintr-un dor de nepătruns
Cu întreaga Aurora...

Și, oricum, n-au mai plecat
Dup'-aceea, se-nțelege,
El fiind un râu secat,
Ea fiind nebun'-n lege.

poezie clasică de din Ritualuri de împerechere (2002)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Nu ne aminteam

dacă avuseserăm vreodată
haine de stradă
nici când alergaserăm ultima oară
să lăsăm în urmă fie și pentru 5 minute
aerul stătut al dormitorului ca un buncăr protejându-ne
de orice mai puțin de noi înșine

și dacă podeaua lipicioasă a livingului ne tachinase o vreme
iar noi – generoși peste poate, doar liberi!
îi acordaserăm patru cinci șase... 9 din circumstanțele atenuante

și cum rochia galbenă era pentru ziua fermecată
eșarfa cu sclipici pentru picnicul de joi

dacă îmi plăcea să ies pe fereastră
să dau cerul tare și pomii aproape?

curgeau flori din cais
o voce inunda cosmosul:
mă așteptai la o poartă


... și oare obișnuiai să-ți apropii nările
de trunchiul viu purtător de magnolii
al femeii dintr-o carte?!

cu certitudine

prin noi trecuseră alții

nu specii

în papuci și halat de casă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Fericire (cum alta nu!)

oraș minuscul
casă în miniatură și oamenii tăi
ca niște furnici pregătindu-și așa de firesc
materia zilei următoare/ sensul...

câteva mere golden și 4 boabe de strugure
flori dantelate de mazăre / vreo 2 fasole
aceste etichete animate urcând curcubeu:
mireasma nepervertită a narcisei

! pentru că ea
pentru că el
pentru că amândoi

n-au întârziat indecent
într-o lume
înstrăinându-l
pe Dumnezeu

"vitraliile păstrează cerul" – e doar un fel de a spune!
recipientul perfect – sufletul celui care cu preapuținul din multul
a știut constant să se declare mulțumit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Rochie albă

Rochie albă de mătasă,
Val de horboțea la geam,
Peste timp iară se lasă
Amintirea de cândva.

Jurământ în desfătare,
Tinerețe prinsă-n joc –
Clopoței de primăvară,
Într-o clipă de noroc!

Rochie albă-senină,
Precum gândul meu era,
Așezatu-mi-ai cunună
Între mine și o stea!

Iară anii, chiar de pleacă,
Dalbă tu rămâi mereu
Și destine alte leagă
Într-un Eu și-un Odiseu...

Scutură din cer petale,
Peste creștet să le cază...
Doar noroc le-așterne-n cale:
Doamne, binecuvântează-i!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Supraviețuind

noaptea venea ca de obicei
ca o ascunzătoare... ca o cursă
intuiam mirosul de acasă aparenta liniște
acceptam... făceam cu rândul la pajiștea de zmei
unde subtil fără de știre ne lăsaserăm sufletul

lapte era de ajuns... iarbă
.... chiar dacă uscată
cer cât să acopere
lipsa lamentabilă
din podul palmelor

rufele noastre translucide
se acomodau inimilor permeabile
greoaie trupurile produceau urme
un fel de boală ucigașă a pământului
peste toate se așeza ninsoarea... alte vietăți darnice

ne măsuram timpul
în rana unei vrăbii... într-o invazie
ajunseserăm chiar să ne spunem pe numele noastre mici
tăcute frumoase adevărate

privirea continua să delimiteze orizontul
spațiul acela fantastic în care iubirea se elibera din moarte

existam
întotdeauna făcuserăm asta!

poezie de din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ion Creangă

Când jelea așa iedul cel mic, iaca și capra venea cât putea, încărcată cu de-a mâncării și gâfuind. Și cum venea, cât de colo vede cele două capete, cu dinții rânjiți, în ferești. Bucuria caprei nu era proastă. Dar când s-apropie bine, ce să vadă? Un fior rece ca gheața îi trece prin vine, picioarele i se taie, un tremur o cuprinde în tot trupul, și ochii i se păinjinesc. Și ce era nu era a bine!... Ea însă tot merge pân' la ușă, cum poate, crezând că părerea o înșală...

în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton ponderat

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Atracția trandafirului

Venea mereu, venea grăbit,
Stătea în așteptare
Strângând la piept, neliniștit,
Cea mai frumoasă floare.

Venea și ea, maiestuos,
Adesea încruntată,
Și, uneori, privea duios
Figura-i încurcată.

Iar trandafirul... îl lua
Nepăsătoare,-n mână,
Și nu știa, sau nu-i păsa,
Că el vrea să rămână.

O aștepta pe drumul ei
Iar ea, tot ocolindu-l,
Grăbea, pe vechile alei,
De-o vreme, nici privindu-l.

Dar, într-o zi, spre floarea lui,
S-a arătat, plăpândă,
Din ochi frumoși, din ochi căprui,
Privirea nouă, blândă.

Erau alți ochi, de suflet cald,
Era un dar al vieții:
Iubire-nfășurând c-un fald
Relicvele tristeții.

A fost, atunci, și a rămas,
Înflăcărată, vie,
Va fi cu ei și la popas
Acasă,-n galaxie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Fericiții

colțul acela
în care iarna ajungea mai greu
găseai constant câte o creangă înflorită
câte o ceașcă rozalie cu aburi

lumina își depășea complexul depărtării
umilă se așeza la masa încropită de noi
într-o deschizătură de salcie
într-o inimă

ne tot adunam
veșmintele noastre lăsau se se vadă
mersul albastru în burta noroiului

parc-am fi fost frați
și moartea...

spectacolul se derula diafan
pe îndelete se așeza bruma
tot așa se desprindeau frunze
ca într-o lume veșnic pe cale
de a se naște

eram bucuroși asemenea unor copii
care tocmai își ridicaseră sălașul
în brațele uriașe ale stejarului

ne obișnuisem cu micul noroc
învățasem altfel să trăim frica
nu ne feream ne mângâiam rana
durerea cobora din sângele nostru
în Dumnezeul darnic


fericiți rămâneau
cei care nu văzuseră
dar!

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun

Eu nu-l iubesc pe Moș Crăciun,
Cu mine el nu a fost bun,
Mereu el m-a sărit din rând,
Cadou nu mi-a adus nicicând.

Obrăznicii nu prea făceam,
Îl așteptam privind pe geam,
Drumul spre mine nu-l știa,
De-aceea cred că nu venea.

Tristețea-n suflet ascundeam,
La nimeni of-ul nu-l spuneam,
Îmi impuneam să fiu mai bună,
În anul următor să vină.

Anii treceau, el nu venea,
Nădejdea rost nu mai avea,
Timpul s-a scurs și pot să spun,
Nu-l mai aștept pe Moș Crăciun.

poezie de din Pași spre viață (20 noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton trist

Distribuie

Călător la drumul mare

Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan –
Și călătorul la drumul mare
Venea călare – venea călare –
Străinul a venit călare și-a oprit la vechiul han.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

(in)eficient estival

mă pândești constant
habar nu ai
cum fiece dimineață îmi trece cu sfințenie
printr-o grădină
printr-un miracol
de unde și dâra aceea inefabilă
ca și cum o magnolie și-ar elibera sufletul
nelăsând niciun mort în urmă

intrată în alura mea personală
în interioare cu deschidere amplă
această parfumerie naturală
cu vitrine și cristal
ochii mei potrivindu-și adâncimea
în tentativele cosmice ale mării
doar în aceste felii proaspete de pepene roșu
în boabe de struguri și brioșe cu frișcă

zgomotul muzical al sălciilor!
briza!
numai pașii de balerină
frustrând timpul
atât de greoi... de uituc
în trecerea lui

mă pândești constant... mă pierzi
nu ai cum să intuiești
rudenia mea de sânge cu levănțica
cu grămăjoarele de vanilie izmulițe esențe și carmine... busuioc cyclamen pătrunjel
apa aceasta primordială cu care îmi limpezesc fața
descotorosindu-mă de prejudecăți
empatizez cu poemul ierbii/ prelungesc verdele
dincolo de drumuri cu acces prohibit

o nălucă se strecoară!


[oamenii uită
să-și arunce
în dulap
hainele iernii
într-o jenă neputincioasă
sunt convinși că doar pielea
pielea lor poartă vina!]

mă pândești
transpiri
eviți contactul
cu tine
(in)constant
trudnic
salahor
încerci
să-mi numeri vârstele
omițând
că aici
nimeni nu îmbătrânește vreodată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Din simplul motiv

nu, n-o să te mușc de gât!
n-o să-ți fac nici cel mai mic rău!
o să fiu: im-pe-ca-bi-lă
deși adjectivul ăsta s-ar putea
să aibă sensuri distincte
pentru fiecare dintre noi

o să-mi amintesc din când în când de tine
cu îngăduință poate chiar cu simpatie
(Rămânem prieteni, nu?!)
cu nostalgie decentă
cel mult generatoare estetic

o să-ți aprind lumânare albă
... îîîîî... la vii, domnule!
n-o să cer nimic
mă voi încredința
bunei întămplări

așa o să înțelegi probabil
că nu ești deloc un martir
(nu te mai lamenta!)
că îți aduci ofranda
împotriva
propriei
vreri

din simplul motiv
că Iubirea
este
sau
nu!

și atât.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Hei, voi gări...

Hei, voi gări, voi, măre' gări
Am ars sute de țigări
Așteptând pe cineva
Ce venea – dar nu venea
Căci iubea pe-altcineva...

Hei, voi zări, voi măre' zări
Mi-am ars ochi-n depărtări
Dup-un dor care pleca
Dup-un suflet ce șoptea:
"Te iubesc" – nu mă iubea
Da'- i plăcea să spun-așa
Că doar gura – n-o durea!

Hei, voi gări, voi măre' gări
Pline de fum și ocări
Cine-i oare, cine-i cea
Cine e iubita mea
Care să nu mă mai vrea
Doar haină de vreme rea?

Hei, voi gări și măre' zări
Gura arsă de țigări
Și spurcată de ocări
Mai rostește când și când
Ca un geamăt din pământ:
"O s-aștept mereu așa,
Pe-o fată ce nu venea
Pentru că nu exista
Decât numa-n mintea mea –
Într-un tren care pleca"...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook