
Again
te privesc
dintr-o depărtare
posibil puțin altfel decât a altora
nu fac niciun efort
să te trec dincolo
simți
șarpele din tine
ferindu-se
de mușcătura mea
nu!
nu ai tu veșminte să te acoperi!
nici varianta minimală de asigurare
în caz de dezastru. în caz de mine.
*
ai ignorat constant
ai mizat
ai pus flori de plastic
ochi la ochi
punctul pe i
când toate punctele fuseseră de mult puse
**
iei una realitate
torni praf de pușcă praf de pulbere praf și pulbere
amesteci vorbe vorbe vorbe
la puterea a noua
dai o spoială dai două
treci sensul de partea ta
în felul tău
te ții după mine
n-ai înțeles nici acum
că drumul meu trece inexorabil
prin tâmpla cuvintelor
lasă prăpăd umple de sânge
nu cunoaște remușcarea
again... again... again
o ia de la capăt
și tu.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre sânge
- poezii despre realitate
- poezii despre posibilitate
- poezii despre flori
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre asigurări
Citate similare
Praf
Zile din praf
Le ducem in spate
Aripi de seraf
Ne-abat de pacate.
O noua bataie
De-aripi de seraf,
Ne umple de zoaie,
Ne-neaca in praf.
Va veni candva
Si vantul va sta
Frumosul perdaf
Din aripi de seraf
Va fi plin de praf.
poezie de Andrei Ghita (20 iulie 2007)
Adăugat de Andrei Ghita

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre frumusețe sau poezii despre aripi

Ce vorbe?
Veneau cele două vorbe ascuțite de gură
planau și se rupeau de-a limbii geamandură
ce vorbe dulci se-mpreunau sudate
ce mai dansau de guler spânzurate
Ce vorbe? Trăncănea prin sobă
a frigului înflăcărată robă!
Ce vorbe? Nesărate nuci scăldate
în sare se spărgeau în miez mirate
Ce vorbe? Sfârâia pe plită
o oală nespălată și golită!
Ce vorbe? Întrebam la poartă
vecina ce de mult s-a dus... și-i moartă!
Ce vorbe? Întreba în zare
poetul pe un înger... la plecare!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre vecini, poezii despre poezie sau poezii despre gură
Să uit
Mi-am propus să uit de tine,
Însă tu nu mi-ai greșit,
M-am gândit c-ar fi mai bine,
Nu știu cum, doar am simțit...
Nu mi-ai spus nici vorbe grele,
Nu mi-ai spus nici vorbe dulci,
Dar visam să se-mplinească
Gânduri ce-ai șoptit atunci...
Nu mi-ai dat priviri de bine,
Însă nici priviri de rău,
Mi-as dori să îmi plimb ochii
O secunda-n gândul tău...
Nu m-ai lovit niciodată,
Dar nici nu m-ai mângâiat,
Mi-ai fost doar o simpla fată,
Ți-am fost un simplu băiat?
Ori m-agăț de-acele vorbe,
Ori tu încă simți ceva,
Nu m-ai săruta pe buze
Dacă n-ai simți ceva.
De-am fi puși față în față,
N-ai putea mărturisi,
Sentimente, gânduri, vise,
Niciodată nu le-om ști.
Mi-am propus să uit de tine,
Pentru că nu am de-ales,
Ai fost mereu lângă mine,
Însă nu te-am înțeles..
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- citate de Vlad Bălan despre gânduri
- poezii despre visare
- citate de Vlad Bălan despre visare
- poezii despre sărut
- citate de Vlad Bălan despre sărut
- poezii despre plimbare
- citate de Vlad Bălan despre plimbare
- poezii despre ochi
- citate de Vlad Bălan despre ochi
- poezii despre greșeli
- citate de Vlad Bălan despre greșeli
- poezii despre dorințe
- citate de Vlad Bălan despre dorințe
Anacronism romantic
Cum? Mai visezi și-acuma, iubito, primăvara?
Te mai gândești și-acuma la câmpul plin de flori?
N-ai renunțat la ceasul de vis și planuri seara,
Mai frunzărești în taină cutia cu scrisori?
Cum? Mai alergi și-acuma pe țărmuri s-asculți marea?
Acele-apusuri roșii și-acum le mai privești?
Tot îți mai faci cu grijă la ora 5 plimbarea,
Tot îți mai iei umbrela de soare când citești?
N-ai încă sensul morții, nu simți ce se petrece?
Nu vezi că viața fuge din noi ca un tâlhar?
Că vasele cu visuri au început să sece
Și nu mai pot să umple nici un pahar măcar?
Că mult, o!... mult mai serbezi ca altădată, luna
N-o mai căutăm cu-aceeași ardoare printre stânci?
Nu te întrebi, iubito, deloc, de ce acuma
În turnurile nopții urcăm încet, pe brânci?
Tot mai păstrezi în glastră acele vechi garoafe?
Dar lucrurile mele? Tot le ai între ferești?
Pe unde-au fost odată grădini acum praf e
Și-azi nici o bucurie-n tristeți nu mai găsești.
Ne apropiem de toamnă cu fiecare seară
Și-abia mai poate lampa răzbate până-n drum.
Mi-e frică lângă geamuri să mai privesc pe-afară
Și teamă mi-e și-n mine să mai privesc acum.
Și totuși tu, iubito, acolo în cămara
Cu flori demult uscate (dar pentru tine vii)
Visezi cu-nchise pleoape și-acuma primăvara
Și, cine știe, poate și-acuma îmi mai scrii...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre frică, poezii despre început, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre stânci, Ne poți propune o poezie de dragoste? sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Vorbe, mereu vorbe
Singuri prin praful cuvintelor.
După colț s-au ascuns
cei doi martori ai
spovedaniei noastre.
Altarul tace,
asumându-și riscul unei aventuri.
Bat clopotele.
Într-o zi oarecare vântul se ține
de mână cu ploaia,
trăsătură specifică
amorezilor de duzină.
Vorbe, mereu vorbe...
Celelalte griji
se cațără în copaci.
Am ascuns cei două mii de ani
încărcați de păcate...
A sosit momentul, Doamne!
Eu sunt pregătită.
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tăcere, citate de Any Drăgoianu despre tăcere, poezii despre spovedanie, poezii despre ploaie, citate de Any Drăgoianu despre cuvinte, poezii despre copaci sau citate de Any Drăgoianu despre copaci
Mi-am pus
praf de stele într-un plic
o să-l savurez târziu
în noaptea noastră
de iubit la infinit
o să fim fierbinți
și o să ne dăm cu praf
să sclipim în întuneric
mi-am pus praf de stele
în ochi să vezi că strălucesc
când te arunci în brațele mele
o să fiu luceafărul coborât
pentru tandra îmbrățișare
mi-am pus praf de stele pisat
în gura care visează săruturi
când limba se plimbă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre stele, poezii despre noapte, poezii despre iubire sau poezii despre infinit
Vagabond
Nu știu de ce, nici cum, de glorie sau de dezastru,
Și nici n-aș putea spune c-am știut vreodată.
Raiul pentru mine e cerul cel albastru,
Pământul e drumul pe care pașii mei îl calcă.
Nu le știu numele și nici ce sunt nu li-s grănicer
Și nici n-aș putea spune că voi ști, atâtor lucruri.
Nu știu cine-i Dumnezeu, e doar o stea sclipind pe cer
Deasupra dealului bătut de vânturi.
Nu știu nimic despre Viață,-i o capcană doar
De când fac ochi, în zori, și până la culcare.
Nu știu ce-i Moartea, poate-i numai o piatră de hotar
Plină de păducei și de mușchi moale.
De ce trăiesc și de ce planeta se rotește de-ani și ani?
Sunt întrebări pe care nu le pun puse deoparte, vraf.
Semnul meu e hanul dosnic, focurile-aprinse de țigani
Și drumul singuratic, plin de praf.
poezie de John Masefield,1878-1967, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre vagabondaj, poezii despre singurătate, poezii despre rai, poezii despre planete, poezii despre moarte sau poezii despre grăniceri

Când n-a mai avut praf de pușcă, a făcut pușca praf.
antimetabolă aforistică de David Boia (14 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cum treci acum
și visul e-n ruine
te simți bine
și mă simt bine
trec apa zburând spre tine
și e bine când te-ntorci la mine
nici nu mai sunt ruine
tu ești stăpâna ambelor destine
ne este destul de bine
când simt dragostea-n mine
îți jur iubire pe vecie
și jur să plâng
când o să pleci de lângă mine
un pustnic o să ajung
treci prin vis din vis
în vis îmi vine
să te sărut dincolo de mirare
cu disperare revii în vis
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns

- praf de pușcă
- Praf de pușcă. Un mijloc folosit de națiunile civilizate pentru reglementarea disputelor care ar putea deveni deranjante dacă ar fi lăsate în neregulă.
definiție aforistică de Ambrose Bierce din Dicționarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult aforisme despre țări, umor despre țări, aforisme despre națiuni, umor despre națiuni, aforisme despre devenire, umor despre devenire, aforisme despre civilizație, umor despre civilizație sau citate de Ambrose Bierce despre civilizație
Vorbește inima ta...
Permanent îmi spui că sunt a ta
Și mă răsfeți cu vorbe înstelate.
Dar sub trista pulbere de stea
Mereu sunt prinsă în singurătate!
Cresc pe mine frunze de durere
Și vântul mușcă din tulpina mea
Și de-aș simți o mică mângâiere
S-aștept o altă dată, aș putea!
Vine seara rece pe la geamuri
Și toate-n cuibul lor se odihnesc;
Captivă sunt și cu dorința-n hamuri
Pe triste ierburi ude mă trezesc.
Tăcerea sună dintr-un clopoțel
Cu glas de toamnă muribundă
Și simt adânci dureri și de oțel
În singurătatea mea profundă!
Mereu sunt prinsă în singurătate
Sub trista, recea, pulbere de stea,
Deși m-alinți cu vorbe înstelate
Și permanent îmi spui că sunt a ta.
poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine (15 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre vorbire sau poezii despre răsfăț
Kantiene
Eu pentru Kant nici nu exist
dar nici el pentru mine.
El spune că mi s-a părut,
că eu nu sunt iar el există
acolo sub pământ.
Tot e iluzie susține
deși bătrânii zic
că tot... e praf și pulbere
acolo în mormânt.
Îmi demonstrează că nu văd și mi se pare
deși nu-s orb sau surd
dar simt când mă atingi
și existența-mi pare
sublimă pe pământ!
O simfonie minunată de-asculți
e tot părere
iar spații, timpi încovrigați, spirale
preiau presentimente și coșmaruri
în vise ascunse dincolo,
de mormânt!
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre Immanuel Kant, poezii despre coșmaruri sau poezii despre bătrânețe
Omul guraliv face și el ceva: macină vorbe goale ce stârnesc mult praf.
aforism de Mihai Cucereavii (23 septembrie 1969)
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre vorbire
Nudism la tribună
E-un om politic pornograf
Și-n toate spiciurile sale
Auditoriu-l face praf
Cu vorbe multe, toate... goale!
epigramă de Al.-Sașa Ștefan din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre politică sau epigrame despre nudism

Suflet drag
Noaptea eu am adunat
Praful din stele colorat
Eu ti-l dau de dimineață
Să îți lumineze o viață
Sufletul cu tine mi-ai luat
Când de la mine ai plecat
Stai tristi singur in pustiu
De tine vreau eu ca sa stiu
Găsesti la tine-n buzunar
Praf de stele albastru clar
De spargi un bob de praf
Ajungi un cântec de taraf
Esti singur într-un pustiu
Aruncă praf de stele-n rău
Gândul te aduce în prag
Condus de sufletul cel drag
Îmbracă-mi sufletul in stele
Să pot să zbor si eu cu ele
Împrastie praful acum de zor
Caută lumina până nu mor
Zboară praf de stele colorat
Semn că sufletul ai eliberat
Simt imbrătisare si un sărut
Iubesc mai mult ca l-am ceput
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre suflet sau poezii despre muzică

* * *
patru copite înfig în asfalt
nedumerirea de tropot,
pereți de beton
îi ceartă ecoul,
i-l izbesc în timpane.
un cal.
cu ani târâș după el,
trece pe lângă pomi de oraș,
singurătatea îi rătăcește în ham
printre eșapamente.
trage după el în căruță
plastic și fier,
furtuna de praf lăsată de tinerețe
în urmă.
la oraș,
un cal bunic
cu noapte în ochi
trece prin zi ca prin moarte,
încet, înainte, continuu.
dumnezeu l-a uitat bătrân.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre oraș, poezii despre fier sau poezii despre ceartă

O să-ți scriu
ca și cum tu
n-ai fi învățat vreodată să citești
cu miliardele de insecte învălmășindu-mi ființa
până în punctul acela în care pot să-mi simt eliberarea
durerea insuportabilă trecându-mă pe lângă moarte
imortalizându-mă
mie pe mine aducându-mă
fără de pământ/ fără de carne/ fără de tine
în dimineața zăpezilor cu flori speriate
naiv își va ascunde cerul anxietățile
de după nori albi/ de după stol de cuvinte
de nimeni vreodată dezlegate
urmând sensul exact
sentimentele vor prinde țurțuri
voi fi Crăiasă a Gheții
nu vei ști
cum se topesc iernile
în intimitatea castanie a femeii din mine
nici aburii de iasomie personalizată
în anotimpul acesta străin aruncat tuturor
fiarele pădurii își vor schimba habitudinile
un uriaș va da ceasuri înapoi
vor aprinde cărbuni spiridușii
fereastra aceasta trimițând
vis cosmic de muritoare de rând
către crugurile înaltului
o pană/ un trosnet în sobă/ privirea lărgită
prelungind clipa de-aici/ intrând-o în veșnicie
o să-ți scriu
ca și cum tu
n-ai fi învățat vreodată să citești
poate o vei face cândva...
te vei întrista
dincolo de cuvinte
vei înțelege
cum eu pot fi
numai cu ideea
de tine
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă, poezii despre sperieturi, poezii despre schimbare, poezii despre păduri, poezii despre nori sau poezii despre naivitate
Timp trecut
Tresăream, când treceai pe alee și ochii priveau
Ce femeie! Imi place.
Vorbeam despre tine cu prietenii mei, ascultau,
Dar acum să-mi dai pace!
Vrei să-mi spui multe, simți ceva pentru mine.
Ce simți? Nici nu știi.
N-am timp eu de vorbe, de fapte, și nici timp de tine
Să pleci. Inapoi să nu vii.
Nu-ți mai uda ridurile, nu fac decât să se-adâncească.
Mai bine taci, cum și eu am tăcut.
Tu vrei când te văd, să te-ating și inima mea să dorească.
Te uită-n oglindă, ți-e timpul trecut.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre prietenie, poezii despre pace, poezii despre inimă sau poezii despre femei
Mijanca
Cât a durat mijanca?
Nu foarte mult se pare,
Întâmplătoare banca,
Și-o zi întâmplătoare...
Întâmplător treceam
Prin parcul ăla "joi",
La tine mă gândeam,
Dar m-am lovit de voi...
Știu că ne-am despărțit,
Dar faptul c-ai negat,
Că tu m-ai fi mințit,
Sau m-ai fi înșelat,
Este o crimă, este...
Ai murdărit iubirea,
Ai zis: "-Să trecem peste!"
Și ți-ai întors privirea.
Ai socotit că-i musai
Să trec peste și eu,
Tu trecuseși de mult,
Iar teatrul era greu.
Știam de ceva vreme,
Dar nu aveam dovezi,
Deci nu-mi așterne vorbe
Ce nici tu nu le crezi.
În ziua aia rece,
Zi de iarnă târzie,
Simțeam cum timpul trece,
Dar nu îmi treci tu mie.
Mă tot uitam la voi,
Acel copil naiv
Știa de mult de noi,
Acum îți e captiv...
Posibil, ai jucat
Același rol mișel,
Lași spectator pe mine,
Faci spectator pe el...
Măcar m-am lămurit,
Îmi tot băgam negare,
Gândeam că sunt mințit,
Acum văd și cu care...
Puteam fi mult mai bine,
Prin parc, ziua de "joi",
De te vedeam pe tine,
Dar v-am văzut pe voi...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri, poezii despre depășire, poezii despre teatru, poezii despre murdărie sau poezii despre jocuri

Cu tine sunt așa departe de mine 2
încerc să-mi amintesc copilăria
rochia și floarea preferată
cum mă încruntam când nu-mi conveneau
lumina / mersul norilor / stările de fapt
dacă DA-N I E-LA se auzea măcar puțin altfel
decât restul grămezilor de daniele și cum
eram cuminte / cum mă revoltam
dacă gerul mirosea a viu / a necunoscut / a dimineața aceea
în care am simțit drumul îndepărtându-se
încerc să pun un cuvânt în dreptul
primei emoții adevărate / îmi vin
roiuri albastre / triburi gălăgioase / gânduri bezmetice
cerul căzut dedesubtul pădurii / acolo
strâmtoarea din pântecele mamelor
eu-altcineva adăpându-mă lacom
din privirea de plastic a unei păpuși speriate
[poate că atunci demult o duruse / poate...
mai mult pe mine...?!
cât de repede am dat pagina?!]
exist!
în mușcătura timpului
aerul cauciucat
eșarfa ca o funie amăgindu-mă că nu vrea decât
să fim intime... și... așa-și-pe-dincolo...
o las să mă înfășoare / să mă strângă / să mă posede...
până când tristețea cuiva cât o lume
șterge distanța de mine
! ești detaliul inofensiv / șifonat pe margini / înghesuit spre inimă!
un petic turquoise se risipește în oasele ierbii
sunt goală-goală!!... și nu știu de rușine!!!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre rușine, poezii despre rochii sau poezii despre păpuși