Toate-s sfinte în icoană

Te întreb câtă noapte ne cuprinde
Şi de ce primăvara plezneşte în ferestre?
Obrajii tăi în loc de unde ce se privesc în razele cereşti
Zăpadă, toate-s sfinte în icoană
Tu râzi şi strigi în basmul meu, cu şoimi
Rămasă în urmă, ruginita toamnă
A desfrunzit pădurea în culori
Nu scrie şi nu plânge
Mi-e sete de un secol de poveşti
Întoarce mâinile
E raza albei luni din care te privesc.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menire

Privesc drumul şi pădurea
Privesc cerul, privesc Luna
Privesc norii, privesc ziua
Oamenii trecând aiurea

Apoi cel căzut în mine
Se frământă şi cuvântă
Scrie pe ceva, şi uită
Umplut de amărăciune

Rând pe rânduri din ziare
Slove peste slove care
Mâzgălesc nu la-ntâmplare

Sângerând cerneala-albastră
Peste negrul de cărbune
Ce povesti şi câtă lume!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorin Cimponeriu aşteptând primăvara

Ce soare răsărind prin umbrele mişcări!
Ce iarnă fumegând şi nu mai sunt poveşti
Ninge în duh! E tot mai ger
Abia de te zăresc din depărtări
Albastră e petala şi câmpul e mai trist
Pe versuri de păpădii creştine şi cozonaci de post
Şi inima o poartă în zgomot de albine
Deschide zodiacul speranţelor de post
E paştele şi iarna prin pomii mugurind
O pasăre de lut îşi cântă doina
Ca o jale mă cuprinde un glonte al aşteptării
Prin inimă pătrunde,
Un melc de catifea
Egreta de lumină-i inima ta.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la fratele ce tace

Privesc la fratele ce tace
când mulţi îi spun în faţă: tu!
– El poate îndura ocara,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce nu se plânge
când i se fură tot ce-avu.
– El poate duce nedreptatea,
el poate – dar eu încă nu.

Privesc la cel ce nu întoarce
cu rău, cui răul i-l făcu.
– El poate iertător să rabde,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce are milă
de blestematul ce-l bătu.
– El poate, paşnic, să se roage,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce moare-n pace
spre slava care şi-o ceru.
– El poate, Doamne, să Te vadă,
el poate – dar eu încă nu!

Isuse, Doamne, mi-e ruşine
când mă gândesc la ce-ai spus Tu.
– De ce eu nu privesc la Tine,
de ce el poate – şi eu nu!?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze în decor...

Unde te duci toamnă?
Şi de unde vii ca o cămaşă a frunzelor?
Ce îmi acoperă sentimentele
Scriu pe rană cuvintele cu pielea şarpelui argintiu
Botezul miresei cu toamna se spală din maci
Memorii de şoim se ridică din somn
A trecut vântul, lovind o icoană
Cu aripi de fluturi sălbatica vreme
Spală-mă pe mâini cu nisip, toamna memoriei mele
Ascunde-te în trupul de pasăre în timp,
În vremea ce curge ca sângele cald ce scrie.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind la măicuţa

Privesc măicuţă şi mă mir,
Ce mâini dibace-ai căpătat,
Atunci, când bunul Dumnezeu,
La naştere, te-a binecuvântat.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum tu la fus nici nu priveşti,
Dar firul tors, pe el se-adună,
Când dusă-n gânduri îl suceşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum ochii tăi privesc în zare,
Şi-n gând întreb, fără răspuns:
La ce gândeşti, la câte oare?

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de firav e trupul tău,
Şi câtă treabă poţi să faci,
Din zori, până-n apus, mereu.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cum poţi desculţă să păşeşti,
Pe bătătură ziua toată,
Şi nu te plângi că oboseşti.

Privesc măicuţă şi mă mir,
Cât de frumoasă poţi să fii,
Aşa, trudită ziua toată,
Şi nu te plângi, orice ar fi.

Privesc, mă mir, şi mă întreb:
De n-ai fi fost aşa ursită,
Ce ai fi fost, măicuţa mea?
Vreo... cuconiţă fandosită?

poezie de Flori Bungete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Dacă vrei să te văd, spune-mi!
Dacă vrei să ne plimbăm, spune-mi!
Căutăm un parc cu tei şi trandafiri să putem pleca în zări
Pentru că numai tu eşti noapte mea
Care luminează atunci şi acum
Aştept această zăpadă,
În primăvara ce ridică păsările la cer.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră...

Se pune piatră pe piatră şi se face ziuă
Inima-i tot mai adâncă şi se face ziuă
Târziu ochiul din mine se clatină ca platoşa zeilor
Stăm pe prispă afară aşteptând,
Păsări zboară prin marea de foc
Eu mă acopăr cu mâinile tale
Tu cu privirea mea de foc
Departe luna şi soarele au devenit pământ
Eu te privesc în ochi şi tot mai departe
Devii cifra cinci a inimii mele,
Aprinsă ca o dimineaţă de toamnă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul inimii

Pe o culme in zare
Şade tolănită lună
Luminând un basm in noapte
Fulguită de sclipici cu licurici

Ochii de buhă pe un ram sticlesc
Lupii cântă in cor selenarul dor
Stele prăbuşite privesc strălucirea
Razelor călătoare după moartea lor

Eu-ţi şoptesc pe genunchi mei
Basmul arzător al inimii
Ochii-ţi sclipesc licurici fierbinţi
Tolănit privesc feeria iubirii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria sufletului nostru

Sunt o etapă din viaţa ta care a trecut
O etapă care ne-a şlefuit în bine
Binele ce se întâmplă odată în viaţă
Eu privesc lucrurile mai profund
Vreau să spun simt mai aproape trecerea timpului nefast Uneori dar şi soarele care ne luminează
În primii ani petrecuţi împreună poezia pentru tine
A fost un joc, eu te-am convins să fii interesată
Naşterea surâsul lumina aşezându-ţi-o în palme
Nu vreau să pozez în discipol
A fost o metişare perfectă a versurilor
Ai toate tainele şi darurile zeilor
Te-am zidit cu răbdare, nu te grăbi să cauţi muzele
Ele sunt făpturi vii, adică oamenii
Învaţă de la zăpadă albul
Eu o să fiu o iarnă rară, unde nu te poţi întoarce
Nici tristă, nici veselă
Treptat voi deveni vers.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu ferestre spre suflete

Ninge cerurile s-au risipit de ninsori
Ferestrele cu lumină au devenit
Albastrul îngust al zborului de şoimi
Calcarul din albul zăpezi e scut norilor şi steauă sublimă
Ninge şi se veselesc plopii în apa dimineţii senină
Urc şi cobor în poveste în dansul focului
Se încălzeşte colindul
Pădure în brazi
Zăpada îşi ţese definitiv timpul alb în cântecul lupilor.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIVESC ÎN NOAPTE STELELE ŞI CERUL(Rubaiat)
Privesc în noapte stelele şi cerul
Ca singur, eu să pot vedea misterul
Acelui loc ce mintea nu-l cuprinde,
Că totu-i volatil precum eterul.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc cum plânge cerul

Stau la fereastră şi privesc
Cum plânge cerul
Şi copaci cu braţele întinse
Cer, în genunchi, cu faţa spre altar,
Iubirea celor dragi
Şi plâng amar...
Se tânguie de dor... o simfonie
În DO major... În fulgi de păpădie,
Când nimeni nu mai ştie
Că dincolo de moarte,
Un clopot, vag, răsună,
La geam, la ceas de noapte.
Nimeni nu ştie că în somnul lor
Şi primăvara îşi avea sălaş,
Că a venit deloc întâmplător,
Întâia oară, în al lor oraş...
A cumpărat de la tarabă
O rochie turcoaz, cercei de jad,
Pantofi de chihlimbar
Şi un mărgean de flori de viorele
Şi-o geantă cu zambile la curele...
Apoi degrabă a plecat
De unde a venit, din sat,
Acolo unde ninge iar floare de cais
Şi îşi deschide cupa primul vis.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt în stare

să înot în apa teribil de rece
sub luna plină de regrete
înaintez încet şi abia respir
privesc cum se măreşte distanţa
de ţărm de nisip
în largul mării
în adâncul ei
unde razele soarelui nu pătrund
înot cât pot
şi până când mai pot
durerea mea e ascunsă în fundul mării
stă acolo
e departe de mine
mă cuprinde o sete ne
bună de înghiţit toată apa
înot cât mai pot
osteneala vine din durerea
lepădată în larg
continui să înot până mă eliberez
apoi simt cum durerea
mă trage în adânc
unde nu pătrund razele soarelui
unde apa e rece şi paralizantă
voi sta acolo cu durerea mea re
găsită pe nisipul rece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaurul

În noaptea asta păsările stau în monadă
Cine le ascultă e doar vântul,
Paşnic limba lor se întâlneşte cu acl cuvânt nerostit
Neprimitoare iarnă îţi prinde obrajii
În roşul catifelei de zăpadă
Duce la groapă cununa zeului abia ucis
Nibelungi alunecă în zbor, glasuri de piatră
Gara se îmbracă în mărgele,
Şlefuite de iconarii din vechiul schit
Ca o seratogă se schimbă ora şi totul devine incert
Plutesc prin aer aceleaşi seminţe de cărbune
Răpus până la trei balaurul îşi caută cornul prin ape
Ca un mit jupuit de piele din poveştile octogenarilor orbi
Îşi întind mâna peste pod- apele insulei
Corfu mă inundă
Din zeiţă au rămas doar picioarele
Transformată în păsările corbi
Unde-i iubita arămie la faţă de altădată?
Să o privesc, cu mâinile, s-o încălzesc cu obrajii
Azi parcă suntem ca două semne,
Ca doi porumbei voiajori, despărţiţi de o linie roşie
Fixaţi undeva în orizont.
Dacă tu poţi trăi fără mângâiere
Ai dreptul să întâlneşti acest foc
Imaginea din icoană s-a tot dus
Restul e fumul artistic la revărsatul zorilor
Inima respiră după deagostea sufletulului
Meşterul binecuvintează cu sângele său o floare
Îmbrăţişările îşi caută cuvintele nerostite
Nu putem fi vămuiţi veşnic
O mână galbenă ce şterge lacrima încoronată cu trandafiri
Mai are rost să ascultăm firul de iarbă cum creşte?
Ce zici?

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca îngerii ce cântă

Tot scade ochiul meu să te mai vadă
Şi timpul a îngheţat în primăvară
Trăim intens lumina iernilor polară
Cu soarele la asfinţit
Şi trupul arde golul din clepsidră,
În forme de icoană
Voi zidi zâmbetul tău ca pe o literă infinită
Până ce ochii mei vor adormi
Şi în visul dintre nopţi te voi petrece,
În primăvara mugurilor copţi,
În nopţile aprinse către bolţi cereşti
Ca îngerii ce cântă
Te vei trezi atunci în nordul veri
Cântat de ploi si de nisipul cald
Clepsidră neoprită de cuvinte
Din negru, coborând spre alb.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba din albul primăverii

Dacă mănânc, să dorm, să privesc în oglindă
Şoaptele se aud departe în suflet ca două clopote,
Cu sunetul în iarbă, coborând în cuvinte
În lutul ulcioarelor, în sete de fântâni se aud cu zarea,
Plecând odată cu marea,
Dansând ca două clopote bat inimile noastre,
Despărţind lumina
Ce trist se ascunde iarba, în albul primăverii!

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece de toamnă

E o noapte rece de toamnă
Şi eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist şi cam sfios.

E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Şi undeva departe,
Adoarme un pui de om.

E o noapte rece de toamnă
Şi se aude cum latră un câine,
Un cocoş sprinten ne anunţă
Că o nouă zi vine.

E o dimineaţă rece de toamnă
Şi eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam şi mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea

Ce frumos ar fi renăscut din cenuşă!
Şi ce câmpuri ar fi fost înverzite!
Acum vine toamna să ne salvam dragostea
O sticlă de argint îşi ţine curcubeul în apa sfinţită
Eu am ales pădurea, locul soarelui aprins
şi mângăierea murelor din palma ta
Fulgul de zăpadă abia nins
Ce frumos ar fi fost dacă roşul aprins s-ar scrie în inima ta
Când dintr-o şoaptă marea îţi va şopti că eu te iubesc
Ce frumos ar fi fost să creştem împreună!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând hoinar peste zăpadă

Gândul meu hoinar străbate
noapte neagră, fără stele,
coborând încet spre casa
unde zorile-am văzut.
Printre dealuri se abate
vântul care cântă jale.
Tinda case-i o ruină
ce se pierde-n amintiri,
iar ferestrele uimite
mă privesc ca pe-un străin.
În grădină, florile sub gheaţă
stau în aşteptări necontenite,
să răsară-n primăvară
tinere şi parfumate.

Gândul mă îndeamnă
peste pragul casei să păşesc
să privesc pereţii
scorojiţi de timp.
Dintre rame înnegrite
mă privesc tăcuţi şi cu dojană
cei ce au fost şi nu mai sunt.

Ca un bulgăr de zăpadă
gândul mă loveşte-n faţă,
aprind candela iertării
către cel urcat pe cruce.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a iubi

Privesc iubirea ca într-o oglindă
De cristal
Cu siguranţa că voi fi iubită,

Oglindă către un alt univers,
Din ea se scurg poveşti
Ca dintr-un izvor
Cu apă moartă,

Am decis sa iubesc doar eu,
Cu disperarea cu care pe stânci
Strângi muşchiul în căderea ta
Spre ceea ce pare a fi
O margine nedefinita de necunoscut
Gravitaţional defavorabilă;

Precum întoarcerea în timp,
Stă în puterea mea,
Forţa de a mă întoarce
La buza prăpastiei,
La pajiştea dinaintea ei,

Ma pot întoarce oricând
La cartea rămasă deschisă,
Din care citeam poezii...

Înainte de a iubi.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!